The Economist: Autoritatea Occidentului în lume depinde de soarta Ucrainei

Viitorul Ucrainei încă atârnă în balanță și, cel mai probabil, va mai rămâne nesigur mulți ani. Putin ar putea fi de acord cu un armistițiu la un moment dat, pe baza oportunității.

Orice posibilă încetare a ostilităților va necesita garanții de securitate fiabile din partea Occidentului, precum și aprovizionare pe termen lung cu arme și acordarea de ajutor financiar, de parcă ar fi apărut un Israel mult mai mare la granițele de est ale Europei”, scrie The Economist.

Unii lideri europeni susțin că este nevoie de aderarea deplină la NATO. Dacă reconstrucția Ucrainei eșuează, iar economia ei se clatină, atunci și democrația ucraineană va începe să se destrame. Generalii NATO se așteaptă ca Rusia să-și poată reconstrui forțele terestre în 3-5 ani. În cele din urmă, Putin sau succesorul său vor avea toate condițiile pentru a mai face o încercare. Astfel, în plin război dar și pe timp de pace, Ucraina va fi un test pentru stabilitatea, unitatea și chiar capacitățile industriale occidentale.

Conflictul ridică trei întrebări geopolitice fundamentale.

Ce rol vor juca SUA în securitatea europeană?

Pot țările europene NATO să își asume în mod fiabil responsabilitatea pentru apărarea regiunii?

Și care va fi poziția restului lumii în timpul celui mai mare război din Europa de după 1945?

„Aceste întrebări nu sunt doar extrem de importante pentru soarta Ucrainei, ele vor determina și statutul Occidentului și încrederea în sine”, scrie The Economist.

O mare parte din lume a ajuns la concluzia că puterea Statelor Unite și a aliaților săi este în scădere din cauza eșecului lor de a câștiga în Afganistan și Irak, din cauza rolului lor în criza financiară globală și din cauza unei serii de guverne populiste.

„Dacă Ucraina cedează în fața haosului rusesc, percepțiile despre declinul Occidentului se vor adânci. Dar dacă Ucraina prosperă, această lecție se va simți în toată lumea. Și aceasta include regiunea Pacificului, unde lupta dintre Rusia dictatorială și Ucraina, care este susținută de Occident, este văzută ca un prolog la competiția care definește secolul dintre China și SUA”, scrie publicația.

Atlanticul se micșorează

Dintre cele trei probleme geopolitice, cea mai relevantă este cea referitoare la rolul Americii în Europa.

„Securitatea europeană nu doar s-a schimbat puțin, s-a schimbat fundamental”, a declarat fostul șef al RUSI, Michael Clarke.

În 2019, președintele francez Emmanuel Macron a anunțat „moartea cerebrală” a NATO, deoarece sub președințiile lui Donald Trump și Barack Obama, America a început să se îndepărteze de Europa. Ucraina a dovedit că această judecată a fost greșită.

„Războiul ne-a făcut din nou o putere europeană majoră”, a spus fostul planificator politic al NATO și director al companiei de consultanță Rasmussen Global Fabrice Pothier.

În timpul președinției lui Joe Biden, Statele Unite au trimis Ucrainei arme și ajutoare în valoare de 48 de miliarde de dolari. Cory Sheik, fost expert la think tank-ul American Enterprise Institute, a spus că fără Statele Unite, Europa nu s-ar fi putut uni pentru a oferi Ucrainei asistența necesară. Și este evident.

Ajutorul nu este doar un semn al generozității Americii, ci și al puterii sale. Aproximativ 5% din bugetul anual de apărare al SUA a fost suficient pentru ca armata ucraineană să distrugă mitul puternicei armate a Rusiei și să distrugă mai mult de o mie de tancuri rusești în mai puțin de un an.

„Suntem obișnuiți să credem că Rusia este a doua armată a lumii. Și acum nici măcar nu este cea mai bună armată de pe teritoriul fostei URSS”, a spus Sheik.

Întrebarea este ce vor alege SUA când războiul fierbinte se va termina și Ucraina trebuie să se reconstruiască. Sheik se așteaptă ca oficialii americani să insiste ca Europa să plătească pentru reconstrucția și reînarmarea Ucrainei. Deoarece SUA au oferit cel mai mult ajutor în timpul bătăliei. În același timp, Pentagonul poate decide că, având în vedere declinul forțelor terestre ale Rusiei, America nu mai are nevoie să mențină o prezență militară mare pe pământ european. În spatele acestui calcul poate fi nevoia ca SUA să se concentreze asupra Chinei. Dar o ieșire la nivel mare nu este în interesul țării. Dacă garanțiile de securitate americane nu sunt de încredere în Europa, ele nu vor fi considerate fiabile în Asia.

