Ziua in care Securitatea a dat vina pe Militie pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu

"Ce s-ar intampla daca toti romanii ar fi ca tine?", a fost intrebarea pe care un ofiter de Securitate i-a pus-o inginerului Gheorghe Ursu, cu cateva luni inainte ca disidentul sa fie ucis in celula sa.

Trei ofiteri care au lucrat la Securitate s-au straduit sa explice miercuri in fata Curtii de Apel Bucuresti ca politia politica a lui Nicolae Ceausescu n-a avut niciun rol in anihilarea disidentului. Concluzia lor: ancheta in dosarul lui Gheorghe Ursu era la Militie, in momentul uciderii acestuia, asa ca Securitatea nu ar trebui sa fie trasa la raspundere in acest caz.

Procesul

Totul a inceput la ora 10:00, in sala "Constantin Hamangiu" din Palatul de Justitie. Presedintele instantei este judecatoarea Mihalea Nita de la Curtea de Apel Bucuresti.

In stanga salii uriase stau in banci maiorul in rezerva Marin Pirvulescu si colonelul in rezerva Vasile Hodis, fosti ofiteri ai Departamentului Securitatii Statului, acuzati de infractiuni contra umanitatii. Discuta in soapta cu avocatii. In dreapta salii, urmareste cu atentie declaratiile Andrei Ursu, fiul inginerului Gheorghe Ursu.

In mijlocul salii este unul dintre martorii-cheie din dosar, cu ajutorul caruia Pirvulescu si Hodis spera sa demonteze rechizitoriul procurorilor militari. Alti doi inculpati din dosar, fostii ministri de Interne George Homostean si Tudor Postelnicu, acuzati de complicitate la infractiuni contra umanitatii, au decedat dupa trimiterea in judecata.

Cine a dat ordinul ca disidentul sa fie ucis?

Potrivit acuzarii, incercand sa evite un caz de persecutie politica, Securitatea i-ar fi inscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun, de detinere de valuta, pentru posesia a 17 dolari. Pentru acest lucru, inginerul a fost arestat pe 21 septembrie 1985 si inchis intr-o celula cu doi detinuti care aveau ordin sa-l sicaneze. Presiunile acestora culminau cu batai dure. Inginerul a murit pe 17 noiembrie 1985, in arestul Militiei Bucuresti. Militienii implicati in ancheta si colegii de celula ai lui Gheorghe Ursu au fost condamnati de-a lungul vremii pentru uciderea disidentului.

Niciun ofiter din cadrul Departamentului de Securitate al Statului nu a raspuns penal pana in prezent pentru uciderea disidentului. Asta este intrebarea la care judecatoarea Mihaela Nita trebuie sa raspunda la finalul acestui proces cu o miza istorica: daca ofiterii de Securitate au fost implicati in lichidarea lui Gheorghe Ursu.

"Aparam romanii de hoti si tradatori"

In mijlocul salii "Constantin Hamangiu" sta Ion Dumitraciuc, un fost ofiter din cadrul DSS. In 1985, el era capitan si avea in supraveghere Institutul de proiectari in constructii (ISLGC), unde lucra Gheorghe Ursu. A fost chemat ca martor de avocatii lui Pirvulescu si Hodis.

Dumitraciuc este un batranel bonom, care repeta ca are mare frica pentru sanatatea lui. Poarta un costum bleumarin ponosit, camasa alba si o cravata eleganta, de un rosu tipator. In mana dreapta tine o sticla veche de Fanta, umpluta cu apa, din care bea in pauze cu nesat. Despre Securitate si rolul ei in perioada comunista are doar cuvinte frumoase. Politia politica aflata la ordinul lui Nicolae Ceausescu este prezentata in culori calde: "Aparam romanii de hoti si tradatori, asta faceam atunci. Nu cum se spune in zilele noastre despre Securitate".

Clarificarile pentru "poporul roman"

Pentru ca s-a plans de starea de sanatate, judecatoarea ii da voie sa faca declaratiile din scaun. Trei ore, in mijlocul salii, povesteste atotstiutor cazul, insotindu-si declaratiile de gesticulari ample. Presara propozitiile cu fraze cazone. A fost ofiter de cariera si in Securitate si in SRI, de unde a plecat in anii 2000.

"Vreau sa fac cateva clarificari pentru poporul roman. In calitate de ofiter de Securitate, noi lucram atunci dupa ordine facute de seful DSS, care erau obligatorii pentru toti ofiterii. Noi eram mititei", se leapada de orice responsabilitate Dumitraciuc.

Este suparat pe presa, dar mai ales pe cei de la CNSAS. La solicitarea Colegiului, o instanta judecatoreasca a decis ca fostul ofiter a facut politie politica inainte de 1989. Dumitraciuc a contestat decizia la Inalta Curte.

A aruncat in derizoriu jurnalul lui Ursu

Fostul ofiter de Securitate este categoric in fata instantei. Are o memorie formidabila si povesteste cu lux de amanunte despre cum a auzit prima data de disident, pentru ca in decembrie 1984 i-ar fi stricat lui o permisie pe care o petrecea la rudele din Botosani. Motivul: directorul de la ISLGC se prezentase la Securitate cu un jurnal gasit in biroul lui Ursu.

