Boala ficatului gras este o patologie care începe să afecteze tot mai frecvent tinerii. Principala sa caracteristică e faptul că grăsimile în exces se depozitează în celulele hepatice.
Concret, boala ficatului gras poate apărea la orice vârstă însă cel mai frecvent ea este întâlnită în cazul persoanelor care au între 40 și 60 de ani, care prezintă risc crescut de boală de inimă sau diabet de tip 2.
Totuși, specialiștii afirmă că a scăzut vârsta celor care suferă de această patologie. Cea mai gravă formă a sa este steatohepatita non alcoolică, în care apar inflamația și deteriorarea ficatului. Steatoza hepatică poate duce la ciroză, respectiv la insuficiență hepatică.
Conform medicilor, cauzele pentru care se acumulează grăsime la nivelul ficatului nu sunt foarte cunoscute, însă boala ficatului non alcoolic este asociată cu obezitatea, nivelul crescut al trigliceridelor în sânge precum și un nivel crescut al glucozei în sânge.
Există o serie de factori de risc între care se numără și colesterolul mărit, sindromul metabolic, sindromul ovarelor polichistice sau tiroida hipoactivă. De asemenea, persoanele care suferă de apnee în somn pot ajunge în situația de a dezvolta boala ficatului gras.
Deși este o patologie silențioasă, boala ficatului gras are câteva semne care pot reprezenta semnale de alarmă și pentru rezolvarea cărora e bine ca pacientul să se adreseze unui specialist.
Mărirea dimensiunii ficatului, oboseala constanta, o durere în cadranul drept al abdomenului superior sunt doar câteva dintre semnele care pot indica apariția patologiei menționate. Înroșirea palmelor, icterul sau vasele mărite de sânge la nivelul pielii sunt alte semne care trebuie să îl determine pe pacient să ajungă la un specialist.
Asta pentru că boala ficatului gras poate duce la complicații, ciroza fiind ultimul stadiu de fibrozare a ficatului, ea apare ca un răspuns la lezarea hepatică. Netratată sau nedepistată la timp, ciroza poate duce la ascită, cancer hepatic, insuficiență hepatică sau encefalopatie hepatică.
De regulă, pacientul ajunge la medic pentru alte analize decât cele specifice pentru boala ficatului gras. Asta pentru că patologia este una care nu dă simptome decât în stadii mai târzii, însă o dată ajunși la specialist, pacienții au nevoie de o hemoleucogramă completă, teste de screening pentru boală celiacă, profilul lipidic.
De asemenea, din seria investigațiilor imagistice, se poate face o ecografie abdominală simplă, o tomografie computerizată sau un RMN, precum și fibroscan sau elastografie prin rezonanță magnetică, în cadrul căreia se face o hartă vizuală care arată gradul de rigiditate a ficatului.
Trecerea la o alimentație săracă în grăsimi săturate, reducerea aportului caloric, renunțarea la consumul de alcool, practicarea unei activități fizice moderate duc la un răspuns terapeutic foarte bun.
Nu există un tratament medicamentos care să se adreseze direct acestei afecțiuni, de aceea modificările la capitolul stil de viață sunt esențiale.
Pentru a preveni evoluția bolii și pentru a diminua intensitatea simptomelor, dacă acestea sunt prezente, persoanele cu ficat gras nonalcoolic ar trebui să evite consumul de alcool și să se implice regulat în activități fizice.
În cazul persoanelor supraponderale care suferă de acest tip de ficat gras, este esențială scăderea în greutate.
Este esențial să fie urmat un regim alimentar sănătos care să conțină o cantitate redusă de grăsimi animale, dar care să fie bogat în legume, fructe și grăsimi sănătoase (consumă, de exemplu, ulei de măsline și avocado).
E cum ar trebui in... Vezi tot