Ce spune un fost comandant suprem al NATO despre strategia lui Putin privind Ucraina

În ultimele luni, Ucraina și partenerii săi occidentali au urmărit cum Rusia construiește treptat o forță de peste 100.000 de mii de soldați la granița comună.

Deși spune că nu are de gând să invadeze, președintele Vladimir Putin are în vizor mai multe obiective.

Liderul de la Kremlin vrea să pară puternic și vehement pe plan intern; vrea să divizeze SUA și NATO cu privire la răspunsul la un posibil atac; vrea să-i impresioneze pe aliații săi, în special pe liderul chinez Xi Jingping; vrea să împiedice aderarea Ucrainei la NATO și la UE și vrea ca administrația Biden să pară slabă și indecisă în perioada premergătoare alegerilor de la mijloc de mandat din SUA, mai ales după ce Washingtonul nu a reușit să ofere sprijinul necesar Afganiastanului.

Pentru SUA, NATO și democrațiile lumii, acesta este un moment dificil. Mai presus de toate, administrația Biden vrea să demonstreze că aliații se pot baza pe ea pentru a susține democrația. Ucraina, deși nu este un membru oficial al NATO, a fost un partener loial NATO și a trimis trupe în misiuni NATO – și doresc cu disperare să se alăture Alianței. Putin insistă ca Rusiei să i se acorde dreptul de veto asupra oricărei extinderi NATO și, de asemenea, dorește ca trupele militare să fie îndepărtate din fostele țări ale Pactului de la Varșovia din timpul Războiului Rece, care include mulți aliați actuali precum Polonia, România, Bulgaria, Ungaria și alții. NATO nu-și poate permite să-i dea o asemenea influență, notează James Stavridis, al 16-lea comandant suprem al trupelor aliate, în revista „Time“.

Aceasta este o confruntare semnificativă, iar miza este mare. Cum ar trebui să ne gândim la provocările de la marginea Europei și, mai ales, ce va face Putin în continuare?

„Când eram Comandant Suprem Aliat al NATO, am petrecut destul de mult timp analizând opțiunile militare rusești la periferia Europei. Preluasem comanda operațiunilor militare NATO după invazia Georgiei de către Moscova în 2008, care a dus la cucerirea a două provincii ale acelei democrații mici, aliniate la occident. A fost un atac ofensiv direct împotriva micuței națiuni de sub patru milioane de locuitori– tancuri, trupe, bombe, avioane de luptă, infanterie și artilerie rusești au lovit greu.

Câțiva ani mai târziu, Putin a decis să invadeze un vecin mult mai mare, Ucraina. În acest caz, el a decis să folosească ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „război hibrid”, o combinație de soldați neuniformați (așa-numiții „omuleți verzi”), forțe speciale, ofensive cibernetice sofisticate, împotriva centrelor de comandă și a rețelei electrice, dezinformarea rețelelor sociale și operațiuni amfibii. Aceste tactici relativ neconvenționale au fost combinate cu elemente mai tradiționale – de unde și supranumele de „hibrid” – cu efect în 2014.

Opt ani mai târziu ne întrebăm ce abordare va adopta Putin dacă va decide să invadeze Ucraina în 2022, poate chiar la sfârșitul lunii ianuarie, când pământul este înghețat și poate susține armament greu.

Putin și generalii săi sunt inovatori din punct de vedere tactic și au o varietate de opțiuni la dispoziție. Este vorba despre o armată sângeroasă cu comandanți cu experiență într-o mare varietate de scenarii de luptă, cel mai recent în războiul civil care se desfășoară în Siria și, desigur, în timpul angajamentului lor în Ucraina. Lupta din Ucraina continuă atât vizibil (în Crimeea ocupată), cât și pe ascuns (sprijinind o mișcare separatistă virulentă în regiunea Donbas din sud-estul țării, unde 15.000 de soldați au fost uciși în ultimul deceniu).

Război-fulger sau o repetare a cuceririi Crimeei?