"In acesta erau aduse injurii la adresa conducatorului statului, la adresa oranduirii socialiste si cu privire la doua colege. Le facea avansuri sexuale. De aici a pornit totul. Cele doua colege citisera jurnalul. Consider ca acesta a fost motivul pentru care au predat jurnalul", isi da cu parerea batranul securist.

Cum l-a monitorizat pe inginer

In cazul sau, ordinele de deschidere a dosarului de urmarire infomativa (DUI) a lui Gheorghe Ursu, care a primit nume de cod "Udrea", le-ar fi primit de la fostul general Emil Macri, fostul sef al Directiei contrainformatii economice din DSS, decedat in 1991, la penitenciarul Jilava.

Dumitraciuc explica foarte calm instantei cum l-a monitorizat pe Ursu, pentru ca el a fost cel care a realizat DUI-ul in acest caz. "Sa va raportez pe scurt ce continea planul. Sa se incheie odata subiectul asta, ca se discuta aiurea", explica nervos fostul ofiter.

"Era asa: incadrare lui Ursu Gheorghe cu retea informativa, pentru ce nu va mai spun. Sa vada, sa observe! Doi, investigatii la domiciliu. Interceptarea discutiilor telefonice. Interceptarea corespondetei interne si externe a lui Ursu Gheorghe. Si era prevazut acolo, din ordinul generalului Macri, o perchezitie la domiciliu. Pentru a vedea daca mai erau alte documente care atentau la adresa oranduirii socialiste din Romania. Ma urmariti, doamna?", o chestioneaza Dumitraciuc pe judecatoare.

A negat filajul

La fiecare trei luni, ofiterul verifica datele stranse. "Am omis ceva. A fost trecuta ca masura, raportez ca asa a fost trecuta: organizarea de momente operative ale unor masuri de filaj, specifice muncii DSS, de cel mult 10 ore intr-o zi, asupra lui Ursu Gheorghe. Pentru ca noi aveam mult de munca, nu puteam mai mult, prioritate aveau teroristii, banditii si hotii. In fapt insa, filajul nu s-a executat niciodata. Tot timpul s-a spus ca a fost filat, nu a fost niciodata filat! Or fi fost alte organe", inchide scurt cazul Dumitraciuc.

"Despre legaturile pe care Ursu le-a avut cu Virgil Ierunca si Monica Lovinescu am aflat din corespondenta, din scrisorile trimise. Au murit amandoi, Dumnezeu sa-i ierte. Ce prindeam si noi, ca erau destepti sa nu trimita prin posta", da, plin de importanta, detalii, fostul securist.

"Mica perchezitie"

Fostul ofiter se intoarce apoi cu povestea la sfarsitul anului 1984 - inceputul anului 1985. Cazul Ursu i-a stricat si ziua onomastica. Pe 7 ianuarie 1985, impreuna cu Hodis si Pirvulescu, au perchezitionat biroul si casa inginerului. Din acest motiv tine minte cu precizie ce s-a intamplat atunci. "In presa s-au scris multe prostii, alimentate de stiu eu cine. Da' nu este cazul sa spun. Eu am decis si perchezitii, daca vreti eu va spun, daca va intereseaza", testeaza terenul Dumitraciuc, dupa care bea apa cu inghitituri lungi. Ii era sete, iar fortarea memoriei parca l-a incalzit. Explica detaliat cum a avut loc acest moment, "mica perchezitie", cum ii spune el.

La birou insa nu au mai gasit niciun caiet din jurnal. "Am gasit niste pliante cu caracter dusmanos la adresa oranduirii socialiste", spune cu un iz de mandrie in glas. In fata biroului lui Ursu era si un afis, pe care l-a luat Pirvulescu, dar nu-si mai aminteste ce reprezenta: "Sunt 33 de ani de atunci". Ulterior, cei trei ofiteri s-au dus acasa la Gheorghe Ursu.

Cartile cu caracter dusmanos

"Nu pot sa mint sub nicio forma. Era ziua mea. Aveam musafiri acasa, venisera de la Moldova", spune parca inca cu regret fostul ofiter.

Perchezia la inginer acasa nu a durat mult, iar Ursu si-a dat acordul sa nu participe martori.

"Pe scurt, nu are rost sa o lungim. S-a facut perchezitia si s-au gasit 38-40 de volume de jurnale intime, fiecare avea marimea unui registru, s-a gasit valuta din diverse tari, in valoare de 30-35 de dolari. S-a mai gasit si un castron de lut in care erau monezi straine, au fost lasate familiei Ursu. S-au gasit de asemenea trei-patru carti cu caracter dusmanos la adresa oranduirii socialiste si la adresa conducatorului, scrise de Monica Lovinescu, de Virgil Ierunca si de altii.

Lovinescu si Ierunca, sigur! Si vreo doua-trei pliante, tot cu caracter de'sta dusmanos. Pentru popularizare. Si ce s-a mai gasit, imi amintesc acum, niste obiecte, lenjerie intima de dama, lenjerie de barbat, intr-un geamantan. Le cumpara din strainatate si le vindea in institut sau la vecini. A declarat Ursu Gheorghe asta. Aveau si marca pe ele, nu putea sa nege asta".

