Falimentul autoguvernarii romanesti

Duminica, 16 August 2009, ora 14:20 4275 citiri

Ma tem ca Romania nu este o tara autoguvernabila. Exista, probabil, ceva in gena noastra care sa ne impinga sa confundam democratia cu anarhia, ceva care sa ne impiedice sa bagam in traista ceea ce ne da Dumnezeu, rispind toate sansele istorice in mai mici sau mai mari tunuri individuale.

Suntem parca blestemati sa nu putem face nimic pe cont propriu, fiind dependenti pentru aproape orice reusita de interventia, mai ales de presiunea, externa. Binele Romaniei a venit mereu de afara, impus cu de-a sila.

Daca privim in acesti 20 de ani trecuti din 1989 vom vedea ca nicio reforma nu a fost facuta prin vointa politica interna. Singurul care s-a inhamat la asa ceva a fost un tehnocrat cu viata scurta in fruntea guvernului, unde, de atunci, nici nu l-a mai vrut nimeni, ma refer la Mugur Isarescu.

In rest, tot ceea ce s-a facut, de bine de rau, a fost la presiunea FMI, a Bancii Mondiale sau a Comisiei Europene, indiferent daca vorbim despre econonie, justitie sau drepturi ale omului.

Si chiar ceea ce a fost impus de peste Ocean sau de la Bruxelles a ajuns in practica romaneasca mult diluat, cu puternice tuse populiste, si cu zeci de portite de scapare care au diminuat efectul.

In Justitie, fara steguletele rosii puse de Comisia Europeana si conditionarea aderarii de eliminarea lor, nici despre DNA, nici despre ANI si nici despre vreun mare corupt n-am fi auzit.

Daca n-am fi ramas sub monitorizare, DNA ar fi fost sters de pe suprafata pamantului, sefii Parchetelor a fi ajuns la discretia CSM, ANI ar fi fost in continuare amputata, iar noile Coduri, sub ilustra semnatura a Rodicai Stanoiu, ar fi prevazut perchezitii si interceptari cu voie de la suspect.

Am ajuns sa rasuflam usurati ca monitorizarea continua, ca sigura garantie ca nu ramanem de capul nostru cu Justitia noastra gandita de Victor Ponta si Sergiu Andon.

In economie, singurele perioade in care robinetele bugetului de stat au fost cat de cat inchise, iar cifrele econimiei au fost tinute sub un oarecare control, au fost cele in care fie aveam acord cu FMI si ne frigea buza dupa bani, fie eram in proces de aderare si statea UE cu lupa pe noi.

Chiar si acum, credeti ca guvernul ar fi facut macar restructurarea aceasta chinuita a aparatului de stat daca nu avea cutitul FMI la os? Si chiar sub presiunea externa, tot n-a fost in stare sa dea mai mult decat o jumatate de masura, adica o semismecherie.

Iar in perioadele bune, cand n-am avut nevoie de asistenta internationala, "geniul" romanesc s-a aratat in intreaga lui splendoare. Guvernul Tariceanu a deschis toate robinetele bugetului si a lasat in urma un adevarat dezastru.

Vina este preponderent a clasei politice la Bucuresti, care indiferent de culoare politica, este incapabila sa depaseasca interesul propriu, electoral sau economic, si sa-l subordoneze interesului national. Romanul care ajunge la putere o exercita in primul rand pentru el si abia apoi, daca mai e loc si in general nu mai e, pentru societate.

Iar daca interesul propriu si cel public intra in conflict, nu e niciun dubiu cine castiga. De la marile polemici, la micile galcevi, nimic nu e pe mize mari, nationale, totul e pe mize marunte, personale, meschine, ambalate intr-un politicianism gretos pana la voma.

Toate acestea au fost agravate de comunism, insa nu inventate. Un singur exemplu: Carol I a fost adus pe tron de cateva minti luminate care au inteles incapacitatea Romaniei de a se guverna. Iar dupa cateva luni, principele german a fost la un pas sa paraseasca iadul de la Bucuresti. Spre norocul acestei tari, a ramas si, impreuna cu acei vizionari care l-au adus pe tron, a creat Romania moderna.

In acest moment, ne lipseste nu numai un Carol I, lipsesc chiar mintile lucide si vizionare, in locul carora, in toate partidele, avem doar niste caricaturi politice. Singurul nostru noroc ramane presiunea externa.

Dar sa nu acuzam doar clasa politica. Pana la urma ea nu este nici mai buna, nici mare rea decat societatea romaneasca. Daca nu ne place, ar trebui sa ne intrebam daca noi insine meritam ceva mai bun sau nu facem decat sa repetam la nivel individual tot ceea ce ne enerveaza la conducatori.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News