„Xi Jinping ne urmărește îndeaproape“

„Xi Jinping ne urmărește îndeaproape. Vrea să vadă dacă ne îndeplinim obligațiile în timp ce el însuși își cântărește opțiunile de a invada Taiwanul. Aliații noștri din Indo-Pacific monitorizează îndeaproape și chiar ajută în Ucraina”, a declarat senatorul Roger Wicker, care face parte din Comisia pentru Serviciile Armate a Camerei din Partidul Republican.

Din acest motiv, potrivit lui Andrew Michta de la Centrul European pentru Studii de Securitate George Marshall, este probabil ca SUA să facă presiuni pentru ca „partajarea sarcinii” să devină „schimbarea poverii”. Aceasta ar însemna că America ar contribui în continuare la protejarea Europei prin descurajarea nucleară și alte capacități de înaltă tehnologie. Dar majoritatea forțelor convenționale trebuie să fie asigurate de armatele europene. Astfel, cererea de lungă durată ca membrii europeni NATO să-și asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea propriului continent, asupra căreia președinții Barack Obama și Donald Trump au insistat în diferite moduri, va fi întărită.

Înainte de război, America a văzut împărțirea poverii mai ales ca o modalitate de a reduce costurile. Astăzi, potrivit analistei Fiona Hill, care a lucrat în Consiliul Național de Securitate al SUA, această abordare se bazează pe o logică strategică mai largă.

Ea prezice o reflecție serioasă asupra modului de „modernizare” a securității europene în jurul Ucrainei fără dominația SUA în toate. Pentru că extinderea responsabilității europene contravine părerilor Rusiei despre NATO ca instrument pur american.

Poate Europa să facă față provocării?

Aceasta ridică a doua întrebare: Poate Europa să facă față provocării? Potier este convins că războiul rusesc a forțat continentul să gândească mai strategic. În doar un an, unele obstacole care reduceau spațiul pentru manevrele diplomatice europene chiar au dispărut. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, cu dependența Germaniei de gazul rusesc.

Consecințele aderării Finlandei și Suediei la NATO vor fi mai rapide și poate chiar mai importante. Dacă Turcia este de acord cu apartenența lor, va aduce un număr mare de personal nou, echipament, precum și o experiență importantă de luptă. Finlanda, de exemplu, poate aduna 280 de mii de soldați în câteva săptămâni. Aceasta este de două ori mai mare decât întreaga armată britanică împreună cu rezerve.

Din punct de vedere geografic, Finlanda și Suedia vor contribui și la protejarea statelor baltice, care sunt greu de asigurat cu tot ce este necesar din cauza unui coridor îngust pe teritoriul Poloniei, care se află între Belarus și regiunea Kaliningrad. În ciuda faptului că granița NATO cu Rusia se va extinde foarte mult, „Forțele scandinave și nord-europene își pot pune în comun resursele, creând o linie de apărare formidabilă”, explică Hill. În plus, dacă Putin sau succesorul său îndrăznește să atace o țară NATO, va trebui să se ocupe de apărare de-a lungul unui front mult mai lung.

Țările NATO din Europa continentală vor demonstra, de asemenea, o nouă atitudine serioasă față de aplicarea sancțiunilor, a menționat analistul RUSI Tom Keating. În trecut, sancțiunile erau adesea doar simbolice. Liderii occidentali au exagerat foarte mult când au pretins că sancțiunile vor aduce rapid Rusia în genunchi. Dar țările UE au luat problema suficient de în serios pentru a-și schimba în mod repetat legislația pentru a pune în aplicare restricțiile introduse.

Având în vedere unde se afla Europa înainte de invazia rusă, toate acestea vorbesc despre progres. Exista o opinie că centrul de greutate al NATO s-a schimbat și s-a mutat din Franța și Germania spre est și nord. Apărarea europeană este din ce în ce mai determinată de Polonia și țările din nordul Europei, precum și de Ucraina. După Brexit, Marea Britanie a demonstrat și că poate fi încă în fruntea Europei în ceea ce privește apărarea și securitatea. Potrivit lui Potier, datorită acestei noi energii, Europa, care a fost întotdeauna un gigant economic, devine acum o forță mai vizibilă în afacerile mondiale.

Cu toate acestea, în ciuda tuturor progreselor, țările europene NATO încă nu pot prelua rolul Americii.

Tot ceea ce face Europa, face în părți mici. Viziunile grandioase ale unei noi securități europene pur și simplu nu se potrivesc. Pentru că există prea multe puncte de vedere diferite”, a spus Sir Lawrence Friedman, profesor de studii militare la King's College din Londra.

Problema nu este doar că puterea este acum în est. Visul lui Macron de „autonomie strategică europeană” față de SUA pare mai îndepărtat ca niciodată. Există îngrijorarea că Europa nu se va putea uni suficient pentru a avea grijă de reconstrucția Ucrainei. Proiectul de lege se va ridica la sute de miliarde de dolari într-un moment în care bugetele publice din Europa sunt sub presiune. Banii nu sunt singurul factor. UE joacă, de asemenea, un rol în promovarea culturii instituționale occidentale în Ucraina, inclusiv în crearea unui mediu de reglementare decent și în lupta împotriva corupției.

