De ce e referendumul lui Viktor Orban o caricatură nazistă

Miercuri, 04 August 2021, ora 13:453037 citiri
De ce e referendumul lui Viktor Orban o caricatură nazistă

„Cu o bucurie satanică pe față, tânărul evreu cu păr negru așteaptă la pândă fetiţa nebănuitoare, pe care o pângărește cu sângele său, furând-o astfel de la ai săi”, scrie Hitler în Mein Kampf. El formulează astfel, încă din 1925, una din principalele justificări ale viitoarelor Legi de la Nürnberg (1935): protejarea copiilor arieni.

Citeste toate textele scrise de Ovidiu Raetchi pentru Ziare.com

Sute de caricaturi pe aceast subiect au apărut, mai bine de două decenii, în săptămânalul nazist Der Stürmer. Ele repetă același tipar: o școlăriță ariană este capturată de o „gheară” sau de o „pânză de paianjen evreiască” (am atașat un exemplu). Zilele trecute, am descoperit pe Facebook că tiparul acestor caricaturi antisemite a revenit în actualitate în contextul referendumului anti-LGBT al lui Viktor Orban. De această dată, copilul este amenințat de „o gheară” LGBT pe care mâna fermă (faimosul pumn nazist) a statului maghiar o oprește în ultima clipa.


Caricatura antisemita, anii 1930

Imagologia lui Viktor Orban nu seamănă prin coincidență cu cea utilizată de fascism. În realitate, vorbim despre același mod de operare, care implică utilizarea „argumentului copilului” – cel mai puternic și emoțional dintre toate. Când un sociolog vrea să determine nivelul real de rasisim al unui grup el nu întreabă: „Vă considerați rasist?” (toată lumea va răspunde, dezirabil, „nu”). Întrebarea corectă de control este: „Sunteți de acord ca fiul/fiica dvs. să se căsătorească cu un partener de altă culoare?”. Astăzi, politicienii populiști folosesc un mecanism similar pentru a-și disimula homofobia. Ei nu își mai afișează frontal convingerile în baza cărora comunitatea gay ar trebui persecutată sau discriminată. În schimb, generează o confruntare fictivă între această comunitate și „copii”. Așa cum naziștii pretindeau că evreii pândesc fetele ariene pe lângă școlile din Reich, așa susțin populiștii de azi că dau târcoale cei din comunitatea LGBT pe lângă sălile de curs, pentru a-i perverti pe elevi. Folosind exemplul fetiței germane, Hitler asocia deliberat și perfect toxic imaginea evreului cu pedofilia. Viktor Orban face acelașu lucru, propunând o lege în care pedofilia și „propaganda gay” sunt contopite sub aceeași cupolă.
Apare astfel o antiteză de o mare putere emoțională. Ce alegeți? Sunteți cu „agresorii gay” sau apărați puritatea copiilor? Sunteți alături de „corupătorul semit” sau vreți să salvați biata copilă ariană?


Caricatura anti-LGBT, anul 2021

Cine credeți că va câștiga o luptă pe acest subiect? Dar un referendum în care întrebările sunt concepute astfel încât să simuleze o bătălie între bine și rău, între LGTB și copii, între „corupere morală” și „puritate”? Răspunsul e evident: un astfel de plebiscit va fi câștigat întotdeauna de demagogii care inventează conflictul și care formulează întrebările.
Acesta este motivul pentru care potențialele întrebări din referendumul lui Vitkor Orban sunt o ofensă la adresa civilizației europene și nu merită nici măcar citite. Pentru că ele au fost construite încă de la început pornind de la o problemă care nu există, de la o antiteză care nu există, de la o amenințare care nu există. Ele reglementeză nimicul (nu au nicio aplicabilitate reală, doar una retorică; toate mecanismele care asigură protejarea copiilor în școli pot fi stabilitate prin simple regulamente școlare și ordine de ministru). Singurul motiv pentru care aceste întrebări sunt puse este pentru a mânji indirect – folosind „argumentul copiilor” – o categorie de oameni pe care regimul de la Budapesta nu o poate ataca frontal. Referendumul lui Viktor Orban nu este, în fond, decât o caricatură nazistă în care pumnul ferm al Ungariei strivește „gheara LGBT” care amenință familia maghiară.

Ovidiu Raetchi este un scriitor specializat în Orientul Mijlociu. Doctorand în istorie cu o teză despre procesul de pace dintre Israel și Egipt (1979) și doctorand în științe politice cu o cercetare care urmărește evoluția Frăției Mulsumane din 1928 până astăzi, Raetchi are un master în cultura arabă și un altul în civilizația ebraică. Licențiat în științe politice, Raetchi a urmat studii postuniversitare de securitate la București și Garmisch-Partenkirchen. A publicat cinci volume de eseuri și istoria civilizației: "EsTeistica"; "Din Agora"; "Scurt Tratat despre Iubire"; "Soldatul Putin și Filosoful Dughin: Civilizația Rusă în Fața unei Noi Erori Imperialiste"; "Avangarda Califatului: O Istorie Intelectuală a Jihadismului". A fost vicepreședinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaților, deputat de Diaspora și deputat de București.