Cu nicio legatura intre episoade, serialul "Black Mirror" spune povesti diferite din lumi distincte, dintre viitor sau prezent. Fiecare episod dezvaluie o alta fata a omului, un posibil viitor al nostru, un posibil scenariu, mai creepy sau mai ok, depinde de ce parte a baricadei esti.
Cu totii avem fobii despre care ne este teama sa vorbim sau, pur si simplu, evitam sa deschidem subiectul. "Black Mirror" spune chiar povesti ale oamenilor cu temerile cele mai ascunse.
De la un joc de oameni mari care se transforma in drama, pana la ingrijirea paleativa din viitor cu salt in lumi virtuale sau viata in calificative, jocuri gen Balena Albastra, santaj si rapiri incredibile, acest serial pune pe tapet lucruri despre care nu vrei sa vorbesti, fapte si stari care sunt jenante in viata fiecaruia.
Am vazut pana acum 6 episoade si pot spune ca sunt fermecata de felul in care este realizat serialul, fiecare episod avand creatorul si regizorul propriu.
Nu as vrea sa fiu spoiler, asa ca nu va voi dezvalui nimic din nicio poveste. As vrea doar sa va spun ca de cele mai multe ori consideram ca imaginea este totul, ca nimic altceva nu este mai important in afara de noi.
Sunt cateva episoade care, desi nu au legatura unul cu celalalt, vorbesc fix de aceasta obsesie a lumii noi pentru imagine si pentru ceea ce cred ceilalti.
Cred ca cine esti si reflexia ta din oglinda trebuie sa coincida, cred ca nu trebuie sa te ascunzi la nesfarsit si sa lasi sa se vada adevarata ta identitate, cu riscul de a nu fi pe placul tuturor.
Mi-a venit pofta sa recitesc Oscar Wilde, "Portretul lui Dorian Grey", in care personajul, desi era de o frumusete ravasitoare, portretul sau se uratea cu cat facea mai mult rau. "Black Mirror" se duce usor in aceeasi zona, arata cat de departe poti merge ca sa ti atingi scopurile cu orice pret.