Cristina Flutur, premiata la Cannes: Dupa Dealuri a fost, pentru unii, un alt film ce strica imaginea Romaniei - Interviu

Miercuri, 25 Septembrie 2013, ora 13:22 4767 citiri
Foto: Arhiva personala

Cristina Flutur, care a primit, alaturi de Cosmina Stratan, premiul pentru interpretare feminina la Festivalul de la Cannes, pentru rolul din "Dupa dealuri", de Cristian Mungiu, e foarte diferita de personajul sau, Alina, dar, totodata neasteptat de asemanatoare cu aceasta, in privinte pe care nici ea nu le intuia, dupa cum a declarat actrita pentru Ziare.com.

Ce nu stie publicul despre omul Cristina Flutur e ca acesta "iubeste sa traiasca, incearca sa accepte viata si darurile ei, asa cum vin, iubeste natura, e foarte curioasa si ii place sa exploreze sufletul uman". Ai spune ca e construita genetic sa urmeze chemarea actoriei.

N-ar juca insa niciodata in filme care "otravesc mintea si sufletul celui care priveste, intunecandu-l cumva". S-ar fi vazut, insa, in distributia "Sophie's choice", productie hollywood-iana.

Acum, dupa ce filmul "Dupa dealuri" a fost vazut de public, crezi ca acesta l-a perceput corect?

Publicul e format din oameni, din individualitati, prin urmare fiecare spectator l-a perceput in felul lui si nu cred ca ai cum sa pui o eticheta. Pentru unii a fost o poveste despre religie, pentru altii a fost din nou o drama romaneasca ce strica imaginea Romaniei - desi nu inteleg de ce atata grija pentru imagine, cand fondul trebuie curatat de buruiana, mai ales ca povestea s-a bazat pe un fapt real -, pentru altii a fost o poveste de dragoste, pentru altii o poveste despre Dumnezeu... pentru altii a fost despre toate astea la un loc si nu numai.

Majoritatea celor cu care am vorbit eu erau sincer emotionati si tulburati si au plecat acasa cu un sac de intrebari care i-au rascolit.

Exista ceva ce te-a deranjat in perceptia publicului sau a criticilor?

Citisem undeva un comentariu al cuiva care vazuse doar trailerul, nu si filmul, si care era foarte indignat. Judeca filmul cu indarjire, dar nu-i acordase minima sansa de a-l fi vazut. Si n-a fost singurul caz.

Si a mai fost ceva ciudat, atunci cand anumiti oameni au facut diferentieri intre noi doua, in functie de cine cunostea pe cine. Un jurnalist cu adevarat profesionist si de buna calitate nu face gafe de genul asta. Nu e cinstit.

Care a fost scena cel mai dificil de filmat, din punctul tau de vedere?

Alina n-a fost un personaj confortabil, asa ca a cerut mai tot timpul foarte mult de la mine. Multe scene au fost grele pentru ea si implicit pentru mine, dar cred ca cea care m-a incercat cel mai tare a fost scena cand e legata prima data. Pe langa interiorul ei chinuit, era acum si violenta fizica, careia tu, ca actor, trebuie sa-i dai voie sa treaca prin tine intr-o oarecare masura, pentru ca altfel se vede falsul.

Ce i-ai spune cuiva care inca nu a apucat sa vada "Dupa dealuri"? La ce sa fie atent?

Nu pot sa dau sfaturi in privinta asta. Un film e ca o fiinta, iar intalnirea dintre el si cei din public e ceva foarte personal. Cred doar ca ajuta lipsa oricarei prejudecati si a unor idei preconcepute.

Unde a fost cel mai bine primit filmul? Romania sau o alta tara?

Filmul a tulburat si a starnit controverse si curiozitati peste tot. Poate ca asta inseamna bine primit, nu stiu. Am fost in foarte multe tari cu filmul si am vorbit cu oameni din public si jurnalisti straini si de cele mai multe ori emotia era sincera, iar unele dintre intrebari pertinente si profunde.

Te-a schimbat in vreun fel premiul de la Cannes?

N-am stat sa ma gandesc prea mult la asta. A venit asa, pe neasteptate, ca un vartej, si eu am incercat sa tin pasul cu tot ce a urmat. Se schimba multe lucruri, iar ritmul vietii de dupa Cannes e unul mult mai rapid. E altfel, si cred ca da, tu devii altfel. Poate mai agitat...

Plus ca apar si tot felul de teste, iar tu trebuie sa te tii de valorile tale si sa nu uiti sa fii Om. Si sa-ti gasesti timp pentru lucrurile simple, care te fac cu adevarat fericit.

Ti s-au deschis porti dupa acest film?

Da, se deschid porti. Si trebuie sa iei noi decizii, cu mintea limpede si fara sa te lasi influentat de ceea ce se asteapta de la tine, de ceea ce cred altii ca ar trebui sa faci.

