"Violenta sexuala impotriva fetelor si femeilor e acceptata si tolerata in Romania" - Cu ce consecinte Interviu

Sambata, 10 Septembrie 2016, ora 19:5212058 citiri
"Violenta sexuala impotriva fetelor si femeilor e acceptata si tolerata in Romania" - Cu ce consecinte Interviu
Foto: Arhiva Pixabay

In UE, 80% dintre victimele inregistrate ale traficului de persoane sunt femei (67%) si fete (13%).

85% din totalul victimelor sunt exploatate sexual.

36% dintre victime au intre 18 si 24 de ani, 17% intre 12 si 17 ani si 2% intre 0 si 11 ani.

Majoritatea victimelor inregistrate in UE provin din Romania si Bulgaria.

Asa arata o statistica seaca din Raportul privind traficul de fiinte umane 2015 al Eurostat.

Iar informatiile care ar trebui sa ne doara arata ca, in ultima perioada, s-a inregistrat o crestere a numarului de victime sub 18 ani.

In acest context, Centrul Parteneriat pentru Egalitate si ADPARE - Asociatia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare si Educatie au derulat, recent, o campanie de prevenire a traficului pentru exploatarea sexuala a adolescentelor - GIRL.

Ziare.com a stat de vorba cu Livia Aninosanu, directoare de programe in cadrul Centrului Parteneriat pentru Egalitate, pentru a afla cine sunt aceste victime, din ce familii provin, ce educatie au si daca pot trece vreodata peste aceasta trauma, pentru a avea o viata normala.

Cum ajunge cineva in aceasta situatie? Ne puteti povesti cateva cazuri concrete?

In situatia de trafic se ajunge, de regula, din cauza unor vulnerabilitati care pot exista la nivel social, socio-economic, familial, personal. Aceste cazuri sunt de fapt oameni, iar aceste povesti reprezinta viata lor. Evitam sa ii expunem catre public, mai ales fara acordul lor; indiferent de cat de mult am incerca sa redam experientele lor de viata intr-un mod cat mai apropiat de realitatile traite, ceea ce oferim ramane, oricum, partial.

Intr-o cercetare anterioara, am intrebat mai multe femei care fusesera traficate in scopul exploatarii sexuale ce le-ar fi ajutat sa nu ajunga acolo, ce le-a lipsit. Multe dintre ele ne-au spus ca le-a lipsit sa isi simta aproape mama, tatal, ca le-au lipsit prietenii, sentimentul ca sunt importante pentru ceilalti si ca sunt iubite.

Cateva dintre ele au trecut prin situatii de abuz fizic, au fost martore ale violentelor intre membri ai familiei, au trait experiente dificile si/sau foarte stresante, cum ar fi moartea timpurie a unui parinte sau imbolnavirea grava a acestuia, provin dintr-un mediu foarte sarac, din familii cu resurse foarte limitate sau au fost nevoite, copii fiind, sa faca munci grele pentru a contribui la sustinerea materiala a familiei.

Studii ale Unicef, de exemplu din 2013, aratau ca 8% dintre copiii din Romania traiesc in situatii de saracie severa, copiii, apoi tinerii, reprezentand categoriile de populatie cele mai sarace din Romania.

Saracia si excluziunea, in cazul acestora, nu se refera doar la aspectele financiare, ci si la lipsa accesului la serviciile de baza. Statisticile oficiale mentionau, in ultimii ani, si ca adolescentele reprezinta grupa de varsta cu riscul cel mai crescut de saracie persistenta.

Insa nu putem generaliza; fetele si femeile exploatate nu provin numai din familii dezorganizate, violente sau neglijente. In ultimii ani, traficantii au construit noi si noi metode de recrutare. Pot profita de orice vulnerabilitate si de orice moment in care relatia cu familia trece printr-un moment mai greu, fie ca vorbim de dificultati de comunicare sau de absenta pe termen scurt sau mai lung a parintilor; aceasta situatie este frecvent intalnita in cazul copiilor din Romania.

De exemplu, statistici guvernamentale pentru anul 2014 aratau ca aproximativ 83.000 de copii aveau cel putin un parinte plecat la lucru in strainatate.

