Operatiunea Hiroshima - cel ce i-a dat nume (ep.1)

Luni, 30 August 2021, ora 19:123354 citiri
Operatiunea Hiroshima - cel ce i-a dat nume (ep.1)

10 aprilie seara. Pun mâna pe telefon, încerc să îmi fac curaj. Îl deblochez, caut numărul lui Seba cât de încet pot. Apelez. Îmi răspunde ca de obicei arțăgos:

Citeste toate textele scrise de Calin Rotarus pentru Ziare.com

– Daeh!

Cu vocea mea cea mai dulce îl întreb ce mai face, îi spun cât mi-a fost dor de el în ultima vreme, ce om deosebit e… Sigur, nici nu așteptam să meargă. Mi-o retează scurt:
– Mai bine zi ce-ai de zis.
Trag aer în piept și spun dintr-o suflare:
– Am cumpărat o barcă. E în Creta. Mergem s-o aducem în Halkidiki de 1 mai, am luat biletele de avion.
La celălalt capăt al firului tăcere. Număr secundele: 1, 2… Știu ce urmează. 3, 4… dacă durează mai mult de 5 e groasă. 5… vine prima replică tărăgănată:
– Dar motor are?
Ura! Pentru întrebarea asta sunt cel mai pregătit: Țurui:
– Seba, e o zana de motor, nou nouț, are 140 de ore de funcționare, toarce ca un motan când e viscol afară și a mâncat Kitikat…
Dar Seba nu trebuie subapreciat.
– Când a fost pornit ultima dată?
– Acum doi ani, dar…
– Vele are?
– Sigur, sunt aproape noi, foșnesc ca așternuturile unei fete mari din Maramureș….
– Ai văzut cu ochii tăi?
– Fata mare din Maramureș?
– Bine că ești tu desptept… Catargul cum e?
Știam că o s-o nimerească în cele din urmă…
– Ar mai fi de aranjat niște prinderi de sarturi, un pic de coroziune electrochimică la talpă, nu e mare lucru, mai ales pentru un maestru ca tine…
– Lasă lasă, ce mai trebuie reparat?

Acum fac eu o pauză…
– Îți trimit poze pe mail.
– Ok, te sun după ce le văd.
Îmi aprind o țigară. Aștept. Până să o termin sună telefonul. Răspund și tac, sau mai precis dau replicile în gând:
– Băi ești nebun!
– (Nu ești nici primul care mi-o zice și nici nu e prima dată când mi-o zici tu).
– Cum crezi că facem 400 de mile cu drăcia aia?
– (o luăm spre nord, trecem prin Santorini, după care printre Ciclade și dacă trecem de strâmtoarea dintre Andros și Evia e ca și cum am fi ajuns)
– Nici măcar nu știi dacă plutește
– (N-aș putea să te contrazic)
– Te bazezi pe faptul că a fost a unui neamț.

– (în Skopelos o să aflăm mai multe despre părerea lui Seba despre abilitățile tehnice ale poporului care a inventat foraibarul)
– Tu știi că o să luăm în bot și vântul și valurile și curentul?
– (dacă bate vântul din nord, ceea ce e doar probabil, nu și sigur)
– După cum arată instalația electrică n-o să funcționeze nimic pe barca aia.
– (o carpim noi cât să ajungem că doar nu e cu computer central ca în Startrek)
– Nici măcar buda nu suntem siguri că funcționează.

– (avem ghiordel)

– Pilotul automat arată ca din al doilea război mondial
– (se va dovedi ulterior că funcționează perfect dar doar pe curs 350)
– Fac pariu că nu mai ai pe nimeni atât de nebun încât să meargă
– (ceva idei aș avea dar…)
– Dacă vrem să ne sinucidem putem găși modalități mai rapide.
– (dar nu atât de plăcute)
Face o mică pauză, semn că a obosit. Cu Seba e ca la drill la pescuit, dacă a luat prima gură de aer începe să se calmeze. Încep să sper că scap fără întrebarea esențială. Nici nu apuc să sper asta că vine sec:
– Acte are?
La întrebarea cu pricina știu că orice aș răspunde nu e bine. E ca și cum ai fi zgâriat BMW-ul nou al smecherului cartierului care te întreabă cu o voce pe joase dacă te grăbești rău. Produc un sunet care ar fi putut fi orice între da, nu, oftat, gemet, sughiț și scartiit de ușa de hambar.
– Ce-ai zis?
Repet sunetul. De dată asta iese mai mult că un scheunat.
– Băi, are sau nu acte?
– Am contractul cu neamțul.
– Atât?
– Seba, hai să ne concentrăm la chestiile esențiale, la bucuria călătoriei, la locurile minunate pe care le vom străbate și pe care oamenii de rând le văd de pe mal…
– Adică vrei să mergem fără oprire?
– Nu pornim cu idei preconcepute, vom simți vântul, valul, marea, armonia universului și vom decide împreună cum ne vom integra în ea.
– Băi, știi că mă enervează textele de om de vânzări.
– Adică te-a convins vreodată vreunul?
– Nu.
– Păi atunci ce ai cu mine?
Seba pică pe gânduri. Știu că nu e bine să întrerupi un om care se gândește cum să rezolve o situație în care ești implicat. În plus, mizez pe sufletul mare al lui Seba. Într-un final, de la celălat capăt al firului se aude un oftat:
– Mda, se va numi Hiroshima… operațiunea Hiroshima…

Platforma de bloguri Ziare.com găzduiește opinii argumentate ale unor personalități din diferite zone ale societății. Autorii materialelor își asumă în totalitate opiniile exprimate, iar noi le publicăm, în numele plurității.

www.calinrotarus.ro

Despre Calin Rotarus:

Lucrator pe ogorul publicitatii online o jumatate de viata, ceva coaching si training de business si comunicare.

Hoinar pe mari ca Egee, Neagra, Baltica, Nordului, Adriatica, Cretei, Atlantic.

Primul, si pana acum singurul roman care a calatorit cu un velier din Suedia pana in Romania (Lacul Vanern, canalul Trollhattan, Kattegat, Oresund, Marea Baltica, Mittellandkanal, Rin, Main, Europakanal, Dunare)