Tulburările de alimentație (simptome, cauze) și cum învățăm să ne gestionăm stările emoționale

Mâncarea și obiceiul de a mânca reprezintă o necesitate. În esență, nu mâncăm pentru gust, pentru plăcere, pentru a slăbi sau a ne îngrășa, ci mâncăm pentru a ne lua energia necesară și pentru a supraviețui. Cu toate acestea, în ziua de azi, mâncarea este asimilata ca o modalitate de a gestiona stresul, de a obține sau a nu obține un corp conform cu standardele date de rețelele sociale sau o metodă de a obține plăcere și recompensa de scurtă durată.

Tulburările de comportament alimentar sau tulburările de alimentație sunt afecțiuni psihice caracterizate prin afectarea persistentă a obiceiurilor alimentare, care au ca rezultat consumul inadecvat al hranei, care în timp duc la probleme de sănătate și disfuncții psihosociale.

De obicei acestea încep cu mici obsesii legate de mâncare, forma corpului sau greutatea acestuia. Prin acest comportament, persoana încearcă să-și reobțină echilibrul și controlul asupra vieții, însă ceea ce obține contribuie la scăderea calității vieții, a sănătății fizice și emoționale. În cazul formelor severe, tulburările de alimentație, mai cu seamă anorexia, au un grad înalt de mortalitate, fiind una din cauzele principale de deces în cazul persoanelor tinere.

S-a observat că aceste tulburări apar indiferent de vârstă, iar femeile sunt de două ori mai afectate decât bărbații. Anorexia pare să aibă vârsta de debut cea mai scăzută, instalându-se din perioada de pubertate sau adolescență, bulimia și mâncatul compulsiv instalându-se mai des de la vârsta maturității.

Când vine vorba despre cauzele tulburărilor alimentare, există o varietate de factori ce contribuie la apariția acestora: genetici, biologici, psihologici și mediu.

Din perspectiva geneticii, persoanele care au o rudă apropiată (părinte, frate, sora) cu un diagnostic de tulburare de alimentație, se află într-o categorie de risc, existând șanse crescute ca să dezvolte și ele la rândul lor o astfel de afecțiune. Din punct de vedere biologic, printre cauze se numără și nivelurile inadecvate de serotonină, dopamină si alți neurotransmițători din creier, anomalii ale structurii cerebrale, disbioza intestinală, dezechilibre hormonale.

Factorii psihologici care pot influența apariția unei tulburări de comportament alimentar sunt cei ce țin de trăsăturile de temperament (impulsivitate, neuroticism) sau prezența unor tulburări de personalitate (anxios-evitantă, anancastă, impulsivă de tip borderline), dar și de asocierea cu alte tulburări psihice cum ar fi depresia, anxietatea, dependedențe”. Traumele, sentimente de inadecvare, singurătate, o stimă de sine scăzută și percepția subiectivă a unei presiuni din exterior pentru un anumit tipar de siluetă au și ele un rol important. În rândul factorilor de mediu se încadrează: normele culturale, ce țin de estetică, expectanțele sociale, anumite profesii unde imaginea corporală are un impact ridicat, promovarea dietelor și bullingul de pe rețelele sociale.

Tulburările de comportament alimentar: Tipuri de tulburări de alimentație și simptomele lor

Anorexia nervoasă

• reducerea aportului caloric sub nivelul necesar menținerii unei greutăți normale obținută prin reducerea drastică a cantității de mâncare, folosirea de laxative, provocarea vomei, sportul intens;
• frică intensă de a nu se îngrășa;
• imagine corporală distorsionată și refuzul de a accepta că greutatea este sub norma prevăzută;

Nivelul stimei de sine este dependent de conformația și greutatea corpului lor. Pierderea în greutate este văzută ca un semn de autodisciplină și un rezultat impresionant, pe când luarea în greutate este perceput ca un eșec inacceptabil al autocontrolului. Anorexia nervoasă începe la jumătatea și spre finalul adolescenței (15-18 ani). Debutul tulburării poate fi asociat cu un eveniment de viață stresant. Evoluția și deznodământul anorexiei sunt extrem de variabile.

