De ce a pierdut Romania semifinala din Fed Cup cu Franta?

Marti, 23 Aprilie 2019, ora 21:41 24129 citiri

Echipa de Fed Cup a Romaniei nu a reusit sa se califice in marea finala a competitiei, fiind invinsa greu, dramatic chiar, de reprezentativa similara a Frantei pe zgura din Rouen. Pentru ca asteptarile erau mari, cea mai buna performanta din istorie este vazuta acum ca un esec de proportii, asa ca este indicat sa discutam putin despre cauzele rezultatului din Hexagon.

Trebuie sa spun de la inceput ca, desi nu exista o cauza punctuala a infrangerii, principalul responsabil este, in opinia mea, capitanul nejucator al echipei noastre, Florin Segarceanu. Si am sa explic imediat de ce, incercand totodata sa trec prin toate momentele care au condus la rezultatul de duminica.

Nu este un secret pentru nimeni ca echipa noastra se bazeaza extraordinar de mult pe Simona Halep atunci cand aceasta alege sa joace pentru Romania. Si este absolut normal sa se intample acest lucru. Simona este una dintre cele mai bune tenismene din lume, si asta nu ieri sau azi, ci de ani buni. Avand o asemenea sportiva, ar fi pacat sa nu o poti folosi. Daca din acest punct de vedere stam excelent, din punctul de vedere al "rachetei doi", al jucatoarei care trebuie sa evolueze alaturi de Halep in meciurile de simplu, stam foarte prost.

In ultima jumatate de an reprezentantele noastre din elita tenisului feminin, asa cum este vazut Top 100 WTA, s-au prabusit pur si simplu. Daca la un moment dat aveam sase sportive in prima suta, cu altele apropiindu-se mult de aceasta borna, acum mai avem patru, cu Sorana Cirstea aflata la limita. Iar cele care sunt in elita sunt in cadere libera. Buzarnescu, atat de criticata de unii "specialisti", nu reuseste sa isi revina dupa accidentarea din august, Begu este oscilanta si departe de zilele bune, Sorana nu mai face parte din echipa, iar Ana Bogdan sau Monica Niculescu sunt si ele in cautarea formei de alta data.

Avem asadar o echipa dezechilibrata, cu o jucatoare foarte buna, care in cele mai multe cazuri iti poate garanta chiar doua puncte din cele trei necesare victoriei, si cu altele mult mai slabe, care au sanse reduse in fata adversarelor de top.

Revenind la Segarceanu, este obligatia capitanului nejucator sa stabileasca o strategie de joc adaptata acestui tip de echipa si, evident adversarului. In principiu, tactica folosita in duelul cu Cehia este considerata cea corecta, mai ales ca in acea ocazie ne-a iesit. Prin urmare, ai o Halep pe care o pui sa joace in meciurile de simplu sperand ca face doua puncte, ai o Buzarnescu, iar aici pot la fel de bine juca Begu, Ana Bogdan sau Sorana, pe care o bagi in celelalte meciuri de simplu fara mari asteptari si ai un dublu rodat, care se poate bate de la egal la egal cu oricine.

In duelul cu Franta, marea greseala a lui Segarceanu a fost tocmai schimbarea "rachetei 2", strategie falimentara care nu a ajutat cu nimic echipa noastra. Chiar daca Buzarnescu este foarte departe de forma de dinainte de accidentare, este pe un trend ascendent, cu evolutii tot mai bune. Infrangerea din prima zi nu insemna automat o infrangere si in cea de-a doua, mai ales ca urma sa infrunte o veterana ca Parmentier.

Insa al nostru capitan nejucator, influentat sau nu de materiale de linsaj media aparute in timpul partidei, o schimba pe Buzarnescu cu Begu. Practic, Segarceanu a stricat echipa de dublu pentru un iluzoriu punct la simplu. Irina a pierdut, la dublu a intrat o Simona Halep care jucase deja doua meciuri in doua zile si totul e istorie.

Mai grav mi se pare faptul ca Segarceanu nu-si asuma responsabilitatea pe care incearca s-o imparta cu jucatoarele desi ii apartine exclusiv, asa cum a subliniat inclusiv Simona. Antrenorul, pana la urma, al echipei noastre o scoate din ritm si din joc pe Buzarnescu presupunand ca aceasta va pierde si al doilea joc, insa alea lui este de asemenea invinsa, astfel ca rezultatul de la simplu e acelasi. Numai ca dublul nostru, cel care ne-a adus calificarea in Cehia, este stricat, si in loc sa avem in teren doua jucatoare proaspete, odihnite si obisnuite sa joace impreuna, avem o echipa pe jumatate obosita.

Halep a jucat cu inima, nimeni nu neaga asta, dar tind sa cred ca aveam sanse mai bune cu Begu si Niculescu odihnite si gata de lupta.

Marea problema nu este ratarea finalei, accederea in penultimul act fiind in sine o performanta fenomenala, ci faptul ca mi se pare ca nu invatam nimic din aceasta experienta si riscam sa ratam in stilul nostru, romanesc, o generatie de exceptie.

Pentru ca domnul Segarceanu si cei care il tin in functie ar trebui sa fie constienti ca, din echipa aliniata in Franta, Simona Halep este cea mai tanara jucatoare la cei 27 de ani ai ei! Iar din spate nu prea vine nimeni momentan. Prin urmare, este "trenul" unei generatii, iar jucatoarele trebuie ajutate inclusiv cu tactici de meci optimizate cat se poate de bine pentru a obtine tot ce se poate.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News