Dumitraciuc se arata deranjat ca judecatoarea nu pare interesata de imbracamintea pe care a gasit-o acasa la inginer.

Laude la adresa fostilor colegi

Vorbeste frumos despre cei doi inculpati din dosar, Hodis si Pirvulescu: "N-aveau nici pistol, nici bata. Nu mi s-au parut abuzivi, cu ocazia efectuarii perchezitiilor". N-a auzit nici ca ar fi facut presiuni asupra disidentului.

Ion Dumitraciuc spune ca Securitatea a inchis cazul lui Gheorghe Ursu la sfarsitul lunii iulie 1985. "Am vazut adnotarea generalului Iulian Vlad (seful DSS-n.red.) in care se mentiona: In acest moment, nu este cazul sa-l cercetam si sa-l impingem pe Ursu Gheorghe la procuratura militara pentru manifestare impotriva oranduirii socialiste. Avertizati-l pe linie de securitate la locul de munca, predati materialele care intereseaza la militie", si-a adus aminte cum suna dispozitia temutului sef al Securitatii.

Nu l-am perceput ca un disident

"Va spun un mare secret, pentru ca imi sunteti foarte simpatica. Toata lumea stia, Ceausescu se lupta in toata Europa, Orientul Mijlociu, in toata lumea, sa obtina premiul Nobel pentru Pace. De asta consider eu ca s-a oprit dosarul la Securitate. Scriu ziarele de atunci asta", se avanta Dumitraciuc intr-o incursiune in politica vremii.

Timp de trei ore vorbeste fostul ofiter de Securitate. Nu isi ascunde parerile despre inginerul Ursu: "Sub nicio forma nu l-am perceput ca un disident. Imi este rusine sa va spun parerea mea despre Ursu. Cine vrea ii spun in particular parerea mea. Repet, sub nicio forma nu poate fi numit disident".

"El s-a manifestat si fata de mine impotriva lui Ceausescu. I-am spus sa stea linistit, ca nu ajunge nicaieri cu atitudinea asta. Ca ce s-ar intampla daca toti romanii am fi ca el? Sa nu se supere Ursu Andrei (s-a intors catre fiul inginerului, aflat intr-o parte a salii de judecata -n.red), i-am spus ca are un baiat, are o fata, sa se gandeasca la ei.

Noi suntem in primul rand organe de prevenire. El a fost avertizat pe linie de securitate de conducerea institutului. Eu i-am spus directorului, iar directorul l-a expus in cadrul Institutului, in sensul de a nu se mai implica in astfel de activitati", se arata impaciuitor Dumitraciuc.

Mai spune ca i-ar fi zis lui Ursu sa-si bage mintile in cap si sa renunte la atitudinea critica la adresa partidului unic.

"Era de competenta Militiei"

Alti doi fosti ofiteri din cadrul DSS sunt audiati ca martori la solicitarea lui Pirvulescu si Hodis. Ambii sustin ideea ca Securitatea nu s-a implicat in uciderea lui Gheorghe Ursu si ca arestarea acestuia a fost intr-un caz clasic care era de competenta Militiei.

Arata ca insemnarile din jurnal nu justificau arestarea si trimiterea in judecata a disidentului pentru infractiuni vizand securitatea statului. "Unul dintre motivele pentru care Ursu nu a fost arestat de Securitate a fost acela ca jurnalul a avut un caracter de sertar, nu a fost raspandit. Spre deoasebire de cazul lui Radu Filipescu, care a raspandit manifeste", precizeaza fostul ofiter DSS, Nicu Crisan. El aminteste de cazurile lui Gabriel Andreescu si ale unor persoane de la Arad, care erau implicate intr-un complot.

"Sa-i gasim ca borfasi, ca hoti"

Andrei Ursu le citeste ofiterilor audiati ca martori pasaje dintr-un plan de masuri din 1980, semnat de generalii Iulian Vlad si Nicolae Plesita, care a fost aprobat de Tudor Postelnicu. Acesta prevedea ca neutralizarea unor disidenti politici sa fie facuta cu ajutorul unor dosare instrumentate de Militie, in dosare de drept comun.

E trecut de ora 15:00 si Andrei Ursu citeste, in sala "Constantin Hamangiu" din Palatul de Justitie, prevederile ordinului: "Sa-i gasim ca borfasi, ca hoti, sa actionam cu militia, cu alte organe din statul nostru si sa nu facem din aceasta o chestiune politica care, ulterior, sa aibe implicatii asupra intereselor romanesti peste hotare".

Cuvintele lui se lovesc de peretii salii de judecata intr-o incercare de intelegere a unui trecut pe care putini dintre noi si-l mai aduc aminte. Fostii securisti spun ca de acest plan nu-si mai aduc aminte.

Judecatoarea stabileste pe 2 mai urmatorul termen din dosar. Atunci, trecutul, asa cum vrea fiecare sa si-l aduca aminte, va iesi din nou la iveala.

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...