Trecutul greu de uitat al ucrainenilor în lagărul sovietic : foametea, teroarea stalinistă și accidentul de la Cernobîl ANALIZĂ

Ucraina și Rusia împărtășesc multe în ceea ce privește istoria și cultura – într-adevăr, pentru perioade lungi în trecut, cele două state au făcut parte din imperii mai mari care cuprind ambele teritorii.

Dar această istorie – mai ales în perioada sovietică din 1922 până în 1991, în care Ucraina a fost absorbită în blocul comunist – a generat și resentimente. Opiniile despre meritele Uniunii Sovietice și ale liderilor săi diferă, ucrainenii fiind mult mai puțin dispuși să privească perioada în mod favorabil precum rușii.

Cu toate acestea, președintele Vladimir Putin continuă să revendice bazele sovietice pentru ceea ce el vede drept „Rusia istorică” – o entitate care include și Ucraina.

O examinare a politicilor erei sovietice din Ucraina poate oferi o imagine utilă pentru a înțelege de ce atât de mulți ucraineni nutresc resentimente profunde față de Rusia, scriu Emily Channell, director al Programului Temerty Contemporary Ukraine, Universitatea Harvard și Jacob Lassin, bursier cercetare postdoctorală în studii rusești și est-europene, Universitatea de Stat din Arizona. în The Conversation.

Foametea lui Stalin

De-a lungul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Ucraina a fost cunoscută dreptul coșul de pâine al Europei și mai târziu al Uniunii Sovietice . Solul bogat și câmpiile sale ample au făcut din acesta un loc ideal pentru cultivarea cerealelor care au ajutat la hrănirea întregului continent.

După ce Ucraina a fost absorbită în Uniunea Sovietică începând cu 1922, agricultura sa a fost supusă unor politici de colectivizare, în care pământul țăranilor a fost preluat de sovietici pentru a fi lucrat la comun, celebrele colhozuri. Orice produs pe acele terenuri era redistribuit în întreaga Uniune.

În 1932 și 1933, o foamete a devastat Uniunea Sovietică ca urmare a colectivizării agresive combinată cu recolte slabe.

Milioane de oameni au murit de foame în Uniunea Sovietică, dar Ucraina a simțit cel mai rău această oroare. Cercetările estimează că aproximativ 3 până la 4 milioane de ucraineni au murit din cauza foametei, aproximativ 13% din populație, deși cifra reală este imposibil de stabilit din cauza eforturilor sovietice de a ascunde foametea și bilanțul acesteia.

Oamenii de știință notează că multe dintre deciziile politice ale regimului sovietic din timpul lui Iosif Stalin – cum ar fi împiedicarea fermierilor ucraineni să călătorească în căutarea hranei și pedepsirea severă a oricui lua produse din colhoz – au înrăutățit foametea pentru ucraineni. Aceste politici se aplicau atât ucrainenilor din Ucraina, precum și ucrainenilor care locuiau în alte părți ale Uniunii Sovietice.

Unii istorici susțin că deciziile lui Stalin au fost făcute pentru a desființa o mișcare de independență ucraineană și i-a vizat în mod special pe etnicii ucraineni . Ca atare, unii istorici numesc foametea un genocid. În ucraineană, evenimentul este cunoscut sub numele de „Holodomor”, care înseamnă „mort de foame”.

Recunoașterea întregii tragedii a Holodomorului și implicarea conducerii sovietice rămâne o problemă importantă în Ucraina până astăzi. Liderii țării luptă de mult pentru recunoașterea globală a Holodomorului și a impactului acestuia asupra Ucrainei moderne.

Țări precum Statele Unite și Canada au făcut declarații oficiale în care au recunoscut acest genocid.

Dar acest lucru nu este cazul în mare parte din restul lumii.

Așa cum guvernul sovietic al vremii a negat că au existat decizii care au privat în mod explicit Ucraina de hrană – susținând că foametea a afectat întreaga țară – la fel și liderii ruși de astăzi refuză să recunoască vinovăția.

Refuzul Rusiei de a admite că foametea i-a afectat în mod disproporționat pe ucraineni a fost considerat de mulți din Ucraina ca o încercare de a minimiza istoria și identitatea națională ucraineană.

Anexarea sovietică a Ucrainei de Vest

Această încercare de a suprima identitatea națională ucraineană a continuat în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. În primii ani ai Uniunii Sovietice, mișcarea națională ucraineană a fost concentrată în părțile de vest ale Ucrainei de astăzi, parte a Poloniei până la invazia nazistă din 1939.

