Mia de margaritare care rasare dintr-un bob, gaselnita lui Tudor Arghezi pentru a ilustra bogatia moca cu care au fost daruiti, nu se stie de ce, romanii, e subliniata gros in cartile de citire ale celor mai inteligenti dintre oamenii de afaceri daruiti cu degete lungi.
De mici, cum au descoperit ca daca stai cu gura deschisa sub copac iti cade poama in cap si te satura, au prins gustul. Si dupa ce copacii au ramas goi, s-au uitat sub ei, au auzit ca bogatia de-acolo aduce un purcoi de bani, si au gasit cai sa si-i indese in buzunare.
Dar intre timp au uitat mesajul lui Arghezi si le-a ramas in minte un singur lucru: "unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul". Daca sapa in Marea Neagra, cu-atat mai bine.
Lor nu le mai este foame demult, dar altii nu conteaza. Nu ca petrolul si gazele din Marea Neagra ne-ar scoate total din saracie, dar asa se fac averile: pui bob pe bob, pana cand uiti ce te-a manta in lupta si cauti sa julesti tot ce-ti pica sub ochi numai asa, de amorul artei. Sau pentru ca nu renteaza sa schimbi o reteta validata, aducatoare de bunastare.
Iar tunul rezultat din povestea cu platoul continental o demonstreaza cu prisosinta. Dupa ce s-a transferat cam tot ce misca in industrie si avea premise sa aduca rapid profit cu investitii minime in cateva buzunare, n-a mai ramas prea mult de julit. Si daca strainii au pus ochii pe resursele naturale, ultima frontiera, inseamna ca n-or fi ei tampiti. Dar nici noi, ca ne-au dat idei.
Afacere e simpla: contractul de exploatare din 1992, prin care statul primea jumatate din productia din Marea Neagra, a fost modificat printr-un act aditional in urma caruia in loc de titei, aveam de incasat redeventa, o valoare incomparabil mai mica.
Si as putea crede explicatiile lui Dorin Marian, citate de "Gardianul", cum ca guvernul era obligat sa intocmeasca actul aditional deoarece s-a schimbat legea si a trebuit introdusa redeventa.
Dar numai daca in toata increngatura n-ar fi aparut, de-a lungul anilor, cateva nume, in momente cheie: Dinu Patriciu ministru in 1991, Calin Popescu Tariceanu ministru al Industriilor in 1997, cand se pregatea privatizarea Rompetrol, premier in 2007, cand s-a schimbat legea care a permis instituirea redeventei si intocmirea actului aditional, si Nicolae Vidu, care potrivit unor surse a lucrat la companie inainte de revolutie, pentru ca in zilele acestea sa fie descoperit director si la Rompetrol Well Services si la Sterling Resources, unic titular al concesiunii celor doua blocuri petroliere.
Experienta noastra de romani privitori ca la teatru ne invata insa ca nu exista coincidente, si ceea ce putem afirma fara sa gresim este ca statul roman a fost prejudiciat.
Prin urmare, mai am un singur dor: ca DNA sa deschida Codul penal si sa citeasca articolul 248 - "abuzul in serviciu contra intereselor publice: fapta functionarului public (tot ce priveste autoritatile publice, art. 145) care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei unitati (...) sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani".
Apoi art. 248 ind. 1: "Daca faptele prevazute au avut consecinte deosebit de grave (o paguba mai mare de 200.000 de lei, art. 146), se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi".
Cristian Mihai Chis
