INTERVIU Marius Manole: "Mai am sa-mi demonstrez ca pot sa traiesc"

Miercuri, 04 August 2021, ora 19:092963 citiri
INTERVIU Marius Manole: "Mai am sa-mi demonstrez ca pot sa traiesc"
Marius Manole FOTO facebook

Marius Manole a vorbit, intr-un interviu oferit jurnalistei Irina Pacurariu, despre cum s-a reinventat teatrul in perioada pandemiei si cum a reusit sa stranga un numar-record de spectatori, peste patru mii de oameni, intr-o singura seara, desi teatrele au fost inchise din cauza restrictiilor impuse in aceasta perioada.

Actorul a mai precizat si ca, alaturi de alti artisti renumiti, pregateste un serial romanesc online, de tipul celebrului sitcom american "Friends", si a dezvaluit "ce mai am de demonstrat la 42 de ani", precum si care este cel mai important proiect personal pe care si l-a stabilit dupa acest prim an de pandemie.

Iata cateva dintre pasajele importante ale interviului:

Irina Pacurariu: Ai inceput sa gandesti spectacole care sa fie numai pentru online. Deja ai reprezentatii care s-au bucurat de mult mai multi oameni decat s-ar fi intamplat intr-o sala de teatru. Dar noi stim ca visul e sa iei energia de la omul din primul rand, care ridica o spranceana, care zambeste.

Marius Manole: Stim ca acela e visul, e idealul, dar mai binele e dusmanul binelui si, cateodata, trebuie sa te multumesti cu ce ai, sa pretuiesti ce ai, pentru ca mai mult de atat nu se poate si trebuie sa intelegi. Daca nu intelegi asta, devii deprimat si iti vine sa lasi armele si sa te inchizi in carapacea ta, iar asta nu este o solutie niciodata. Avem ce avem si trebuie sa fim multumiti cu ce avem in perioada asta. Deocamdata, mai bine nu se poate.

Incercam in continuare sa inventam lucruri, incercam sa facem un serial pentru online, un serial de comedie, un serial gen "Friends", continuam spectacolele online, care s-au bucurat de patru mii de oameni intr-o seara. Marele avantaj e ca ne pot vedea, in sfarsit, si cei din Londra, si cei din Irak, si cei din Birmingham, si cei din New York, ceea ce e extraordinar.

Pana acum n-am fi facut asta, nu ne-ar fi dus capul. Intr-o situatie ca pandemia a trebuit imediat sa ne refocusam si puteam face asta - spectacole online - foarte bine acum doi ani, nimeni nu ne-ar fi impiedicat. Dar noi suntem oamenii care, cand suntem stransi cu usa, atunci ne vin ideile geniale si atunci ni se pare ca descoperim apa calda.


Irina Pacurariu: Marius, ce mai ai de demonstrat la 42 de ani? Am citit de curand, intr-un interviu, cum spunea cineva ca, daca ai avut ghinionul sa fii in generatie cu Manole, stii ca nu poti fi niciodata cel mai bun. Locul e luat.

Marius Manole: Din fericire, locul nu e luat. Din fericire, sunt in generatia mea enorm de buni actori: colegii mei de facultate de la Iasi, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa - actor la Teatrul de Comedie, Nicoleta Lefter. Locul nu e luat, e al nostru, al tuturor.

Ce mai am de demonstrat? Mai am sa-mi demonstrez ca pot sa si traiesc. Acest an de pandemie ne-a dat un pic mai mult timp decat ne-am fi imaginat ca o sa avem vreodata. Iar dupa acest an, m-am intalnit cu mine dupa un colt de strada si m-am uitat in ochii baiatului de 18 ani care misuna pe strazile Iasiului si care isi dorea foarte multe lucruri.

Multe lucruri mi s-au indeplinit, intre timp, dar sa nu uitam ca cel mai frumos din toata aventura e sa ne traim viata. Viata noastra, nu a personajelor, nu viata din teatru. Si cred ca munca mea de acum incolo va fi cu mine insumi, sa incerc sa ma bucur de viata mea, de fiecare zi.

Rar am trait prezentul. Am trait foarte mult in trecut. Am proiectat foarte multe lucruri in viitor, pentru ca mi-am dorit sa fac foarte multe in meseria asta, lucruri care s-au intamplat. Tot ce am uitat sa proiectez a fost sa ma proiectez pe mine in viata mea. Iar asta nu mi-a iesit, pentru ca nu am avut proiectul asta. Dar acum incep sa cladesc viata omului Marius Manole.

Irina Pacurariu: Primul punct de bifat in "Proiectul Marius Manole"?

Marius Manole: Primul punct, si cel mai important, ar fi sa ma indragostesc.

Irina Pacurariu: Cum arata Iasiul cand ai fost student?

Marius Manole: Imi e atat de dor de perioada aia, a fost cea mai frumoasa din viata mea. Am avut o studentie minunata in "Orasul teilor", pentru ca, pe timpul acela, erau foarte multi tei in Iasi si mirosea primavara a tei. De la Palatul Culturii pana la facultate treceam pe langa Teatrul National, pe langa Mitropolie, pe langa Biserica Trei Ierarhi. Imi amintesc ca era atata liniste in acel oras.

Irina Pacurariu: Generatia care creste acum in Iasi, care isi cauta un drum si care nu vrea sa plece, ca noi, la gara, incearca sa fisureze exact cuvantul cu care ai inceput: linistea. Oamenii vor si un pic de zgomot in Iasi, vor sa se intample lucruri, vor sa se vorbeasca despre Iasi ca despre locul viu in care isi doresc sa traiasca, nu de unde sa plece.

Marius Manole: Era destul de frumoasa linistea si foarte odihnitoare, dar in acelasi timp prea multa liniste devine obositoare, probabil de aceea a fost acel drum spre gara sau spre aeroport. Probabil de asta ne-am indreptat spre locuri in care lumea traieste, in care lumea se misca altfel, in care se intampla lucruri.

Pana la urma, oamenii au nevoie sa traiasca intr-un oras viu. Mi-as dori foarte mult ca Iasiul meu, orasul meu natal, sa devina un loc viu, din care pleaca idei, din care se nasc mari proiecte. Mi-as dori foarte tare ca orasul sa aiba o viata de noapte, ca muzeele, teatrele sa existe. Mi-as dori sa existe cultura care sa cheme oamenii.

Iasul se va transforma, intre 2 si 6 iunie 2021, in nucleul creativitatii din Romania, gazduind nume sonore din domenii precum moda, arhitectura, muzica, film, publicitate, new media, design industrial.

Din pacate, am revenit la Iasi si acea liniste s-a adancit mai tare si m-a si speriat foarte tare. Si incercand sa-mi imaginez un Marius Manole care ar fi ramas la Iasi, n-am vazut un viitor foarte stralucit si m-am considerat un norocos ca am plecat si ca am facut acel pas la timp. Dar nu exclud posibilitatea ca, atunci cand Iasiul va fi efervescent si va da ora exacta, pentru ca are toate resursele sa o faca, chiar sa ma intorc la Iasi.