De ce Unirea Principatelor nu poate fi numită ”Mica Unire”. ”Nu există așa ceva. Este singura Unire politică și actul de naștere a statului român”

Explicațiile privind denumirile și diferențele dintre cele două Uniri din epoca modernă a românilor au fost date, într-o postare pe Facebook, de profesorul universitar Andrei Țăran, cadru didactic la SNSPA.

”Văd la diverse televiziuni pe kroll termenul ăsta stupid Mica Unire. Nu există așa ceva. Unirea Principatelor Române este adevărata și singura Unire politică și actul de naștere a statului român (consfințit abia în 1862) și a termenului de România (apărut tot în 1862). Toate celelalte adăugiri (sau dezmembrări) teritoriale s-au făcut la acest stat, devenit abia după 1877 stat independent (mai exact în 1881, odată cu proclamarea Regatului României) și deci actor internațional.

Actul de la 1859 a fost singurul care a fost făcut din voința politică a unor entități politice autonome (dar nu suverane) care aveau statut internațional sub supravegherea Marilor Puteri Europene. Nu toată lumea a fost fericită de dubla alegere a lui Al.I.Cuza ca domn (principe) al celor două entități, care cum spuneam, devin un singur stat după comasarea Adunării (Parlamentului) și a Guvernului de la Iași cu cel de la București. Atunci și numai atunci se naște România.

Titlul Românii serbează la ski Mica Unire mi se pare cel mai bun pentru a celebra această zi. Un fel de Revelion sui generis, care arată, încă odată, că din istoria politică a României nu se (mai) înțelege nimic altceva decât o poveste cu mici, bere și ceva distracție.”, explică Andrei Țăran.

Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, pe liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Reprezentanții acestei grupări, ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească, au oscilat o vreme între a avea un candidat al lor și a-l susține pe Grigore M. Sturdza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza și agent al Rusiei.

Acesta, susținut de Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor.

După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, colonelul Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire). La Adunarea electivă, desfășurată în localul Muzeului de Istorie Națională din Iași, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili).

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române. Țările au intrat de atunci într-o uniune personală. Conceptul era cunoscut la acea vreme, dar nu însemna nimic în ce privește o unire politică. Orientarea unionistă a domnitorului a făcut însă ca acesta să acționeze pe parcursul următorilor doi ani în sensul unirii politice.

O familie de români care câștigă 14.000 de lei lunar cheltuie toți banii. Alta, cu un singur venit și 3 copii, economisește. "E o diferență enormă!"

Toată lumea se declară afectată de scumpiri și cei mai mulți se străduiesc să fie mai atenți cu banii cheltuiți ți să facă economii. Chiar și cei cu salarii generoase au probleme cu...

Declarațiile preotului Nicolae Tănase sunt ”o invitație la viol”. Ministra Justiției intervine

Ministra Justiţiei, Alina Gorghiu a spus, referitor la afirmaţiile preotului Nicolae Tănase de la Valea Plopului potrivit cărora fetele care sunt agresate sexual ar trebui să intre la...