In cautarea investitorului pierdut (Opinii)

Vineri, 05 Octombrie 2012, ora 21:53 4949 citiri
Foto: DCNews

In continuare sub tunurile lui Dan Diaconesu, guvernul anunta ca viitoarea privatizare a Oltchim se va face prin negociere directa cu un investitor strategic, nu prin licitatie deschisa, ca in cazul mascaradei castigata pe persoana fizica.

Daca aceasta este singura concluzie pe care a tras-o Executivul Ponta dupa dezastrul primei tentative de privatizare a mamutului de la Ramnicu Valcea inseamna ca ori nu vrea, intr-adevar, sa salveze Oltchim, ori nu il duce capul si cu asta basta.

Ca sa ai cu cine negocia direct, trebuie sa fie cineva interesat si se vede cu ochiul liber, chiar fara sa fii specialist in domeniu, ca niciun investitor strategic nu a fost pana acum interesat de Oltchim. Aceasta este marea intrebare care ar trebui sa-l framante pe Victor Ponta. Si raspunsul nu este foarte greu de gasit.

Orice investitor strategic stie foarte bine ca pretul platit pe actiunile Oltchim este cea mai mica dintre cheltuielile pe care le presupune transformarea combinatului muribund intr-o afacere profitabila. Oltchim are in acest moment datorii de 700 de milioane de euro, iar investita necesara repornirii productiei presupune alte 200-300 de milioane de euro. Adica, una peste alta, investitorul mai trebuie sa bage, dupa ce a platit actiunile, inca un miliard de euro.

In plus, exista imensa problema numita Arpechim, adica rafinaria care livreaza materia prima pentru Oltchim prin conducte subterane. Sigur ca este posibila aducerea materiei prime de la alte rafinarii, cu cisternele, dar la preturi mult mai mari, care presupun si costuri de productie mai mari. Aprechim apartine OMV, pentru ca, in marea sa intelepciune, Guvernul Nastase a vandut rafinaria impreuna cu Petrom. Iar OMV a inchis-o din motive de profitabilitate. Nimeni nu poate forta OMV sa redeschida Arepchim si nici sa revanda rafinaria.

Sunt doua chestiuni care tin la distanta marii investitori pe care ii asteapta Victor Ponta. Una ditnre ele are o rezolvare destul de simpla: conversia datoriilor in actiuni. Este o tranzactie prin care CE si-a dat deja acordul in urma cu cateva luni, dupa o perioada indelungata de negocieri, acord la care insa Guvernul Ponta a renuntat in mod inexplicabil. Premierul sustine ca de fapt ar fi renuntat Guvernul Boc, fapt negat de reprezentantii fostului executiv.

Dar si sa fie asa cum spune Victor Ponta, de ce nu a revenit actualul Cabinet asupra conversiei. Fara datorii, Oltchim ar fi cu mult mai interesanta desigur. Este adevarat ca in felul acesta din nou bugetul va acoperi datorii istorice, dar falimentarea Oltchim este cu mult mai costisitoare si din punct de vedere economic si din punct de vedere social. Si totusi, nici acum guvenrul nu sufla o vorba despre conversia datoriilor. Si atunci nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva aceasta rezistenta la o solutie deja acceptata de CE si FMI nu are explicatii oculte, daca nu cumva chiar penale, in legatura cu interesele actionarului minoritar, de exemplu.

Cat despre chestiunea Arpechim, este tot de datoria guvernului sa o rezolve, cu atat mai mult cu cat ea a fost generata de guvernul partidului aflat si acum la putere si de un premier care este mentorul actualului premier. Daca Victor Ponta nu se va concentra pe aceste chestiuni si nu le va rezolva, poate sa astepte investitorul strategic visat pana la pensie.

Cat despre forma concreta de privatizare, licitatia deschisa poate fi o solutie foarte buna, cea mai transparenta, daca insa caietul de sarcini este bine intocmit si conditiile sunt suficient de restrictive pentru a permite intrarea in cursa numai a investitorilor seriosi, cu experienta in domeniu. Daca o faci serios si profesionist, daca iti iei masurile de prevedere necesare, daca nu o transformi in spectacol media de proasta calitate, licitatia deschisa este o solutie foarte bune si transparenta.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News