Un public național, care și-a format deprinderile politice după modelul suporterilor echipelor de fotbal, va avea întotdeauna aceleași atitudini urechiste și când vine vorba despre marea politică națională, cea despre pace și război.
Modelul despre care vorbim este cel al unui public alcătuit din inși care își zic suporteri, deși nu plătesc nicio cotizație la club, nici măcar nu își cumpără bilete la meciurile de acasă, d-apoi să însoțească echipa lor în deplasare, dar se ceartă pentru echipa cu care țin cu oricine ar ține cu alta, doar de dragul înjurăturilor. În parc sau în fața blocului, desigur.
Adică, așa cum suporterii ăștia blatiști țin ei cu o echipă de fotbal, tot așa membrii vocali și agitați ai publicului național țin și ei cu un partid politic, cu o mișcare sau cu inși publici, din sfera politicului. Și sunt atât de vocali și de agitați în „pasiunea” lor ieftină, încât dau impresia că întregul popor suveran ar fi exact ca ei.
Asta, deoarece, pentru un asemenea public, contează cu cine ții. Așa cum contează doar meciul următor al echipei lor și atât. Ăla să nu fie pierdut! Și atât.
Iar pentru asta, cu toții sunt de acord că evitarea unei înfrângeri sau chiar dobândirea unei victorii se poate face în orice mod posibil, indiferent de regulament sau de morala sportivă.
Să nu uităm însă că vorbim despre un public blatist, ai cărui membri nu plătesc niciun cost pentru a-și susține echipa lor de club, ceea ce înseamnă că, în afară de gălăgie, ei nici nu au vreun cuvânt de spus în alcătuirea echipei, ori în achiziționarea de jucători, sau în modernizarea stadionului, ori în orice problemă legată de clubul cu care ei țin pe gratis.
Cum ziceam, un asemenea public național va aborda orice subiect de politică mare de stat, cum este cea despre pace și război, exact ca și când, doar pe subiectul ăsta, ar ține mai degrabă cu Naționala, decât cu echipa lor de club.
Cu observația că nici la Națională nu sunt ei dispuși să plătească vreun cost, să cumpere bilete la meciurile de acasă, ori să însoțească Naționala în turnee.
Asta neîmpiedecându-i desigur să își dea cu părerea asupra selecționerului, antrenorilor sau jucătorilor, asupra tacticii de joc și asupra cauzelor de care doar ei au aflat, cauze pentru care echipa lor națională ratează sezon după sezon și campionat după campionat calificarea în competițiile regionale și mondiale.
Interesant este de văzut cum un asemenea public național se raportează la meciurile dintre alte echipe naționale, care s-au calificat în acele etape superioare ale competițiilor internaționale, unde membrii echipei naționale participă doar ca spectatori, în tribune.
Ce credeți? Va deveni acest public național mai rezervat, mai puțin agitat, atunci când vine vorba despre confruntarea cu războiul dintre alte națiuni decât națiunea sa?
Va începe acel public național să cumpere măcar ziarul unde publică vreun comentator care cunoaște bine națiunile străine beligerante și chiar știe ce scrie? Va asculta acel public național de rațiune, de argumente, de date și evidențe din are rezultă cauzele războiului și modul în care acesta poate fi evitat, pe cale diplomatică?
Sau va alege să țină cu una dintre părțile în conflict la fel cum ar ține cu o echipă sau cu alta, în funcție de cine știe ce criterii, înjurându-i cu sete pe cei care aleg să țină cu cealaltă echipă?
Nu putem decât să speculăm răspunsurile. Și să ne prefacem că vorbim despre un public național oarecare, unul generic și care nici nu seamănă în vreun fel cu publicul nostru național românesc, din care cu mândrie facem parte.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Geniala analiza comparativa fotbal... Vezi tot