New York Times: Cele două viziuni ale omenirii asupra viitorului. Care s-ar putea adeveri

De la războiul Rusiei împotriva Ucrainei la schimbările climatice și ascensiunea Inteligenței Artificiale (AI) este din ce în ce mai greu pentru omenire să facă față acumulării de crize, pe care unii le văd ca vestigii ale sfârșitului civilizației, iar alții ca un progres, totuși, explică Jerome Ross, economist politic, sociolog și istoric la London School of Economics, adevărul este mult mai complex.

„Există epoci liniștite care par să conțină ceva care va dura pentru totdeauna. Și există epoci de schimbare, când apar răsturnări, care în cazuri extreme pot atinge însăși rădăcinile umanității”, a scris odată filosoful Karl Jaspers.

Epoca noastră este cu siguranță o epocă a tulburărilor. Într-un moment în care războiul face ravagii în Europa și lumea numără pierderile din cea mai mortală pandemie din istoria modernă, un spirit de rău augur domnește asupra pământului. După ani de tulburări economice, tulburări sociale și instabilitate politică, există un sentiment larg răspândit că lumea a fost pur și simplu aruncată în derivă, ca o navă fără cârmă într-o furtună teribilă.

Acumulare de provocări

„Și există motive întemeiate pentru asta. Omenirea se confruntă acum cu o acumulare de provocări, ca oricare alta din istoria sa. Schimbările climatice modifică rapid condițiile de viață de pe planeta noastră. Tensiunile din Ucraina și Taiwan au reînviat spectrul unui conflict între puterile nucleare. Iar dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale provoacă îngrijorări serioase cu privire la riscul unei catastrofe globale cauzate de aceasta" scrie economistul politic, sociologul și istoricul London School of Economics Jerome Ross într-un articol pentru New York Times.

El explică că o astfel de situație alarmantă necesită o nouă perspectivă pentru a înțelege lumea în schimbare rapidă și pentru a afla încotro putem merge. În schimb, omenirii i se oferă două viziuni familiare, dar foarte diferite despre viitor: o narațiune de apocalipsă care vede apocalipsa peste tot și o narațiune despre progres care pretinde că este cea mai bună dintre toate lumi posibile.

Ambele puncte de vedere sunt la fel de convingătoare în afirmațiile lor și la fel de înșelătoare în analiza lor. Adevărul este că niciunul dintre noi nu poate ști cu adevărat încotro merg lucrurile. Criza timpului nostru a deschis viitorul”, scrie Ros.

Probabil că prezicătorii nu ar fi de acord cu asta. Din punctul lor de vedere, omenirea este acum în pragul unor schimbări catastrofale care se vor sfârși inevitabil cu prăbușirea civilizației moderne și sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem. Această gândire se reflectă în numărul tot mai mare de oameni care se pregătesc pentru apocalipsă, buncărele miliardarilor și serialele post-apocaliptice. Deși poate fi tentant să respingem astfel de fenomene culturale ca fiind fundamental frivole, ele reflectă un aspect important al zeitgeist-ului, dezvăluind o anxietate profundă cu privire la fragilitatea ordinii existente.

Astăzi, aceste temeri nu mai pot viza doar supraviețuitorii fanatici marginali cu armele în mână. Un atac necruțător de crize amenințătoare care se desfășoară pe fondul inundațiilor fulgerătoare și al incendiilor de pădure împinge constant sentimentul apocaliptic în curentul principal. Când chiar și șeful Națiunilor Unite avertizează că creșterea nivelului mării ar putea provoca „migrație în masă de proporții biblice”, este greu să rămâi optimist cu privire la starea lumii. Un sondaj a constatat că mai mult de jumătate dintre tineri cred acum că „omenirea este condamnată” și că „viitorul este îngrozitor”.

În același timp, în ultimii ani s-a văzut o revigorare a unui tip complet diferit de narațiune. Acest lucru este exemplificat de multitudinea de bestselleruri și discuții virale TED care subminează provocările cu care ne confruntăm și insistă în schimb asupra mișcării inexorabile a progresului uman. În timp ce vestitorii apocalipsei se îngrijorează la nesfârșit că lucrurile se vor înrăutăți mai mult, profeții progresului spun că lucrurile doar se îmbunătățesc - și probabil că acest lucru va continua și în viitor.

