Razboiul fratricid din ALDE

Colaborator: Victor Pitigoi
Duminica, 02 Aprilie 2017, ora 16:40 6486 citiri

Dupa unii, s-ar parea ca in saptamana tocmai incheiata s-a scris ultima pagina din cariera politica lui Daniel Constantin, copresedinte al ALDE.

Dupa altii, vor mai fi inca multe pagini de scris, in cazul cand instanta ii va da castig de cauza lui Constantin, care sustine ca data stabilita pentru Congres - aprilie 2017 - ar fi nestatutara. La una ca asta, conflictul poate lua o turnura neasteptata si ucigatoare pentru Tariceanu.

Dar, pana sa se pronunte instanta, copresedintelui Tariceanu i s-a parut ca el e cel mai tare in parcare, ca nu se compara cu egalul sau in grad si, ca sa-si arate muschii, i-a retras sprijinul politic colegului Daniel Constantin.

A rezultat o remaniere in guvern nu pentru ca n-ar fi bun ministrul scos de acolo, nu pentru ca ar fi facut el vreo boacana, ci pentru ca asa i s-a nazarit domnului Tariceanu. Zic si eu ca francezul: merde!

De unde si pana unde, atata dihonie intre ei? In opinia mea, motive serioasa de dihonie n-ar trebui sa fie. Si poate nici nu sunt. Dimpotriva, ar fi motive pentru o perfecta buna intelegere. Oare, la ananghie, nu si-au intins o mana de ajutor unul celuilalt, ca sa-si intareasca partiduletele?

Daca Tariceanu nu avea norocul sa vina Daniel Constantin acum vreo doi ani si sa-i ofere pe tava un partid de-a gata, ce e drept cam modest, dar introdus in Parlament, ar fi fost putin probabil sa mai fi apucat singur destule voturi la ultimul scrutin, ca sa treaca de pragul electoral.

Intr-adevar, formatiunea ALDE, dupa ce a inghitit formatiunea PC, cu alegatorii sai si cu alesii sai cu tot, abia-abia a apucat un modest 5,62 %, putin peste si mai modestul PMP al domnului Basescu.

Ca urmare, fara aportul lui Daniel Constantin, tantosul presedinte de astazi al Senatului ar fi fost un fel de nimic extraparlamentar, un zero. Dar, in trufia sa nemarginita, domnul Tariceanu nu este in stare sa observe acest amanunt vital pentru el personal si pentru partiduletul domniei sale aruncandu-se intr-un conflict de care n-are nimeni nevoie.

Dar si domnul Constantin trebuie sa admita ca salvarea sa de la o prabusire totala, dupa ce intemeietorul, mentorul si finantatorul partidului intrase la zdup, se datoreaza ALDE, unde a gasit adapost pe vreme de furtuna, o pozitie onorabila de copresedinte, sustinere pentru un post de vicepremier, toate prin bunavointa deloc dezinteresata a aceluiasi domn Tariceanu.

Se potriveau si se completau atat de bine, incat nimeni n-ar fi banuit ca se va alege praful din prietenia lor, pana nu s-a ivit perspectiva congresului, unde partidul trebuie sa aleaga un singur presedinte, respectiv, unul dintre cei doi copresedinti.

In opinia mea, amandoi au inteles ca favoritul va fi Tariceanu, dar nu amandoi au privit informatia in acelasi fel. In timp ce probabil Constantin astepta o oferta cavalereasca, celalalt copresedinte si-a incordat muschii si s-a pus pe pozitie de forta.

Dupa relatarile domnului Constantin, Tariceanu i-ar fi oferit cumva un post de presedinte executiv in partid, dar numai in conditii pe care insa el le socoteste inacceptabile si pe care le-a declinat inainte sa fie oficial anuntate.

Dupa relatarile domnului Tariceanu, Constantin i-ar fi cerut acelas post de vicepresedinte executiv, iar Tariceanu i-ar fi raspuns: "Nu am oferit nicio functie, eu nu am in buzunar functii. Mi-a spus ca si-o doreste si ca doreste functii de vicepresedinti pentru prieteni".

Ma intreb retoric: dar functia de copresedinte al partidului, atunci cand ii ardea buza sa-l inghita pe Daniel Constantin cu PC, o avea cumva in buzunar? O avea in alta parte, sau de unde i-a dat-o?

Un raspuns sec de tipul "nu am in buzunar functii" este, in opinia mea, modul prin care domnul Tariceanu isi da pe fata trufia si aroganta, pe care, in opinia mea, domnul Constantin - cel care l-a salvat pe Tariceanu la ananghie - nu o merita.

Dar faptul ca s-a ajuns la asemenea conflict demonstreaza o anumita naivitate din partea celuilalt copresedinte, care n-a stiut sa aiba de la inceput intelepciunea de a lamuri fara echivoc toate problemele legate de momentul congresului, cand se va alege presedintele unic.

Daca domnul Constantin ar fi avut atunci intelepciunea sa clarifice fara echivoc asemenea problema vitala pentru el, domnul Tariceanu nu risca atunci sa dea cu piciorul in chilipirul pe care i-l oferea acel PC, raspunzand cu "nu am in buzunar functii".

Gandesc ca atunci n-ar fi riscat domnul Tariceanu sa incerce daca merge sa-ti tratezi partenerul cu je m'en fiche. Acum, merge.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News