Lucia Sturdza-Bulandra s-a născut la 25 august 1873, la Iaşi și a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, fiind hotărâtă să îmbrăţişeze o carieră în învăţământ, notează ''Dicţionarul personalităţilor feminine din România'' (Bucureşti, Ed. Meronia, 2009, autori George Marcu şi Rodica Ilinca), şi, mai târziu, a studiat la Conservatorul Aristizzei Romanescu, arta dramatică, urmărind jocul marilor actori români şi străini.
Descendentă a unei familii princiare, ajunsă pe scenă dintr-o întâmplare, Lucia Sturdza Bulandra a devenit una dintre cele mai mari personalităţi ale teatrului românesc şi primul director al Teatrului Bulandra (pe atunci Teatrul Municipal). În 1898, pentru că nu găsea un post în învăţământ, a mers la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care a angajat-o: "Şi iată-mă în teatru căzută ca din cer. După viaţa monotonă, îngustă şi apăsătoare în sînul familiei şi după mediul studios universitar, mă aflam deodată în vîltoarea unei lumi cu un specific nebănuit de mine. Şi totuşi m-am avîntat cu multă îndrăzneală în noua mea carieră", relata artista în volumul "Amintiri... Amintiri..." (Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960).
A debutat, în 1898, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu o piesă într-un act - "Primul bal" de Pailleron. A făcut parte din compania teatrală a lui Alexandru Davila, înfiinţată în 1909. Mai târziu a jucat alături de actorul Tony Bulandra în filmul ''Amor Fatal'', care a avut premiera la 18 septembrie 1911. După câteva luni, cei doi actori s-au căsătorit. În 1914 au înfiinţat o companie de teatru particulară, "Regina Maria", care mai târziu s-a numit "Compania Bulandra-Maximilian-Storin". Deşi Lucia Sturdza-Bulandra era singura femeie în cadrul acestei companii teatrale, datorită autorităţii şi fantasticei sale puteri de muncă a fost întocmit un repertoriu şi au fost atraşi regizori şi actori de prestigiu.
Din 1941, a jucat pe scena Teatrului Municipal, al cărei directoare a fost, din 1947 până la sfârşitul vieţii, şi care astăzi îi poartă numele, potrivit www.cinemagia.ro.
Pe lângă rolul de organizatoare a unor colective teatrale prestigioase, s-a evidenţiat şi prin cariera sa actoricească de excepţie. De-a lungul anilor, a interpretat, cu multă prestanţă scenică, cu vigoare, vervă şi talent, în special roluri de compoziţie în piese de Oscar Wilde, V. Sardou, H. Ibsen, realizând creaţii de neuitat în "Maria Stuart" de Schiller, "Profesiunea doamnei Waren" de Bernard Shaw, "Marmouret" de J. Sarment, "Pădurea" de A.N. Ostrovski, "Vassa Jeleznova" de Gorki, "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu.
A promovat un repertoriu bazat pe marea dramaturgie universală, dar şi pe creaţia originală românească. A fost vreme de 30 de ani profesoară la Catedra de "maintien" a Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, descoperind şi promovând generaţii întregi de actori printre care: Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Al. Giugaru, Nineta Gusti, Clody Bertola, Fory Eterle.
În 1947 a fost numită la conducerea Teatrului Municipal, care după moartea sa a purtat numele de Teatrul ''Lucia Sturdza-Bulandra'' şi mai târziu, Teatrul Bulandra.
Semnarea contractului dintre Teatrul Municipal şi Uzinele 'Vulcan'; în imagine: actriţa Lucia Sturdza-Bulandra (stg.) si actorii Dem Savu (al III-lea de la stg. la dr.), Stefan Ciubotaraşu (al IV-lea de la stg. la dr.).
Autoare a lucrării "Actorul şi arta dramatică" (1912) şi a volumului ''Amintiri...Amintiri...'' (1960), a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană şi engleză. A primit mai multe distincţii, între care Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa II, Vulturul Alb (Iugoslavia), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului.
Lucia Sturdza-Bulandra a murit la 19 septembrie 1961, la Bucureşti şi a rămas în memoria noastră, aşa cum o descria regizorul Sică Alexandrescu în memoriile sale, drept "(...) o boieroaică a teatrului românesc (...)", personalitatea artistică remarcabilă în jurul căreia s-a înfiinţat instituţia care îi poartă numele.