Cine se bucura de moartea USL? (Opinii)

Pe cat de capricioasa pare aceasta vreme de toamna, pe atat de propice este cunoasterii felului romanesc de a guverna, de a face politica.

Iar ceea ce vedem este de-a dreptul dezamagitor: inca nu stim, nu putem sau nu vrem sa construim politici publice in favoarea cetateanului platitor de taxe si impozite, inca murim de grija adversarului. Nevindecabilul, fatalul sindrom al caprei vecinului. De demonstrat.

Practic, in 5 februarie 2011 s-au nascut doua proiecte care graviteaza unul impotriva altuia: s-a semnat protocolul de constituire a Uniunii Social Liberale intre PSD si PNL careia i s-au alaturat apoi PC, iar in 2012 UNPR.

Fiind o creatie noua, cu un program adecvat momentului si cu lideri mai putin erodati, UNPR a prins la public, devenind repede o speranta a populatiei.

Un proiect si un antiproiect

Insa, datorita anvergurii de peste 50% din spectrul electoral, USL a fost perceputa de la inceput ca o amenintare a statu-quo-ului portocaliu, de aceea i s-au atribuit denumiri injositoare ca "alianta sau uniunea socialista, bolsevica", coalitia "contra naturii, a firii", "stanga-dreapta"...

In consecinta, s-a nascut, nici nu se putea altfel, proiectul anti-USL al celor ramasi pe dinafara: PDL, aflat atunci la Putere, PPDD plus o multime de partide-satelit a caror viata a depins mereu de PDL si de Cotroceni precum PNTCD, FC, PNR, inclusiv nou creatul PMP.

Ce cuprinde antiproiectul? Intr-o tara cu democratie asezata, celelalte forte politice s-ar fi preocupat de alcatuirea unei coalitii balansatoare, a unei aglutinari partinice in baza altui program si mai atractiv, si mai bine facut, nicidecum nu si-ar fi consumat timpul, energiile si resursele pentru desfiintarea prin orice mijloace a adversarului. Ceea ce la noi inca nu e posibil.

Ce e rau si ce e bine

Un proiect si un antiproiect, marca a stilului inconfundabil de a ne manifesta ca oameni politici. Se pune intrebarea cat din confruntarea celor doua proiecte este benefic pentru buna guvernare, caci USL alcatuieste majoritatea guvernamentala, si cat este nociv.

Benefic este ca USL simte mereu rasuflarea Opozitiei in ceafa si, drept urmare, e nevoita sa se concentreze asupra actului de guvernare. Ca o face bine sau nu, va raspunde la viitoarele alegeri.

Insa este incorect politic, nedemocratic si nociv ca alianta anti-USL sa puna bete in roate tuturor proiectelor, programelor, fie bune, fie necesare, fie proaste ale guvernantilor.

Nu este fairplay nici sa stimuleze pe orice cale sau chiar sa provoace rupturi, certuri, atacuri interne in USL, fiindca batalia politica nu este razboi, ci rivalitate. Iar aceasta rivalitate ar trebui sa se bazeze pe reguli cavaleresti, pe deplina transparenta, nu pe manipulari, perversitati si lovituri pe la spate. Fiindca si Opozitie si Putere constituie interfetele bunei guvernari. Altfel n-ar avea nicio justificare sa ceara votul in viitoarele campanii.

Ataci, deci existi

Cu ocazia alegerilor locale si parlamentare, cu tot cu referendumul din 2012, cea mai importanta strategie a portocaliilor a fost desfigurarea adversarilor, atacul si in tara, si in afara asupra USL, in conditiile in care electoratul se saturase de o batalie politic (ianist) a nesfarsita din 1990 incoace. A fost principalul motiv al pierderii la scor de forfait.

Din pacate, lectia a fost repede uitata, iar deprinderile vechi au fost reluate: se ataca in grup, de multe ori la persoana, se provoaca pierderi de imagine adversarului, dar se neglijeaza lansarea unor programe si initiative politice valabile. Cine isi inchipuie ca electoratul de azi mai este identic cu cel din 1990 din Duminica Orbului are toate sansele sa piarda din nou alegerile.

Pacalitorul pacalit

Doua urmari insolite: din pacate, USL se simte din ce in ce mai bine in postura de victima, insa isi pastreaza aproape intacte procentele in sondaje, PDL, in schimb, e tot la 15%.

Pentru ca, jubiland de aproape 3 ani la dificultatile interne ale USL, manifesta o delasare condamnabila in pregatirea alternativei la guvernare. Ceea ce face posibila repetarea atator situatii nedorite, cand votul negativ, una din caracteristicile campaniilor noastre electorale, aduce la Putere formatiuni care nu stiu ce sa faca cu Puterea.

Castigand astfel alegerile, isi mascheaza apoi incompetenta, lipsa chefului de lucru, imposibilitatea de a guverna dupa reguli valabile in toata lumea democratica, transferand activitatea politica din Parlament si Consilii Locale la televizor. Din teama de a nu pierde la capitolul imagine publica si, implicit, viitorul scrutin.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...