Silvia și Mircea Rednic au anunțat autoritățile că intenționează să vândă Vila Take Ionescu din Sinaia cu suma de 395.000 de euro. Fiind vorba despre un monument istoric, vânzarea acestei clădiri trebuie să parcurgă o procedură complicată.
Pentru a putea înstrăina imobilul, proprietarii sunt obligați să aibă acordul Ministerului Culturii, respectiv al autorităților județene. Cele două entități trebuie să anunțe oficial că nu sunt interesate să-și exercite dreptul de preemțiune pentru cumpărarea clădirii clasificată ca monument istoric. Ulterior acestor demersuri, proprietarii, în cazul de față familia Rednic, pot vinde vila oricărui alt cumpărător.
În cadrul ședinței de joi 31 martie 2022, Consiliul Județean a aprobat proiectul privind neexercitarea dreptului de preemţiune al Judeţului Prahova pentru cumpărarea vilei Take Ionescu din Sinaia. Anterior, Ministerul Culturii a comunicat autorităților județene că nu este interesat să achiziționeze imobilul.
Clasificat ca monument istoric “Vila Take Ionescu” din Sinaia deține un teren în suprafaţă de 4709 mp şi construcţia C1 (D+P+1E+M) cu o suprafaţă construită de 382,46 mp, potrivit informațiilor publicate de CJ Prahova.
Potrivit sothebysrealty.ro, vila de pe strada Take Ionescu din Sinaia intră în posesia familiei Ionescu - Take și soția Bessi Richards - în cursul anului 1893, fiind adusă la înfățișarea actuală începând cu 1895, când intra într-un proces de reabilitare și modernizare. Proiectul era realizat de arhitectul Henri Susskind, elvețian născut la Viena în 1868. Susskind devenea la sfârșitul secolului al XIX-lea unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia.
Unele dintre cele mai importante proiecte pe care le-a supervizat Susskind au fost în slujba Societății Marilor Hoteluri, astfel avea să administreze proiecte ca Hotelul Athénée Palace (1912), Hotelul Palace din Constanța, iar în Sinaia Hotelul Palace (1911) și Cazinoul (1913).
Vila Take Ionescu este compusă din mai multe corpuri, de înălţimi şi dimensiuni diferite, bine precizate atât în plan cât şi în acoperiş. Marea intrare de la veranda principală, galeriile închise cu geam, balcoanele, bovindourile, apareiajele din pereţii exteriori, toate din lemn închis la culoare, contrastând cu albul pereţilor, oferă o notă pitorească în stilul renaşterii germane. Spaţiul interior a fost compartimentat pe măsura nevoilor proprietarilor. La parter, în corpul din dreapta, se găsea un birou și alături, unul mai mic pentru unul dintre secretarii de care Ionescu putea avea nevoie la Sinaia.
În corpul central se găsește un vast hol, care comunică, printr-un glasvand, cu marea sufragerie. În 1905, consiliul comunal Sinaia a hotărât ca strada pe care domicilia Take Ionescu să-i poarte numele. Și astfel, adresa vilei devenea “Strada Take Ionescu” nr. 2. Tot în 1905, politicianul era ales preşedinte de onoare al Societăţii filantropice a meseriaşilor sinăieni “Vârful cu Dor”, atașamentul de orașul montan fiind definitiv.
După Primul Război Mondial, perioadă sub ocupație germană, vila intră într-o nouă etapă. Take Ionescu este prins cu politica internă, de la înfăptuirea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921, anul 1922 fiind anul decesului marelui om de stat. Moştenitorii au stăpânit-o şi au locuit-o timp de aproape trei decenii, până în 1950, când a fost naţionalizată.
Repartizată unei case de copii, renovările si reparaţiile curente s-au făcut din bugetul Inspectoratului Şcolar și clădirea s-a menţinut destul de bine în cele patru decenii cât a avut această destinaţie. După 1990, imobilul a fost scos din gestiunea Inspectoratului și a statului şi a fost retrocedată moştenitorilor lui Take Ionescu.
Incepeti istoricul din 1950 pana astazi. Vezi tot