In ce proiecte esti implicata in acest moment?

O sa filmez peste doua saptamani in Franta. Tocmai m-am intors de la Paris, de la probele de costume. In toamna asta o sa fiu asa, intre Paris si Bucuresti.

Personalitatea ta se intalneste in vreun punct cu cea a Alinei?

Cand am citit scenariul prima data, mi-am dat seama ca Alina nu e tocmai "dupa colt" si ca o sa am mult de mers catre ea. Imi parea tare departe. Dar atunci cand ma intalnesc cu un personaj - si cu cat e mai departe, cu atat mai bine -, descopar in mine lucruri pe care nu stiam ca le am sau doar banuiam ca exista, dar nu m-a pus viata in situatia sa le folosesc.

Oricum, atunci cand lucrez, eu si personajul suntem una, si tot ce simte una simte si cealalta. Si in felul asta, ce statea cuminte inauntrul meu se trezeste. Si ma ia si pe mine prin surprindere.

Cum e Cristina Flutur, descrisa in cinci cuvinte?

E greu sa descrii un om in cateva cuvinte... Incercam... Cristina iubeste sa traiasca, incearca sa accepte viata si darurile ei, asa cum vin, iubeste natura - e parte din ea -, e foarte curioasa si ii place sa exploreze sufletul uman. Printre altele...

Omul Cristina Flutur ce filme apreciaza cel mai mult? Ne poti face o lista de cinci? Romanesti sau nu

Imi plac filmele bine facute si care ma emotioneaza si ma scurtcircuiteaza, daca pot zice asa... Aleg cateva cinci care imi vin acum in minte: Amour (Haneke), Persona (Bergman), 4,3,2 (Mungiu), Breaking the Waves (Lars von Trier), Calauza (Tarkovski). Sper sa nu se supere celelalte zeci de filme pe care le iubesc...

Crezi ca exista vreun gen de film in care nu ai putea juca?

Cum sa nu? Sunt acele filme care nu spun nimic, plus cele care otravesc mintea si sufletul celui care priveste, intunecandu-l cumva.

Cum a fost trecerea de la teatru la film? Ce ai descoperit legat de tine odata cu aceasta trecere?

A fost o trecere lina. In sensul ca n-am simtit ca fac un efort deosebit, nici nu mi-am batut capul cu asta. Am primit scenariul, m-am bucurat mult de Alina si m-am aruncat cu capul inainte. Nu prea era timp de analize si comparatii.

Mi-am urmat un fel de intuitie si am avut mare incredere in Alina si in Cristian. Plus ca eu cred ca atunci cand ceva vine catre tine, se intampla pentru ca esti pregatit sa-i faci fata. Altfel, s-ar duce la altcineva...

Care a fost cel mai frumos compliment primit de cand esti pe scena sau in fata camerei de filmat?

Au fost multe complimente foarte frumoase pe care le-am primit de-a lungul timpului. Si mai tot timpul ma imbujorez cand le primesc. Sunt daruri de care ma bucur. Cred ca cel mai mult mi s-a spus despre capacitatea de a transmite multa emotie adevarata. Nu ma laud, spun doar pentru ca m-ati intrebat...

Spune-ne un film produs de Hollywood in care te-ai fi vazut jucand

"Sophie's choice" e primul care imi vine in minte acum. Dar sunt mai multe.

Ce inseamna, din punctul tau de vedere, sa fii actor?

E o adevarata aventura. Ma simt uneori ca un explorator. Tot imi placea mie sa citesc despre tot felul de expeditii cand eram mica.

Ce calitati trebuie sa ai? Ce sacrificii trebuie sa fii pregatit sa faci?

Din punctul meu de vedere, trebuie sa fii curajos. Sa fii pregatit sa te arunci cu parasuta, fara sa fii sigur de nimic. Sa fii gata sa o iei de la zero cu fiecare nou personaj si sa fii gata sa duci emotii grele si trairi care te consuma. Si sa iubesti oamenii... pentru ca intrupezi un personaj, care e si el un om, lucrezi cu oameni, joci pentru oameni. Daca e numai pentru tine, pentru ambitia ta si ego-ul tau, e marunt.

Ai intrat in facultate cu niste idealuri. Ce nu s-a potrivit deloc cu asteptarile tale, mai ales cand ai "intrat in paine"?

Eu am avut norocul sa intru la teatrul din Sibiu imediat dupa facultate si am jucat cateva spectacole pe care le-am iubit, cu regizori de la care am invatat multe. Dar greul e atunci cand nu-ti place ce se intampla si incepi sa te intrebi daca nu cumva trebuia sa spui "nu" si sa asculti un pic si de sufletul tau.

Ai vreun regret legat de aceasta meserie pana in prezent?

Au fost momente cand poate ar fi trebuit sa spun "nu", atunci cand n-a existat respect pentru omul de pe scena, devenit un pion mic pe o tabla de sah.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News