În situațiile severe, anorexia nervoasă determină grave tulburări de echilibru al sărurilor minerale din organism, perturbări de ritm cardiac, disfuncții hepatice, a creierului său a altor organe interne, care pot duce la deces. De asemenea, merită amintit dezechilibrul hormonal din cadrul afecțiunii care produce amenoree (absența menstruației), infertilitate, fragilitate osoasă, a părului și unghiilor, dar li dezvoltarea pe suprafața pielii a unui strat de puf, numit lanugo, asemănător celui pe care îl poartă nou-născuții. Este, deci, vital tratamentul timpuriu oferit de specialiști precum medici și psihoterapeuți.

Bulimia nervoasă

• episoade repetate de supraalimentare într-o perioadă scurtă de timp cu senzația de lipsa de control;
• episoade repetate de eliminare în mod nesănătos a mâncării ingerate, precum uzul de laxative, diuretice, provocarea vomitării, postul, exerciții fizice intense;
• frică intensă de a lua în greutate sau comportamente ce implică evitarea creșterii în greutate, chiar dacă persoana în cauză are o greutate normală;
• stima de sine profund influențată în mod nejustificat de greutate și aspectul fizic.

Persoanele care suferă de bulimie sunt normoponderale sau supraponderale. Acestea se vor supraalimenta, până la senzația de prea plin sau chiar până apar durerile de stomac. În timpul unui astfel de episod de supraalimentare, pacienții vor simți că nu se pot opri din a mânca și nu pot controla cantitatea de mâncare pe care o ingerează. De obicei, aceste episoade implica orice tip de mâncare, însă cele mai comune sunt mâncărurile pe care persoană în cauză le evita în mod uzual, precum fast-food, dulciuri, mâncăruri nesănătoase etc.

Bulimia poate afecta starea generală de sănătate și poate duce la inflamații și dureri la nivelul gâtului, reflux gastric, inflamații la nivelul stomacului, distrugerea smalțului dentar și apariția cariilor, deshidratare sau perturbări hormonale. În cazurile severe, bulimia poate duce la dezechilibre severe la nivelul electroliților din corp, cum ar fi potasiul și calciu, iar acest dezechilibru poate cauza la rândul lui infarctul cardiac.

Tulburarea de alimentație compulsivă/Binge eating

• ingerarea de cantități mari de mâncare rapid, în secret, fără a exista senzația reală de foame;
• senzația de lipsă a controlului în episoadele de supraalimentare;
• sentimentul de stres, rușine, vină sau dezgust față de episoadele de supraalimentare;
• lipsa utilizării mijloacelor de compensare nesănătoase precum uzul de laxative, provocarea vomitării sau exercițiile fizice în exces;

La unele persoane, alimentația compulsivă poate reprezenta o fază inițială a unei tulburări mai grave de comportament alimentar cum sunt cele descrise înainte. Mulți ajung să țină diete restrictive, cu recăderea în episoadele de mâncat compulsiv, astfel conturându-se imaginea unui cerc vicios. Vestea îmbucurătoare este că rata de remisiune este mai bună decât în cazul bulimiei, dacă pacientul urmează tratament din primele etape ale afecțiunii. Creșterea în greutate până la instalarea obezității, cu toate riscurile și dezavantajele acesteia în ceea ce privește calitatea vieții, dar și tulburările afective sunt rezultatele cele mai frecvente ale acestei tulburări.

