Lecția solidarității și de ce votanții AUR nu demisionează

Solidaritatea românilor în fața crizei refugiaților din Ucraina s-a arătat în aceste zile a fi un comandament moral pe care mulți dintre noi l-am pus la îndoială de-a lungul anilor.

Am socotit-o o genă care lipsea din zestrea poporului român. Este adevărat, au fost atâtea și atâtea ocazii în care solidaritatea nu s-a manifestat, nu a ieșit în stradă pentru o cauză dreaptă, nu a răspuns realității care o trăgea de mânecă.

Dar zecile de mii de refugiați ucraineni, femeile cu copii în brațe trăgând după ele o valiză în care își îngrămădiseră minimul necesar din agoniseala de o viață, au trezit în inimile românilor de la granița cu Ucraina, și nu numai ale acestora, sentimente de solidaritate și dăruire față de semenii lor aflați în cea mai cruntă suferință. Oferirea de adăposturi, hrană, îmbrăcăminte, medicamente pentru zecile de mii de refugiați a contat și contează enorm într-o țară gazdă sfâșiată ea însăși de pandemie, de criza energetică, de creșterea alarmantă a prețurilor la alimente.

Atrocitățile lui Putin săvârșite în Ucraina au reușit ceea ce trei decenii de dezbinare a românilor s-au dovedit a fi un timp irosit pe altarul solidarității. Dar cu toate acestea, un procent semnificativ din populația României încă rămâne filorusă. Îi regăsim aici pe nostalgicii înrăiți ai comunismului, dar și pe cei care deplâng soarta românilor din Cernăuți.

AUR este partidul considerat cel mai patriot de aproape jumătate din populație. Naționalismul extremist și demagogia liderilor sunt piesele de rezistență ale acestui partid care s-a aflat mereu cu fața spre imperiul lui Putin. Duminică, la un miting anunțat inițial drept un protest la adresa guvernului, manifestanții au trecut și prin fața Ambasadei Rusiei, dar nu și-au arătat nici dezaprobarea față de invazia trupelor rusești în Ucraina și nici solidaritatea cu ucrainenii care luptă prin toate mijloacele pentru fiecare palmă de pământ.

Cum se face că AUR a ajuns al doilea partid parlamentar, după PSD? Fără doar și poate că printre oamenii care i-au primit cu brațele deschise pe refugiații ucraineni se află și votanți ai AUR. Le poate contesta cineva solidaritatea și ospitalitatea acestora față de victimele unui război atroce? Desigur că nu. Și atunci de ce nu asistăm la o demisie publică și în masă a acestora din caravana agresivă prorusă a celor din AUR? Mă tem că asistăm aici la un soi de schizofrenie a caracterului sau cel puțin la o lipsă crasă de discernământ.

Am așteptat în fiecare zi a bombardamentelor asupra Ucrainei manifestații de proporții în București și în marile orașe din țară. Oamenii nu au ieșit în stradă, preferând să stea în fața televizoarelor. Constatarea tristă e că solidaritatea românilor s-a manifestat într-o bună măsură doar față de suferințele crunte ale refugiaților, dar nu și față de cauza supremă a poporului ucrainean, aceea de a-și apăra cu orice preț țara. Sacrificiile de care dau dovadă sunt văzute de toată lumea.

Am așteptat un apel al intelectualilor români care să condamne agresiunea fără precedent a lui Putin în Ucraina. Am așteptat aceeași luare de poziție din partea Academiei Române. Până la această oră nu au apărut în spațiul public. Un astfel de gest a venit în schimb din partea Uniunii Scriitorilor, din partea Universității din București și a altor instituții de cultură. Genul acesta de susținere, venită din partea elitelor, înseamnă mult pentru poporul ucrainean, pentru moralul militarilor și civililor.

În ceea ce privește ajutoarele umanitare pentru refugiați, dar mai ales pentru cei rămași în Ucraina să-și apere țara, acestea vin în special de la unele ONG-uri și de la persoane fără mari posibilități materiale. Multimiliardarii români nu se înghesuie să-și ofere sprijinul, la fel și marile companii. La fel și partidele, care ar putea să-și rupă din vistieria proprie măcar câteva sute de mii de euro din fondul de rezervă pentru chiolhanuri și diferite întruniri de taină. La fel și parlamentarii, care ar putea să-și doneze măcar o parte din salariu.

Bunicii de la țară mi-au povestit ce înseamnă cizma rusească pe un teritoriu străin. Prinseseră cel de-al Doilea Război Mondial. Mi-au spus cum, după întoarcerea armelor la 23 august 1944, militarii Armatei Roșii prăduiau tot ce le ieșea în cale, băteau, chiar împușcau sătenii care se opuneau să le dea vitele din ogradă. Femeile se ascundeau în păduri pentru a nu fi violate.

Dar cărțile de istorie nu consemnează asemenea atrocități, iar tinerii habar nu au de acele timpuri. Nu spun că militarii lui Putin sunt la fel cu militarii lui Stalin. Însă Putin se arată a fi un brav descendent al acestuia.

Deutsche Welle

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Rusia îl condamnă la 7 ani de închisoare pe un om de știință care a lucrat în domeniul tehnologiei hipersonice. Ce acuzații i se aduc FOTO

Un om de ştiinţă rus, Aleksandr Kuranov care a lucrat la tehnologii hipersonice a fost condamnat joi, 18 aprilie, la 7 ani de închisoare pentru trădare, după ce a fost acuzat că a transmis...

Putin le cere rușilor să evacueze zonele afectate de inundaţii. De ce se tem oamenii să-și părăsească locuințele VIDEO

Vladimir Putin, președintele Rusiei, le-a cerut locuitorilor din regiunile afectate de inundaţii să dea curs apelurilor la evacuare, aceştia ezitând să-şi părăsească locuinţele de frica...