O parte din contraventiile in care agentii constatatori nu descriu suficient faptele pentru care au fost emise sunt anulate de instanta. In alte cazuri, magistratii le-au mentinut sau le-au anulat partial.
Avocatul Poporului a cerut Inaltei Curti sa stabileasca o data pentru totdeauna o practica in astfel de cazuri, in cadrul unui recurs in interesul legii. Motivul: instantele de judecata dau decizii contradictorii in dosare similare.
Este vorba inclusiv despre amenzile de circulatie si cele date de jandarmi pentru proteste neautorizate.
Sesizarea AP vizeaza modul in care sunt incheiate procesele verbale de contraventie realizate in baza Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Inalta Curte trebuie sa stabileasca daca descrierea insuficienta a faptei echivaleaza cu lipsa mentiunilor privind fapta savarsita, atragand astfel nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie (art. 17 din actul normativ indicat) sau echivaleaza cu neindeplinirea cerintei privind descrierea faptei contraventionale si atrage nulitatea relativa (art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 2/2001).
Potrivit ordonantei, agenti constatatori sunt primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.
Practic, este vorba despre orice amenda data de acesti agenti.
Avocatul Poporului apreciaza ca situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict si limitativ determinate in articolul 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si anume: "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acestuia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator".
Potrivit AP, regimul nulitatii absolute este unul particular, aceasta fiind sanctiunea aplicabila in cazul incalcarii unor norme legale care protejeaza interesul general al societatii; iar aplicarea ei presupune o vatamare prezumata absolut si care nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de contraventie.
"Datorita efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situatiile in care aceasta este incidenta, astfel incat din cerintele existente la art. 16 din actul normativ in cauza au fost retinute si reluate in cuprinsul art. 17 doar elementele de baza, a caror lipsa atrage nulitatea absoluta.
In toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le indeplineasca un asemenea act, aici intrand si descrierea faptei contraventionale, cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor (...) se sanctioneaza cu nulitate relativa, petentul trebuind sa faca dovada unei vatamari ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului", opineaza AP.