USR pe drumul pierzaniei

Miercuri, 09 Februarie 2022, ora 11:30 6803 citiri

N-am văzut de mult o prăbușire mai spectaculoasă pe scena politică așa cum s-a întâmplat la USR. O speranță - a câta? - începută frumos, dar căzută ca funicularul din Zorba Grecul.

În urmă cu ani, în vremea când a luat naștere descărcasem o adeziune. Am stat să chibzuiesc dacă s-o completez sau ba; nu mai eram de 30 de ani să m-arunc cu capul înainte, sărisem de 50.

Apoi am adunat semnături pentru ei în diverse alegeri. Unii, puțini la număr m-au refuzat, alții - și ei plini de speranțe, au acceptat semnând fără discuții. Completam, strângeam și trimiteam prin poștă tabelele direct la sediul central. Odată chiar am primit mulțumiri.

N-am devenit militant cu acte în regulă, dar mă comportam ca unul. Alături de unii dintre ei (bănuiesc) am stat alături ceasuri întregi în serile geroase din timpul manifestațiilor împotriva regimului Dragnea. Eram mulțumit. Îmi spuneam că după atâția ani aveam să votez cu inima împăcată. Un partid tânăr, cu oameni școliți de-adevăratelea, nemaculați de vreun trecut tenebros, cu viziuni moderne - chiar dacă ușor aplecate spre stânga, altfel decât simțeam eu, mi-am zis: ăștia sunt, cu ei mergem! În sfârșit iată că s-au ivit unii care ne vor scoate la liman!

Doar că iarăși - a câta oară? - am fost tras pe sfoară. Periodic răsuflau în presă scandalurile din Uniunea Salvați România. După zisele unora dintre membrii proeminenți, dar adversari declarați ai echipei de conducere, Uniunea nu avea ca scop salvarea României, ci salvarea celor ce puseseră mâna pe partid.

Talentul colosal de a spăla rufele în public

USR-ul are un talent colosal de a-și spăla rufele în public. Asta nu face bine “la siestă”. Încet-încet a ieșit la iveală distanța teribilă dintre vorbele frumoase din campanii și faptele mizerabile din realitate. Găști care au acaparat partidul, funcții ocupate arbitrar, pe criterii de prietenie si amantlâc, jocuri de culise infecte, excluderi pentru opinii contrare, afaceri de consultanță urât mirositoare, într-un cuvânt nimic nou sub soarele politicii românești. Toți o apă și un pământ, fie că vorbim de pesedei, liberali, maghiari și mai nou userei.

Mizeriile apărute cu frecvență ridicată în spațiul public m-au îndepărtat. Simpatia pentru ei s-a topit ca un cub de gheață supus arșiței de august. Mai grav, mi-au devenit indiferenți. De #rezist s-a ales praful mult mai repede decât m-aș fi așteptat, cel puțin în ceea ce mă privește.

La un moment dat USR-ul “revoluționar” s-a înfrățit cu PLUS-ul ciolovist. După lupte seculare în sfârșit au fuzionat, fără însă a exista un singur lider. O bucată de vreme au fost două săbii și o singură teacă. Asta până în octombrie trecut când la Congres, contrar așteptărilor, Dacian Cioloș i-a luat fața lui Dan Barna. Mi-am spus că afacerea n-o să meargă, aveam ca mulți alții bănuiesc, o premoniție funestă. Orgoliul, jocurile de culise mizere și dorința de revanșă sunt mult prea mari în politică românească astfel încât să nu distrugă totul.

Fuziunea n-a fost fuziune, cei de la PLUS nu s-au dovedit miscibili cu useriștii, au continuat să fie două boabe în păstăi diferite.

Scandalul ce ține prima pagină de două săptămâni a avut deznodământul deunăzi, atunci când Dacian Cioloș a demisionat din funcția de șef al partidului pe care o deținea se pare doar de jure. Nu sunt fan Cioloș, nu spun că a procedat corect. Afirm doar că - cu Drulă sau fără el, ori cu cine vreți, USR-ul e la vale, plecat pe drumul fără întoarcere al irelevanței. Ceea ce odinioară a fost un vis frumos, o luminiță într-o hazna spurcată, astăzi s-a metamorfozat într-o cumplită deziluzie. Nu cred că USR-ul își va reveni. Nu știu ce vor face alegătorii lor, mulți la un moment dat - la europarlamentare USR a dobândit 22%, spre ce zări se vor îndrepta în zilele alegerilor, dar pot bănui că mulți vor renunța să se mai pronunțe la urne, cu atât mai puțin să iasă în stradă fie și pentru cea mai dreapta cauză din lume.

Marea, enorma porcărie făcută de USR e că s-a jucat cu mințile noastre. Ne-a fraudat sentimentele. A subminat procesul democratic. S-a autoeliminat prin lupte fratricide din jocul politicii mari. Consecința e cât se poate de crudă, dar în România e cu repetiție: ne-au omorât speranțele, pentru unii dintre noi definitiv…

Blog autor: mirceaprodan.ro

Despre Mircea Prodan

M.P. (1962), publicist independent; pasionat de politica, istoria comunismului și rock britanic; fan Apple și cafea espresso; A lucrat în presa craioveană radio-tv. În anii '90 și 2000 a realizat interviuri în transmisiuni live cu zeci de personalități publice; autor. Din 2009 administrează site-ul de comentarii mirceaprodan.com .

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News