Înainte de invazia Germaniei, Uniunea Sovietică și Germania nazistă au încheiat un acord secret, sub pretextul pactului de neagresiune Molotov-Ribbentrop, care a conturat sferele de influență germane și sovietice asupra unor părți ale Europei centrale și de est.

După ce Germania a invadat Polonia, Armata Roșie s-a mutat în partea de est a țării sub pretextul de a stabiliza națiunea care eșua. În realitate, Uniunea Sovietică profita de prevederile prevăzute în protocolul secret. Teritoriile poloneze care alcătuiesc acum vestul Ucrainei au fost, de asemenea, încorporate în Ucraina sovietică și Belarus, înglobându-le în lumea culturală rusă mai largă.

La sfârșitul războiului, teritoriile au rămas parte a Uniunii Sovietice.

Stalin a început să suprime cultura ucraineană în aceste teritorii nou anexate în favoarea unei culturi ruse mai mari. De exemplu, sovieticii au reprimat orice intelectuali ucraineni care promovau limba și cultura ucraineană prin cenzură și închisoare.

Această suprimare a inclus și lichidarea Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, o biserică autonomă cu loialitate față de Papă și care a fost una dintre cele mai proeminente instituții culturale care promovau limba și cultura ucraineană în aceste foste teritorii poloneze.

Proprietățile sale au fost transferate Bisericii Ortodoxe Ruse, iar mulți dintre preoții și episcopii săi au fost întemnițați sau exilați. Distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina este încă o sursă de resentimente pentru mulți ucraineni.

Moștenirea Cernobîlului

Așa cum dezastrul a marcat primii ani ai Ucrainei ca republică sovietică, tot așa au marcat și ultimii ei ani. În 1986, un reactor nuclear de la centrala nucleară de la Cernobîl, din nordul Ucrainei, a intrat în colaps parțial. Rămâne cea mai gravă catastrofă nucleară pe timp de pace pe care a văzut-o lumea.

A fost nevoie de evacuarea a aproape 200.000 de oameni din zonele din jurul centralei. Și până în ziua de azi, aproximativ pe 1600 de kilometri pătrați din Ucraina fac parte din Zona de Excluziune a Cernobîlului, unde precipitațiile radioactive rămân mari și accesul este restricționat.

Minciunile sovietice pentru a acoperi amploarea dezastrului și pașii greșiți nu au făcut decât să agraveze problema. Accidentul nuclear a dus la un număr mare de decese și o incidență mai mare decât cea normală a bolilor induse de radiații și a complicațiilor, cum ar fi cancerul și malformațiile congenitale, atât în rândul foștilor rezidenți ai regiunii, cât și în rândul lucrătorilor trimiși pentru a face față dezastrului.

Alte republici sovietice și țări europene s-au confruntat cu consecințele Cernobîlului, dar autoritățile din Ucraina au fost însărcinate cu organizarea evacuărilor, în timp ce Moscova încerca să acopere amploarea dezastrului.

Ucraina independentă a fost lăsată să se ocupe de miile de cetățeni care au boli cronice și dizabilități ca urmare a accidentului.

Moștenirea Cernobîlului este importantă în trecutul recent al Ucrainei și continuă să definească memoria multor oameni despre viața sovietică.

Această istorie dureroasă a vieții sub conducerea sovietică formează fundalul resentimentelor din Ucraina de astăzi față de Rusia. Pentru mulți ucraineni, acestea nu sunt doar povești din manuale, ci părți centrale ale vieții oamenilor – mulți ucraineni încă trăiesc cu consecințele asupra sănătății și asupra mediului ale Cernobîlului, de exemplu.

Pe măsură ce Rusia adună trupe la granițele Ucrainei și amenințarea unei invazii crește, mulți din Ucraina ar putea să-și amintească de încercările trecute ale vecinului său de a zdrobi independența Ucrainei.

Ce crede Kremlinul că vrea să facă Ucraina în timpul armistițiului olimpic

Kremlinul a reacţionat, marţi, la apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru un armistiţiu în conflictele internaţionale în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, spunând că...

Americanii vor să înarmeze și să reconstruiască Ucraina cu banii rușilor. 3 miliarde de euro ar ajunge anual la Kiev

Statele Unite speră că reuniunile de primăvară ale FMI şi ale Băncii Mondiale vor face posibilă să avanseze, împreună cu ţările partenere, proiectul de a folosi activele blocate ale...