In ultimele cinci zile am avut parte de cea mai mare tragedie umana de la Revolutie pana acum, dar si de cel mai mare val de solidaritate exprimat in Romania postcomunista.
Protestele de aseara din Bucuresti si alte orase ale tarii confirma solidaritatea si indignarea populatiei. Guvernul a cazut si primarul Cristin Popescu Piedone a demisionat.
Ce urmeaza?
Solidaritatea umana creata in jurul sacrificiului uman a fost si punctul de plecare a miscarilor din statele arabe. Oamenii indignati de moartea unei victime a coruptiei, nepotismului si abuzurilor s-au adunat spunand: "Punct. Asa nu se mai poate". Acelasi lucru se intampla acum si in Romania.
Intrebarea pe care si-o pune fiecare om din Romania in acest moment este care va fi calea spre viitor si in cine mai putem avea incredere, dat fiind uniformitatea incompetentei clasei politice actuale.
Solutiile pe care le avem la dispozitie pe termen scurt nu sunt de partea acestei masive miscari de indignare colectiva care a cuprins Romania. Se speculeaza alegeri anticipate sau un guvern de tehnocrati. Nicio solutie din aceste doua mentionate nu este garantul unei schimbari profunde a Romaniei asa cum si-o doresc zeci, sute de mii de oameni care s-au adunat ieri in Bucuresti sau in alte orase din tara si strainatate.
Iata ca, la 26 de ani de la Revolutie, demonstram ca rabufnim ciclic atunci cand ne ajunge cutitul la os. Asta s-a intamplat si in decembrie 1989. Am putem invata ceva din esecul primelor clipe de dupa Revolutie, cand aceleasi persoane din sistem umpleau spatiul civic si politic si deturnau aspiratiile a milioane de romani?
Contextul actual este unul mult mai favorabil reinnoirii decat cel de acum 26 de ani, dar oare ce instrumente trebuie sa folosim ca sa nu mai cadem in pacatele parintilor nostri, care fie nu au fost suficient de radicali, fie nu si-au facut inteles mesajul?
Fara aportul tuturor factorilor de decizie ai societatii civile, intr-o dezbatere despre ce fel de Romanie vrem sa cream dupa momentul #colectiv, va fi aproape imposibil sa nu repetam aceleasi greseli ca in 1989!
Aceiasi oameni politici, aceiasi oameni de partid cu masti pe fata si discurs reinnoit s-au dat drept salvatorii natiei. Avem nevoie de o forta politica noua, progresiva, autocritica, transparenta, dezinteresata, conectata international, cu aporturi ferme in a fi portavocea cetateanului indignat si implicat, dar si cu o platforma de solutii la problemele tarii.
Pentru ca in 1989 aveam doar doi ani, nu pot sa spun ca am tanjit dupa schimbare in toti acesti 26 de ani, dar, acum, cerinta imperativa de implicare este adresata direct generatiei mele. Va intreb pe toti: cum vom reactiona si gandi solutii? Sa fie pata urata a actualei clase politice atat de imbibata incat sa nu putem patrunde cu alte idei noi, sau inca nu ne-am convins ca rolul de politician nu trebuie asumat numai de oameni trecuti de 50 de ani, cu mustata si oarecare burta?
Sper sa nu fie nici una, nici alta, dar, fara un raspuns concret, ma alatur aspiratiilor generatiei mele si promit ca voi face tot ce imi sta in putinta pentru ca ultimii 26 de ani sa nu se repete.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Cred ca sunt simple jocuri politice pe
... Vezi tot