În 2022, prima opțiune pe care o vor lua în considerare ar fi simplă: un război-fulger extrem de tradițional, așa cum a fost folosit împotriva Georgiei. Acest lucru va necesita nu numai cei 100.000 de militari aflați în prezent la graniță, ci și alți 75.000.

Această abordare ar include lovituri aeriene de amploare împotriva comandanților ucraineni, bombardarea artileriei, lovituri ale navelor în Marea Neagră și rachete sol-sol. Toate acestea ar fi însoțite de atacuri cibernetice militare ofensive împotriva sistemelor de arme defensive ale Ucrainei, a capacităților de comunicare și, posibil, împotriva unor părți ale rețelei electrice a țării.

Elicopterele ar transporta trupele de intervenție rapidă înainte într-un ritm alert, probabil în spatele frontului ucrainean. Ar deruta și destabiliza logistica ucraineană și autoritățile superioare de comandă. Unitățile grele de infanterie ar trece apoi granița slăbită și ar pătrunde adânc în Ucraina, probabil până la râul Nipru. Sud-estul etnic rus al Ucrainei (în special Donețk, Luhansk și Mariupol) va fi consolidat, creând un „pod de uscat” care va lega Rusia de Crimeea și cucerind un alt punct strategic al malului Mării Negre.

În acel moment, Putin va face o pauză, va evalua situația și va decide dacă să înainteze spre Kiev pentru a efectua o schimbare de regim înainte de a-și retrage trupele. Probabil că va continua să anexeze sud-estul țării, să susțină un regim- marionetă la Kiev și să aștepte răspunsul occidentului. Acesta este cel mai riscant, dar și cel mai mare profit pentru Kremlin și are o probabilitate de 20% - puțin probabil, dar inconfortabil de contemplat.

O a doua opțiune pentru Kremlin ar fi să încerce să folosească o abordare strict neconvențională. Adică asemănător cu ceea ce a făcut în 2014 în Ucraina. Ar include un atac cibernetic masiv asupra societății ucrainene, interferând în tot, de la benzinării la bancomate, la sistemele feroviare și aeriene. Folosind forțele ruse ascunse deja implantate în regiunea Donbas, Rusia ar putea declanșa atacuri în toată Ucraina - mașini-bombă, activități criminale misterioase, asasinarea liderilor militari și civili. Rețelele de socializare ar fi esențiale, discreditând actualul guvern, documentând „masacre” fictive ale etnicilor ruși în sectoarele dominate de Ucraina și subminând încrederea societății în ansamblu.

Cea mai probabilă abordare

Când criticii occidentali îi condamnau acțiunile, Putin le numea „știri false” și versiunea ucraineană a „marii minciuni”, spunând că angajamentul Rusiei este cheia pentru menținerea stabilității la granița comună. Aceasta este o versiune exagerată a ceea ce Kremlinul face deja, iar sporirea acestor tactici ar îngreuna misiunea NATO să ia în considerare Ucraina ca membru, unul dintre obiectivele sale cheie. De asemenea, ar genera sprijin public în Rusia pentru acțiunile sale (protejarea „patrioților ruși” care trăiesc în Ucraina) fără costurile unei invazii la scară largă. Aceasta pare o abordare mai probabilă decât o invazie totală și prezintă un risc mai mic pentru Moscova. Această strategie are o probabilitate de aproximativ 40% și este abordarea probabilă pe care o va lua Putin dacă discuțiile de la mijlocul lunii ianuarie nu își vor îndeplini obiectivele".

Rusia s-a opus interzicerii amplasării de arme în spațiu. SUA: Veto-ul Moscovei ridică semne de întrebare

Rusia s-a opus miercuri prin veto unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU, redactată de SUA, care cerea ţărilor să prevină o cursă a înarmării în spaţiul cosmic, o mişcare ce...

Înțepături între candidații Alianței PSD-PNL. Burduja o șicanează pe Firea: "Dacă era o alternativă pentru Primăria Capitalei, nu m-aș fi înscris în cursă"

Candidat PNL la funcţia de primar al Capitalei, Sebastian Burduja, susține că s-a înscris într-o cursă electorală "strânsă", în care toți cei "patru candidaţi cu şanse", iar voturile...