Scenariul panglossian pictat de acești noi optimiști atrage în mod firesc apărătorii status quo-ului. Dacă lucrurile se îmbunătățesc cu adevărat, atunci în mod clar nu este nevoie de o schimbare transformatoare pentru a rezolva cele mai presante probleme de astăzi. Atâta timp cât rămânem la scenariu și păstrăm încrederea în calitățile răscumpărătoare ale ingeniozității umane și ale inovației tehnologice, toate problemele noastre se vor rezolva în cele din urmă de la sine.

Două fețe ale aceleiași monede

„Aceste două viziuni, la prima vedere, par diametral opuse. Dar, în realitate, sunt două fețe ale aceleiași monede. Ambele perspective subliniază un set de tendințe față de celălalt. Optimiștii, de exemplu, citează adesea statistici înșelătoare privind reducerea sărăciei ca dovadă că lumea se îmbunătățește. Pesimiștii, pe de altă parte, tind să ia cele mai nefavorabile scenarii ale schimbărilor climatice sau colapsului financiar și să prezinte aceste posibilități reale ca fapte inevitabile”, se spune în articol.

Ros admite că este ușor de înțeles atractivitatea unor astfel de povești unilaterale. Oamenii par să prefere în mod natural să impună narațiuni clare și liniare asupra unei realități haotice și imprevizibile. Ambiguitatea și contradicția sunt mult mai greu de trăit. Cu toate acestea, un astfel de accent selectiv duce la faptul că ideile noastre despre lume sunt fundamental greșite.

"Pentru a înțelege cu adevărat natura complexă a timpului nostru, trebuie mai întâi să îmbrățișăm aspectul său cel mai terifiant: deschiderea sa fundamentală. Această incertitudine radicală - a nu ști unde suntem și ce ne așteaptă în viitor - este cea care dă naștere unei astfel de anxietate existențiale", ne sfătuiește expertul.

Antropologii au un nume pentru acest tip tulburător de experiență: liminalitate. Sună puțin tehnic, dar reflectă un aspect important al condiției umane. Derivat din latină pentru prag, cuvântul liminalitate se referea inițial la sentimentul de dezorientare experimentat în timpul unui ritual de inițiere. Într-un ritual tradițional de maturizare, de exemplu, marchează punctul în care un adolescent nu mai este considerat un copil, dar nu este încă recunoscut ca adult. Întrebați orice adolescent: această stare de limb poate fi o perioadă foarte jenantă și dificilă de navigat.

Lumea se află în interregnum

Noi înșine ne aflăm în mijlocul unei tranziții dureroase, un fel de interregnum, așa cum a numit-o teoreticianul italian Antonio Gramsci, între lumea veche, care moare, și cea nouă, care încearcă să se nască. Astfel de schimbări epocale ascund inevitabil pericolul. Dar cu tot potențialul lor distructiv, sunt și pline de posibilități. După cum a observat odată istoricul din secolul al XIX-lea Jakob Burckhardt, marile răsturnări din istoria lumii pot fi văzute „ca semne adevărate de vitalitate” care „curăță solul” de ideile discreditate și de instituțiile căzute. „Criza ar trebui văzută ca un nou punct de creștere”, a scris el.

Odată ce acceptăm această natură asemănătoare lui Janus a timpului nostru, atât terifiant, cât și generativ, apare o viziune complet diferită asupra viitorului. În acest fel, istoria nu mai poate fi văzută ca o linie dreaptă care se îndreaptă fie în sus către o îmbunătățire treptată, fie în jos către un colaps inevitabil. În schimb, vedem faze de relativ calm, punctate ocazional de perioade de mari tulburări. Aceste crize pot fi devastatoare, dar sunt și motoarele istoriei.

„Progresul și catastrofa, aceste opuse binare, sunt de fapt conectate într-o singură entitate. Împreună, participă la un dans nesfârșit al distrugerii creative, deschizând pentru totdeauna noi căi și mergând în spirală în necunoscut. Epoca noastră de răsturnări poate duce la o catastrofă globală sau chiar la prăbușirea civilizației moderne – dar poate deschide și oportunități pentru o schimbare transformatoare”, crede Ros.

El crede că putem vedea deja această dinamică contradictorie în acțiune. Pandemia, care a ucis milioane de oameni și aproape a dus la colaps economic, a împuternicit lucrătorii și a sporit cheltuielile publice pentru dezvoltarea unui vaccin care ne-ar putea oferi în curând un leac pentru cancer. De asemenea, războiul major al Europei, care a strămutat milioane de oameni și a provocat o criză energetică globală, accelerează acum, fără să vrea, tranziția la energia regenerabilă, contribuind la combaterea schimbărilor climatice.

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...