Agresiunea lui Putin a unificat Ucraina

Din punct de vedere istoric, conflictul actual dintre Rusia si Ucraina este un produs al patru cauze mai profunde, cu un singur declansator - revolutia Maidanului de la inceputul anului 2014.

Euromaidanul Ucrainei, eveniment in urma caruia Viktor Ianukovici a fost rasturnat de la putere, a fost "tragaciul" care l-a facut pe presedintele rus Vladimir Putin sa exploateze slabiciunea postrevolutionara a acelei tari, prin invadarea Crimeii si a estului Ucrainei, in speranta promovarii imperiului Rusiei si consolidarii regimului sau, scrie Alexander Motl, intr-o analiza publicata de Newsweek.

Ulterior, autorul prezinta cele patru cauze care au dus la razboiul ruso-ucrainean.

Prabusirea completa a Ucrainei si forta militara a lui Putin - temerile de la malul Marii Negre

In primul rand, prabusirea imperiului sovietic in anul 1991 a propulsat statul succesor, Rusia, catre cautarea reimperializarii din motive structurale si ideologice.

In cazul Uniunii Sovietice, socul a venit din interiorul sau. Odata ce Mihail Gorbaciov s-a inhamat la perestroika, la jumatatea anilor '80, incepand dezmembrarea totalitarismului, a subminat imperiul, ceea ce a avut ca rezultat sfarsitul dominatiei nucleului rus asupra periferiilor care nu erau ruse, pana in anul 1991.

Mai multi factori au dus la reimperializarea Rusiei postsovietice. Fosta periferie a continuat sa aiba legaturi cu fostul nucleu rus, in privinta energiei, comertului, culturii si limbii.

Discursul imperial de tip sovietic, cultura si ideologia au supravietuit in Rusia, asa cum o fac de obicei in statele succesoare de dupa prabusirea marilor puteri. Opozitia fata de NATO si demonizarea expansiunii Aliantei si nationalismul au fost parte a acelei mentalitati, care era evidenta in Rusia chiar si in anii '90 democratici.

Interes ascuns al lui Putin? Rusia a pus ochii pe o mare putere

In al doilea rand, aparitia unui regim "fascistoid" (sau aproape in intregime fascist) a facut din renasterea imperiului o caracteristica centrala a strategiei hipermasculine a lui Vladimir Putin de autolegitimare.

Rusia a suferit toate tipurile de consecinte ale prabusirii imperiale: suferinta economica, umilinta, pierderea credintei. Vina a cazut pe democratii care conduc Rusia, in urma prabusirii, dar si pe "nerusii", mai ales ucrainenii, care ar fi tradat Moscova.

Boris Eltin, care a intruchipat anii '90 democratici, a parasit functia fara onoare, in timp ce succesorul sau, Putin, a preluat controlul la finalul anului 1999, promitand sa restabileasca locul Rusiei sub soare. Pana la jumatatea anilor 2000, Putin a eviscerat institutiile democratice ale tarii si a reusit in construirea unui regim fascistoid, cu trei caracteristici institutionale, mai noteaza autorul articolului.

Fascistul de la Kremlin

Prima a fost autoritarismul standard, a doua a fost conducerea suprema de necontestat a lui Vladimir Putin, iar a treia a fost cultul personalitatii hipermasculine a lui Putin si neoimperialismul, pe care l-a folosit pentru a legitimiza regimul. Regimul presedintelui rus a ajuns in cele din urma sa semene cu cele interbelice din Italia si Germania, iar Putin insusi a ajuns sa semene cu Mussolini si Hitler.

In al treilea rand, expansiunea Uniunii Europene si a NATO a plasat Ucraina intr-un vid de securitate de neconceput, intre o Europa vadit neinteresata de Ucraina si o Rusie imperiala care a facut tot mai multe revendicari in privinta suveranitatii ucrainene.

Expansiunea celor doua puteri - UE si NATO - a creat un "teritoriu al nimanui" intre Rusia si Europa, cu Moldova, Ucraina si Belarus gasindu-se in acel vid de securitate. Prin expansiunea institutiilor economice, politice si de securitate europene, chiar pana la granita acestor tari, Europa a semnalat Moscovei ca nu are niciun interes in aceste tari, chiar in timp ce tendintele neoimperiale ale Rusiei demarau si caracteristicile regimului fascistoid al lui Putin se consolidau.

Expert britanic: Sfarsitul lui Putin se apropie mai rapid decat multi si-ar imagina - cum se va produce

Despre NATO, sursa citata noteaza ca si-a extins garantiile de securitate la tari precum cele baltice, care nu puteau fi aparate cu usurinta, esuand insa in extinderea garantiilor de securitate catre tari precum Moldova, Ucraina si Belarus, care brusc s-au confruntat cu amenintari existentiale in urma extinderii NATO, ceea ce i-a enervat pe rusi.

In plus, NATO - o institutie in criza - nu a amenintat Rusia, iar Kremlinul o stie. Lucrul pentru care este ingrijorata insa Moscova este simbolismul "puterii" Occidentului in fata "slabiciunii" post-colaps a Rusiei.

In al patrulea rand, "revolutiile colorate" din Georgia, Ucraina si Kargazstan, din perioada 2003-2005, au amenintat direct regimul imperial si legitimitatea lui Putin, ceea ce l-a facut sa cantareasca posibilitatea unui razboi impotriva Georgiei si sa lanseze o varietate de masuri de protectie fata de Ucraina si Kargazstan.

Au fost asadar Revolutia Trandafirului in Georgia, in 2003, Revolutia Portocalie din Ucraina, din 2004, si Revolutia Lalelei, din Kargazstan, un an mai tarziu. In plus, liderul de la Kremlin era constient de puterea continua a miscarii democratice din orasele cheie ale Rusiei - Moscova si Sankt Petersburg.

Vladimir Putin, tragaciul si apropierea Ucrainei de Occident

Asadar, tinand cont de toate aceste patru cauze, a fost nevoie doar de un "tragaci" pentru izbucnirea unui razboi la scara larga cu Ucraina. Acest lucru s-a intamplat sub forma revolutiei de la Kiev, din iarna 2013-2014.

Perceptia lui Putin privind o amenintare nu are mult de a face cu o potentiala aderare a Ucrainei la NATO, din moment ce nici Ucraina si nici NATO nu au aratat in mod traditional prea mult interes reciproc. Raspunsul liderului de la Kremlin la Euromaidan a fost anexarea Crimeii sau promovarea separatismului in sud-estul Ucrainei.

Avertismentul unui analist de la Kiev: Putin va ataca o tara NATO, Ucraina nu ii mai este de folos

Pana unde merg interesele lui Putin - Ar putea sa treaca de Ucraina provocarile rusesti?

Ucraina nu s-a prabusit, insa, iar actiunile lui Vladimir Putin au consolidat statul, natiunea, armata si aparatul de securitate ale Ucrainei, impingand tara catre reforma, Uniunea Europeana si NATO. Pentru prima data de la independenta din 1991, poporul ucrainean si elitele sunt unite in jurul unei agende proocidentale, proreforma si prodemocratie. Si, pentru prima oara, Ucraina are sustinerea Occidentului, iar Putin a pierdut aceasta tara, care ar trebui sa treaca peste evenimentele prezentului si sa devina mai puternica.

Pe scurt, Occidentul trebuie sa aprecieze in cele din urma ca existenta Ucrainei in continuare ca un stat democratic independent este absolut vitala pentru propria securitate. Altfel spus, Occidentul trebuie sa aleaga daca atrage Ucraina in NATO sau in Uniunea Europeana. Nu exista o a treia varianta.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...