Gratiela Ene (Teatrul Tandarica): Aplauzele sunt hrana sufleteasca a actorului Interviu

Miercuri, 15 Octombrie 2014, ora 07:43
4847 citiri
Gratiela Ene (Teatrul Tandarica): Aplauzele sunt hrana sufleteasca a actorului Interviu
Foto: TVR.ro

In epoca Internetului si a telefoanelor de ultima generatie, spectacolele de teatru pentru copii continua sa se joace cu salile pline, iar printre cele mai indragite sunt cele in care apar papusi, marionete, se canta si se danseaza.

Gratiela Ene, actrita la Teatrul Tandarica, dar si pedagog, vorbeste intr-un interviu acordat Ziare.com despre bucuria pe care o aduce in sufletele spectatorilor mici si mari, dar si despre satisfactia de a participa la modelarea caracterului unui copil.

Mai vin copiii de astazi la teatru, mai au rabdare sa asculte povesti spuse pe scena?

Vin copiii, vin cu parintii, vin cu scoala... Evadarea in lumea teatrului, a basmelor, e oricand asteptata cu nerabdare. Teatrul Tandarica se bucura de un public fidel, avem fani in randul copiilor, dar si al parintilor. Spectacolele noastre sunt moderne ca tehnica - o combinatie de papusi, marionete, actori, lumini.

Ce repertoriu aveti la Teatrul Tandarica? Este unul clasic sau a fost adaptat la... Internet?

Suntem un teatru de repertoriu, incercam sa readucem povestile adevarate, clasice, in memoria colectiva, necontaminate, cu umor si pastrand mesajul, dar folosind tehnici aliniate vremurilor, care slujesc spectacolul.

Ce titluri avem pe afis? "Punguta cu doi bani", "Alba ca zapada", "Lampa lui Aladdin", "Pinochio", "Tom Degetel", "Mica sirena", "Frumoasa si bestia", "Povestea porcului" sunt doar cateva din spectacolele ce umplu sala cu parinti si copii.

De ce ati ales sa fiti actor papusar? Ce este specific acestui gen de actorie?

Sunt absolventa a Liceului Pedagogic "Spiru C. Haret" Buzau, deci la baza sunt invatatoare, la fel ca mama. In clasa a XII-a, pentru lucrarea de diploma, mi-am dorit ceva diferit de conceptele stiintifice si, mai ales, sa nu fiu nevoita sa scriu despre operele lui Ceausescu.

Asadar, titlul lucrarii mele de cercetare a fost "Conceperea unor scenarii pentru teatrul de papusi si marionete", pentru care am studiat tot felul de materiale. Si mi-a placut.

Apoi am devenit invatatoare in orasul natal, Calarasi. In 1988, impreuna cu prieteni si colege de breasla (Stefan Nitu, Dana Soare, Gabi Dragomir si Liliana Dumitrascu) am infiintat Trupa de teatru de papusi, care apartinea, bineinteles, Casei de cultura. Primul spectacol a fost "Trei prieteni de zapada", iar premiera a fost la o Cantare a Romaniei.

Acum nu mai stiu daca dardaiam de frig, dar emotii ca atunci nu am avut nici la admitere la facultate. Cu spectacolul asta am luat premii si la Cantarea Romaniei, si la un festival din Bulgaria 'Ian Bibian', unde juriul format din copii ne-a dat Premiul de popularitate, desi nu intelegeau nimic din ceea ce spunem.

Si, spre disperarea parintilor, in loc sa imi dau gradul doi in invatamant, am dat la Academia de Teatru si Film si am luat prima.

Nu a fost usor, caci nimic din ce conteaza pe lumea asta nu se obtine batand din palme, dar a fost o experienta de autodescoperire, pe care am trait-o cu bucurie si cu intensitate maxima. O lume magica, pe care o tatonasem doar, mi se deschidea in fata ochilor si am trait o alta bucurie: aceea de a crea papusi, scenarii, texte pentru cantece, spectacole. Totul se plia pe ludicitatea si pe personalitatea mea creativa.

Fata de colegii de la actorie, noi am invatat sa construim si sa manuim papusi si marionete, sa gandim un spectacol, sa avem pregatire fizica specifica, pentru a tine papusa sau marioneta in mana. Sa insufletesti o papusa te face sa traiesti actul artistic mult mai intens, asta daca o faci bine.

Ce calitati trebuie sa aiba un asemenea actor? Cat de obositor este un astfel de spectacol?

In primul rand, trebuie sa iubesti copiii, sa vrei sa te joci alaturi de ei. Disponibilitatea psihica si ludicitatea nu ajung, daca nu ai o pregatire fizica adecvata, caci sunt muschi pe care nu ii folosesti in mod obisnuit. Dupa un spectacol clasic, "Cenusareasa", de exemplu, in care toti stam o ora cu papusi waiang de 5 kg pe mana si jucam, e drept ca suntem cam obositi...

