Ce face Opozitia? (Opinii)

Colaborator:Mihail Fodor
Marti, 07 Ianuarie 2014, ora 07:153914 citiri
Ce face Opozitia? (Opinii)

Scena publica este monopolizata in ultima perioada de dezbaterea aproape obsesiva, daca nu deja agasanta, despre ipotetica destramare a USL. Daca se va intampla, cand se va intampla, cine vor fi castigatorii sau perdantii marelui cataclism. Ori, cum va fi daca apocalipsa nu se va produce.

In valtoarea acestei nesfarsite controverse s-a pierdut aproape cu totul vocea alternativei la sfanta alianta de stanga-dreapta, care se lateste de o buna bucata de vreme peste tara si peste destinele romanilor turmentati de griji si nevoi.

Ce face prea-cinstita si prea nefericita opozitie, schimbul, nu-i asa, de maine (sau, mai degraba, poimaine) al actualei guvernari? Deoarece, s-ar putea spune, ca isi linge cam de prea multa vreme ranile de la precedentele alegeri care au azvarlit-o in ghearele restristei.

Ar fi fost deja momentul ca vocea ei sa rasune mai viguros si mai limpede decat se intampla. Mai ales ca actualii calca din ce in ce mai vartos in diferitele strachini care le apar sau le inventeaza ei insisi in propria cale.

Acest lucru nu se intampla insa. Si imprejurarea nu poate fi pusa numai pe seama boicotului sau ostilitatii unei bune parti a mass-media, mai ales ca aceasta pare sa-si fi regasit in ultima vreme vocatia de caine de paza al democratiei, o ipostaza de care dadea impresia ca uitase la un moment dat. Dar, ca sa fii observat, trebuie sa te faci tu insuti vizibil, ceea ce nu se prea intampla cu partidele si indeosebi cu corifeii opozitiei autohtone.

Paradoxal, tot Traian Basescu, cel mult hulit, este omul politic care intruchipeaza ideea si actul de opozitie atat de necesare in raport cu un executiv care isi exerseaza tot mai frecvent instinctele totalitare. Si, culmea, cel care era postulat drept inamicul public pana mai deunazi a tot ceea ce insemna opozitie, europenism, stat de drept si dreapta politica, Crin Antonescu, devine in perspectiva ruperii USL o solutie alternativa la USL de astazi. O idee, sa recunoastem, cam ametitoare.

Revenind la intrebarea oarecum retorica despre intentiile opozitiei actuale, atata cata este, suntem tentati sa credem ca nici ea nu pare sa stie exact care ii e vrerea. Doar astfel s-ar explica abulia sa si impresia de lipsa de vlaga in raport cu nu putinele erori ale Cabinetului Ponta. Acolo unde puncteaza Traian Basescu, ar trebui sau ar fi putut sa puncteze si Blaga si Ungureanu, Predoiu, Tomac si altii.

Si in acest caz ar fi fost mai vizibili decat sunt. Pentru ca ei sunt niste entitati aproape necunoscute pentru o mare parte a celor ce vor aplica in viitor stampilele electorale.

Aici ar putea fi identificat handicapul major al tuturor partidelor din actuala (sa zicem) opozitie. Lipsa unor varfuri de lance in fruntea lor. A unor indivizi deopotriva carismatici, puternici, cu aplomb si priza la mase al caror chip, atitudini si vorbe sa fie asteptate si receptate de cei care apoi sunt chemati sa le ratifice prin adeziune si vot.

Una e sa ajungi pe diferite cai si mecanisme, uneori obscure, lider politic si alta e ca aceasta calitate sa-ti fie recunoscuta de marea masa a alegatorilor. Ori cei de mai sus, fara exceptie, si altii din anturajul lor nu indeplinesc conditia mentionata.

Este adevarat ca nici Ponta sau Antonescu n-ar indeplini-o, dar ei au, cel putin deocamdata, suportul masiv al mass-media, al unor aparate de partid bine dezvoltate pe orizontala si pe verticala, al unor structuri administrative obediente.
In concluzie, intrebarea mai potrivita ar putea fi: "Ce ar trebui sa faca opozitia?", iar raspunsul adecvat: "Sa-si caute lideri!"

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News