Pica

• consumul de lungă durată de substanțe necomestibile/nealimentare
• consumul de substanțe necomestibile și fără valoare nutritivă este inadecvat nivelului de dezvoltare a persoanei
• comportamentul alimentar nu face parte dintr-o practică acceptată cultural

Persoanele ce suferă de Pica vor pofti la substanțe precum creta, gheață, pământ, săpun, lâna, păr, pietriș sau metal. Pica apare deseori în rândul celor ce suferă de afecțiuni care impacteaza funcționarea zilnică, cum ar fi tulburările din spectrul autist, schizofrenia sau dizabilitățile intelectuale. Gravidele pot dezvolta afecțiunea, atunci când încep să aibă pofte specifice (de gheață de ex.) Tulburarea poate duce la urgențe medicale prin obstrucție sau perforație intestinală, intoxicația cu metale grele prin ingestia de vopsea, formarea de bezoar – ghem de păr care blochează progresia alimentelor prin tractul digestiv.

Tulburările de comportament alimentar: tratament

Conduita terapeutică eficientă a tulburărilor de alimentație se face prin ajutorul oferit de medicul psihiatru, îndrumarea unui nutriționist pentru a învăța mai multe despre cum se face hrănirea corectă a organismului și intervenția unui psihoterapeut pentru a descoperi cauzele și ca pacientul să învețe cum să recunoască și să schimbe pattern-urile de gândire nesănătoasă. Intervenția poate fi completata și de ședințe de psihoterapie de familie, psihoterapie de grup, un spațiu de a împărtăși experiențe și strategii de recuperare, de a găsi asistență și de a intra în legătură cu persoane care înțeleg lucrurile prin care trec.

Anorexia nervoasă are ca tratament de elecție intervenția psihoterapeutică, însă în cazul în care pacientul are o stare precară de sănătate, atenția se va focusa în prima etapă, pe reechilibrarea funcțiilor vitale ale organismului. De asemenea, un element esențial este evaluarea riscului de suicid, pentru care, în eventualitatea confirmării, se va institui tratament medicamentos psihotrop.

Pacienții care beneficiază mai mult în urma unui tratament medicamentos cu agenți farmacologici de tipul inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, sunt cei afectați de bulimie sau mâncatul compulsiv. Dar și în cazul acestora, se impune ca psihoterapia individuală sau de grup să fie o linie constantă de urmat pentru ameliorarea simptomatologiei. Un tratament de succes determină creșterea stimei de sine și a nivelului de acceptare a propriei imagini și un mai bun control comportamental.

Tulburările de comportament alimentar: prevenție

Prevenția tulburărilor de alimentație se poate face prin dezvoltarea stimei de sine, astfel încât aceasta să nu ajungă strâns relaționată doar de imaginea corporală și de numărul de kilograme, prin prioritizarea sănătății psihice și fizice, indiferent de ce înseamnă aceasta și printr-o abordare sănătoasă și simplă atunci când vine vorba de alimentație. Nu mâncăm pentru a slăbi, pentru a arăta într-un anume fel sau pentru a semăna cu cineva, ci mâncăm pentru a supraviețui, pentru a avea energie și pentru a fi sănătoși cât mai mult timp.

Tulburările de alimentație sunt frecvente atât în rândul adolescenților, cât și al adulților. Cel mai afectate de tulburările alimentare sunt femeile, proaspete mame, și tinerii, însă acestea pot afecta pe oricine indiferent de vârstă, sex sau nivelul de educație.

Din fericire, există tratamente ce dau rezultate optime în tratarea acestor afecțiuni. De regulă, provocarea o reprezintă identificarea simptomelor și apelarea la ajutorul specialiștilor. Dacă tu sau cineva din jurul tău manifesta simptome ale tulburărilor alimentare, nu ezită să apelezi la ajutor specializat, fie că este medicul de familie, medicul psihiatru sau un psihoterapeut. Tratamentul timpuriu înseamnă șanse mai mari de recuperare completă, fără că starea generală de sănătate să se altereze, dar și scăderea riscului de complicații.

Autor: Mădălina Neacșu – medic psihiatru adulți Clinica Aproape

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....