Cum reactioneaza copiii? Intra in poveste? Dati-ne un exemplu.

Copiii sunt minunati, sunt fermecati de papusi, dar mai ales de marionete. Din pacate, se monteaza mai putine spectacole cu marionete, caci e necesar un timp mai mare de repetitii.

Copiii vin la teatru si se identifica, de regula, cu personajul pozitiv, "tin" cu el, raspund intrebarilor adresate de actori. Mai au putin si urca pe scena...

La un spectacol "Punguta cu 2 bani": Boierul e huiduit cand apare, iar Cocosul (eu, adica) e aplaudat cand lupta sa isi recapete punguta si e sfatuit de copii pe ce drum sa mearga. Cel mai mult le place cand ma duc sa caut punguta in sala, vor sa ma atinga. Iar eu ma simt, asa, ca un zeu-cocos!

Dvs lucrati si cu copiii din scoli. Pregatiti doar spectacole sau tineti si cursuri de actorie?

Formatia mea de invatatoare nu m-a lasat sa stau departe de copii. Ma visam noaptea predand. De aceea, sustin cursuri de formare a personalitatii prin teatru si ateliere de constructie de papusi, adresate copiilor, prin scolile din Bucuresti, activitati care imi dau mari satisfactii.

Chiar anul acesta, la sfarsitul lunii mai, am castigat Trofeul Festivalului cu Trupa de teatru a scolii nr.5, la editia a V-a a Festivalului "Ferdinand I". Spectacolul "Cucurigu-hau!!!" a fost jucat de copiii minunati ai clasei a II-a Step By Step (hai sa ma laud - spectacolul e conceput de mine...)

Foto: Facebook / Gratiela Ene

Deci sunt un fel de actor-pedagog. Consider ca teatrul e un ingredient absolut necesar sistemului de invatamant Step By Step, caci expune, fara ierarhizare, copilul in fata publicului, in diversele lui faze de dezvoltare, evolutia acestuia putand fi imortalizata.

Jocul e motorul si motto-ul! Asta facem la cursul de teatru: ne jucam si ne dezvoltam gandirea, memoria, concentrarea, spiritul de observatie, creativitatea, invatam sa relationam si sa stingem conflictele, sa improvizam, cantam si radem, invatam sa ne relaxam, sa respiram, sa vorbim cu dictie, sa ne miscam artistic, sa construim un personaj, capatam un sistem de valori morale care ne ajuta sa ne autoevaluam.

Apoi, urmeaza spectacolul, unde fiecare primeste un rol in care straluceste (ii scriu fiecaruia rolul, dupa ce timp de cateva luni i-am urmarit pe toti la curs). Fiecare copil e o stea si are nevoie de un cer, sa straluceasca. Cerul nostru e scena.

Alternativa Step By Step la invatamantul traditional. Jocul e mai mult decat joc

Dar, dincolo de premii, important e sa simti ca participi la modelarea caracterului unui copil, alaturi de invatatoare si de familie, ca il faci sa isi depaseasca limitele si fricile, sa capete incredere in el si in echipa, sa fie mult mai constient de rolul lui pe lume. Si e important ca parintele ce si-a inscris copilul la cursul tau sa vina si sa spuna "Multumesc!".

Peste ani, copiii raman cu amintirile spectacolelor, caci emotiile puternice de atunci le raman in memorie. Spun asta in cunostinta de cauza, caci la intalnirea cu fosti cursanti, acum masteranzi, am depanat nostalgici amintiri din copilarie, iar cele de la cursul de teatru erau la loc de cinste. Ma onoreaza prietenia lor si le urez "drum bun" in viata!

Care sunt cele mai mari satisfactii pe care le aveti in activitatea profesionala?

Sunt fericita sa ii pot face pe altii fericiti. Sa aduci bucurie in sufletul unui om e minunat!

Sunt mandra ca joc la "Tandarica", cel mai bun teatru pentru copii, unde aplauzele sunt hrana sufleteasca a actorului.

Sunt fericita ca, in fiecare zi aproape, vad copii veseli dupa doua ore de curs, care ma imbratiseaza si imi spun pur si simplu "Grati, te iubesc!".

Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
România a depășit 1.091 km de autostradă şi drum expres în circulaţie. Anunțul ministrului Transporturilor despre viitoarele proiecte
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a anunțat joi, 28 martie, că sunt implementate - proiectare şi execuţie contracte pentru construirea a încă 729 km de drum de mare viteză....
#Gratiela Ene Tandarica teatru copii, #spectacole teatru papusi, #teatru copii , #teatre