Stresul este o componentă inevitabilă a vieții, însă mulți oameni se confruntă cu niveluri mult prea mari, care au impact negativ asupra sănătății.
Cu toate acestea, nu există o noțiune clară privind ce înseamnă ”stresul excesiv”. Deși stresul nu poate fi cuantificat propriu-zis, există câteva metode de măsurare. Concret, sunt analizați anumiți biomarkeri, adică răspunsuri fiziologice, pentru a evalua modul în care organismul răspunde la stres, potrivit healthline.com.
Există două componente ale stresului:
1. Declanșatorii stresului: factorii care îl provoacă
2. Răspunsul la stres: cum răspundeți la stres, la nivel emoțional, biologic sau cognitiv
Când vorbim despre măsurarea stresului, avem tendința să ne axăm pe măsurarea declanșatorilor sau a răspunsurilor. Cu toate acestea, fiecare om răspunde diferit la factorii care provoacă stresul. Evenimentele care sunt stresante pentru o persoană pot fi ușor de gestionat pentru alta.
Totuși, există metode de măsurare a stresului care vizează răspunsurile fiziologice ale corpului. Acestea înregistrează biomarkeri de stres cum ar fi ritmul cardiac și undele cerebrale.
Analiza variabilității ritmului cardiac (HRV) este o modalitate obișnuită de a măsura stresul. Implică înregistrarea variației de timp dintre bătăile consecutive ale inimii. Cu alte cuvinte, nu urmărește doar cât de repede îți bate inima, ci și modul în care se schimbă perioada de timp dintre bătăile inimii. HRV este controlată de sistemul nervos autonom, care urmărește sistemul nervos simpatic (responsabil pentru răspunsul de luptă și fugă) și sistemul nervos parasimpatic (preia controlul când suntem relaxați).
Când sunteți în starea de fugă și luptă, sistemul nervos autonom este dezechilibrat, iar acest lucru poate fi observat în variabilitatea ritmului cardiac. O valoare ridicată este asociată cu rezistența la stres și îmbunătățirea sănătății cardiovasculare. Un profesionist din domeniul sănătății vă poate verifica HRV prin intermediul unei electrocardiograme.
Electroencefalografia (EEG) măsoară undele cerebrale. Cercetările sugerează că undele cerebrale pot fi o modalitate precisă de a măsura răspunsul la stres. Un studiu din 2020 a descoperit că asimetria alfa - un dezechilibru în activitatea undelor cerebrale alfa pe diferite părți ale creierului - ar putea fi un potențial biomarker pentru stres.
Cei doi hormoni asociați cu stresul sunt adrenalina și cortizolul. Când ești stresat, corpul tău va produce adrenalină pentru a-ți oferi energie ca să gestionezi stresul. Face parte din răspunsul de luptă sau fugă și de aceea s-ar putea să vă simțiți neliniștiți atunci când sunteți anxios. În perioadele de stres, corpul tău produce și cortizol, un hormon produs de glanda suprarenală. Cortizolul are de asemenea un rol important în reglarea zahărului din sânge, inflamație și metabolism. Cortizolul scade în mod natural în timpul zilei.
Acești hormoni nu sunt dăunători în cantități normale, însă cortizolul crescut în mod cronic poate duce la:
Nivelul de cortizol poate fi evaluat prin probe de sânge sau urină.
Există dispozitive ai căror producători pretind că pot măsura stresul, cum ar fi ceasurile inteligente. De obicei, îl măsoară pe baza ritmului cardiac și a variabilității ritmului cardiac. Nu este clar cât de precise sunt, însă atunci când vă urmăresc inima, vă puteți face o idee cu privire la cum răspunde organismul vostru la stres.
Simptomele nivelului ridicat de stres pot varia de la o persoană la alta. Însă acestea includ: