Maratonul terorii! Sportivii trebuie să alerge 320 de kilometri printr-un tunel fără lumină

De zeci de ani, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, unele dintre cele mai eficiente metode de tortură se bazează pe privarea senzorială, adică restricționarea parțială sau totală a stimulilor, aplicată unuia sau mai multor simțuri, care poate avea consecințe extreme asupra ființei umane: de la tulburări de vedere până la dezvoltarea de fobii, halucinații, frici.

Experimente și studii științifice au fost efectuate și în aceste condiții excesive, dar niciodată până acum nu s-a derulat o probă pur sportivă în condiții atât de radicale.

Cu această filozofie extremă, care urmărește să găsească și să analizeze limitele ființei umane, a luat naștere, în urmă cu patru ani, "The Ultra Tunnel", un ultramaraton de 200 de mile (aproximativ 320 de kilometri) care se desfășoară, luna viitoare, în tunelul pietonal Combe Down - cel mai lung din Marea Britanie - și pe care sportivii trebuie să îl termine în mai puțin de 55 de ore.

Dincolo de distanță și de limita de timp, ceea ce face ca acest eveniment să fie unic sunt condițiile de privare senzorială care îl înconjoară. Alergătorii, care trebuie să fi terminat cel puțin o cursă de 100 de mile pentru a se înscrie, se confruntă cu o cursă în care nu există lumină naturală - de la 23:00 la 5:00 dimineața este întuneric beznă, iar în restul zilei există doar lumină slabă - fără niciun fel de asistență, fără căști sau suporturi externe, doar cu o lanternă frontală.

95 % dintre participanți abandonează

Organizatorul, Mark Cockbain - un alergător britanic de ultra- alergare, care a realizat numeroase performanțe de anduranță - este direct în prezentarea provocării: "Este o provocare foarte simplă și limitată, fără adăpost sau zonă de odihnă. Stațiile de aprovizionare au doar apă sau Coca Cola și diverse gustări, cum ar fi batoane sau sandvișuri. Nu este un eveniment pentru a vedea cât de departe poți alerga în 55 de ore".

La edițiile de până acum - cu o medie de doar 30-40 de participanți - rata de abandon a fost de 95 %. La prima ediție, în 2019, au terminat doar doi alergători; anul trecut, 14. "Sportivii se confruntă cu condiții extreme", asigură José Carlos Jaenes, profesor de psihologia activității fizice și sportului la Universitatea Pablo de Olavide din Sevilla.

Condițiile pot determina stres post traumatic

"Întunericul prelungit, frigul, efortul, lipsa somnului... pot provoca dezorientare și acest lucru declanșează uneori comportamente reactive, cum ar fi temerile, sentimentul de abandon, fobii, halucinații... Privarea senzorială este foarte severă și poate duce chiar la episoade de stres post-traumatic, necesitând o intervenție psihologică suplimentară", a afirmat profesorul.

De fapt, unii dintre alergători, cum ar fi Mandy Foyster - singura femeie care a terminat acest ultramaraton în 2021 - au recunoscut că au avut parte de orbire temporară. "La kilometrul 318, mi-am pierdut vederea", a declarat Foyster pentru BBC. "Nu am putut vedea nimic. M-am izbit de perete de mai multe ori. Aveam un dinte rupt. Simțeam că o să mă prăbușesc. A fost prima dată când mi-am făcut griji cu adevărat pentru sănătatea mea.

Vederea, cel mai dezvoltat simț al omului, este afectată în situații de lipsă continuă de lumină.

"Celulele fotoreceptoare ale retinei, responsabile de percepția culorilor și, respectiv, de adaptarea la întuneric, trebuie să se adapteze în condiții de lumină slabă și nu transmit la fel de multe informații din mediul înconjurător către creier", explică José Manuel Ramírez, profesor de oftalmologie la Universitatea Complutense din Madrid.

Lipsa somnului și a odihnei afectează creierul

La condițiile extreme din jurul cursei se adaugă lipsa somnului și a odihnei cu care se confruntă sportivii, care trebuie să găsească un echilibru între a se opri în anumite momente pentru a nu leșina și a termina ultramaratonul în mai puțin de 55 de ore. Înainte de acest moment, ei au chiar o altă limită: dacă nu termină 160 de kilometri (100 de mile) în 27:30, alergătorul este descalificat. "Cantitățile mari de cortizol (hormon eliberat ca răspuns la stres și oboseală extremă) pot fi periculoase uneori", explică psihologul José Carlos Jaenes. "Ele pot declanșa halucinații. Este ceea ce s-a întâmplat în trecut cu prizonierii de război sau cu victimele răpirilor", a mai explicat acesta.

Lipsa luminii naturale timp de mai multe ore în interior crește, de asemenea, oboseala. "Oboseala mentală atunci când alergi noaptea este brutală", spune Chema Martínez, o atletă care în ultimii ani s-a axat pe ultramaratoane, ale căror etape lungi încep adesea noaptea. "Fără lumină, percepția mediului înconjurător este diferită, astfel că incertitudinea fiecărei mișcări este mai mare. Când am început să particip la curse de lungă distanță, îmi era teamă să alerg noaptea, nu eram obișnuită. O faci în față, dar nu ai aceeași performanță. Este ceva pentru care trebuie să te antrenezi ".

Pregătirea în condiții asemănătoare este aproape imposibilă

Pregătirea pentru un astfel de eveniment extrem pare aproape imposibilă. "Ai putea alerga pe piste plate, noaptea, dar antrenamentul pentru toate condițiile cu care te vei confrunta în acest ultramaraton este irealizabil", explică Chema. "Sunt numai dificultăți. Organizatorii au dus un ultra la extrem: este o cursă de adaptare și de depășire, în care cel mai rău este aspectul mental, dincolo de numeroșii kilometri de alergare pe care trebuie să îi parcurgi".

Tensiunea mentală atunci când alergi noaptea este brutală. Fără lumină, percepția mediului înconjurător este diferită, astfel încât incertitudinea fiecărei mișcări este mai mare.

Acesta este motivul pentru care mulți dintre alergătorii de ultramaraton care s-au confruntat cu această provocare nu reușesc să termine cursa cu succes și sunt chiar surprinși de performanța lor slabă. "Primul și singurul meu abandon din întreaga mea carieră a fost anul trecut, la Tunnel Ultra", a recunoscut recent Vanessa Kellie pe rețelele de socializare.

"Fără căști, fără semnal la telefon, fără ceas, fără nimic care să-mi ocupe mintea în afară de sunetul picioarelor mele. Am început să mă simt rău din punct de vedere fizic la 55 de mile. Am rezistat până la 80, dar a trebuit să mă retrag după aceea. Într-o zi mă voi întoarce și voi termina".

Există chiar și cazuri de sportivi care au ales să repete cursa în anul următor, în ciuda circumstanțelor. "Nu vreau să existe abandonuri", spune organizatorul Mark Cockbain. "Dar vreau ca ei să treacă prin iad pentru a ajunge la final", a încheiat el.

Schimbare istorică în regulamentul fotbalului englez

Federaţia Engleză de Fotbal a anunţat că din sezonul viitor se renunţă la reluarea meciurilor în caz de egalitate la finalul timpului regulamentar, începând din primul tur al Cupei...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...