„Perspectiva aderării Ucrainei la UE poate deveni un stimulent puternic pentru reforme, dar numai dacă aderarea va părea cu adevărat realizabilă, și nu un vis îndepărtat, ca în cazul multor alte țări”, se spune în articol.

O altă îngrijorare este că producătorii occidentali de arme nu au capacitatea de a înarma Ucraina pentru victorie, cu atât mai puțin să-și umple arsenalele și să reînnoiască stocurile epuizate ale NATO. Ucraina folosește 5-6 mii de obuze în fiecare zi. Acest lucru este aproximativ echivalent cu ceea ce a cumpărat o mică țară NATO cu un an înainte de începerea invaziei ruse. Industria de apărare occidentală a secat după prăbușirea URSS.

Dacă Europa nu face față acestor sarcini, iar acum pare posibil acest lucru, cel mai probabil Ucraina va plăti scump. Atunci America, poate cu un nou președinte la cârmă, va trebui să-și asume sarcina de a convinge Europa și de a umple toate golurile.

Ultima întrebare importantă geopolitică ridicată de război este dacă Occidentul poate câștiga bătălia cu opinia internațională. Doar o treime din populația lumii trăiește în țări care au condamnat Rusia pentru invazia sa și au impus sancțiuni împotriva acesteia, potrivit The Economist Intelligence Unit. Cei mai mulți dintre ei sunt aliați apropiați ai SUA. Restul tind să vadă războiul ca pe o competiție între autocrați și ipocriți.

Fostul diplomat indian Swisharkan Menon spune ce gândesc mulți. El admite că războiul a afectat economia globală. Și a devenit mai dificil pentru sistemul internațional să se ocupe de probleme precum dezvoltarea și schimbările climatice. Dar el a respins ideea că Sudul Global ar trebui să fie de partea Ucrainei din principiu.

„Acesta nu este un punct de cotitură geopolitic pentru întreaga lume. Acolo unde ne aflăm, principala diviziune geopolitică rămâne încă între China și noi. Și situația nu se va schimba”, a spus el.

Războiul rusesc a încălcat deja ordinea internațională în cel puțin trei moduri

Menon vede invazia rusă ca pe o bătălie pentru securitatea în Europa. Oricine va câștiga, sau chiar dacă niciuna dintre părți nu câștigă, Europa va fi în continuare agitată și absorbită de sine. Potrivit diplomatului indian, Europa rămâne o forță puternică în economia globală, dar nu și în geopolitică. Și totuși, războiul rusesc a încălcat deja ordinea internațională în cel puțin trei moduri. În primul rând, în Africa, Caucaz și Asia Centrală, unde diplomații ruși fac tot posibilul să-și sporească influența. Deși în timp ce Rusia își menține poziția în Africa, le pierde în alte regiuni.

A doua încălcare a politicii globale sunt amenințările nucleare ale lui Putin. În acest fel, el nu a putut descuraja Occidentul să aprovizioneze Ucrainei cu arme avansate. Cu toate acestea, amenințările lui încă au încetinit procesul. Potier crede că Putin a avut succes pe jumătate.

„El a semănat cu adevărat frica în rândul populației noastre și chiar în rândul liderilor noștri”, a explicat expertul.

Chiar și o eroziune limitată a tabuului privind utilizarea armelor nucleare este deja o problemă pentru toate țările. Dacă se pare că Putin a câștigat un avantaj prin amenințările sale, acest lucru va oferi un stimulent pentru alți agresori să construiască o bombă nucleară, astfel încât să îi poată intimida pe alții să o folosească. Având în vedere că Rusia și SUA nu se pot pune de acord cu privire la controlul armelor, riscul proliferării nucleare este în creștere. Șantajul nuclear reprezintă o preocupare deosebită pentru India. Are un avantaj față de Pakistan în armele convenționale. Dar Islamabad, la rândul său, a compensat acest lucru investind masiv în arme nucleare cu rază scurtă de acțiune.

Și, în cele din urmă, războiul împinge Rusia în brațele Chinei. Pe vremea URSS, Beijingul privea Moscova ca pe o amenințare. Acum că marea graniță de nord este în pace, Xi Jinping poate redirecționa resursele militare în altă parte. Este, de asemenea, benefic pentru China să aibă un membru similar în ONU. De asemenea, expertul Fundației Carnegie pentru Pace Internațională, Alexander Gabuev, a remarcat că Rusia este o sursă valoroasă de materii prime, care sunt vândute la condițiile dictate de chinezi.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Cum încearcă SUA să încurajeze Germania să trimită Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune. „Sperăm că acest lucru va juca un rol”

Statele Unite speră că recenta decizie a Washingtonului de a trimite rachete cu rază lungă de acţiune Ucrainei va încuraja Germania să facă acelaşi lucru, lucru pe care Berlinul l-a exclus...