Apoi, exista si multe aspecte care tin de o alta categorie de vulnerabilitati, respectiv de cele de gen. Socializarea timpurie de gen, relatiile de gen, perceptiile asupra feminitatii si masculinitatii, rolurile asociate fetelor si baietilor, respectiv femeilor si barbatilor in familie, asteptarile de la acestia, modul in care sunt impartite puterea, influenta, luarea deciziilor, raspunsurile sociale si comunitare la violenta impotriva fetelor si femeilor, la violenta sexuala impotriva acestora, sexualizarea timpurie a fetelor, toate acestea creeaza un context dificil pentru fete si femei.

Adesea violenta si violenta sexuala impotriva fetelor si a femeilor sunt acceptate si tolerate la nivel social, cu consecinte profund negative pentru situatia acestora; in plus, lipsa serviciilor existente pentru victimele acestor tipuri de violente accentueaza suplimentar dificultatile de a iesi din contextele respective sau de a raporta autoritatilor atunci cand sunt victimele unor astfel de infractiuni.

Conform unui studiu al Comisiei Europene din 2015 (Studiul privind grupurile cu risc inalt la trafic de fiinte umane), vulnerabilitatea la trafic a copiilor este rareori determinata de un factor unic, fiind cel mai des rezultatul unei combinatii de circumstante.

Studiul mentioneaza patru categorii de factori: individuali, familiali, socio-economici si structurali.

La nivelul celor individuali, doi dintre ei par a avea o importanta cruciala, respectiv o istorie de abuz si o stare emotionala de vulnerabilitate, care adesea pot fi rezultatul unei situatii familiale disfunctionale, dublata de deprivare materiala.

In ceea ce priveste situatiile problematice din familie, studiul le mentioneaza si pe cele de destramare a familiilor, care au drept consecinte neglijarea, abuzul sau abandonul copiilor.

De asemenea, studiul vorbeste si despre contextele de excluziune sociala si de marginalizare, asociate cu saracia si cu lipsa oportunitatilor, care influenteaza atat starea emotionala a copiilor, cat si nivelul de implicare in comportamente de risc, vazute drept posibilitati de a iesi din situatiile respective de dificultate.

La nivelul factorilor stucturali, studiul mentioneaza o cultura si o tendinta sociala de discriminare a femeilor si a copiilor, precum si una de a tolera violenta si exploatarea acestora.

Mai multe categorii de copii care pot face parte din grupurile cu risc crescut au fost mentionate in studiu: copiii victime ale violentei in familie, ale abuzului si neglijarii, copiii lasati singuri, copiii victime ale razboiului, situatiilor de criza sau dezastrelor naturale, copiii implicati in comportamente de risc, copiii cu dizabilitati fizice, intelectuale sau de dezvoltare, copiii din comunitatile marginalizate.

De ce majoritatea victimelor inregistrate in UE provin din Romania si Bulgaria, cum se explica aceasta realitate?

Romania si Bulgaria, din nefericire, sunt in primele locuri in UE la un numar mult mai mare de dificultati financiare si sociale, precum cele mentionate anterior. Aceasta realitate, bineinteles, se transpune si in numarul mai mare al victimelor traficului de persoane.

Totodata, o problema care nu primeste suficienta atentie este aceea a cererii existente in tarile de destinatie - fara aceasta cerere, traficul de persoane nu ar putea exista.

Cat la suta dintre victime provin din familii in care parintii sunt plecati la munca in strainatate?

Nu detinem astfel de date. In plus, indiferent care ar fi acest procent, trebuie tinut cont si de faptul ca exista foarte multe familii in cazul carora parintii sunt plecati in strainatate, insa copiii din aceste familii nu devin victime ale traficului.

Cum mentiona si studiul anterior, traficul de copii apare la intersectia unui complex de vulnerabilitati; a corela direct plecarea parintilor in strainatate, in cautarea unei vieti mai bune pentru ei si pentru copiii lor, cu riscul crescut de trafic la nivelul copiilor minori ramasi in tara nu este nici corect, nici nu reflecta realitatile existente.

Ceea ce este important, insa, in cazul parintilor care pleaca sa lucreze in strainatate si care lasa in Romania copii minori este ca acestia sa isi indeplineasca cu multa grija obligatiile legale. Astfel, acestia trebuie sa notifice intentia lor de a pleca la lucru in strainatate serviciilor publice de asistenta sociala de care apartin cu minimum 40 de zile inainte de plecare.

In notificare trebuie sa desemneze persoana care se va ocupa de intretinerea copilului pe perioada absentei lor. Aceasta persoana trebuie sa faca parte din familia extinsa, sa aiba minimum 18 ani si sa indeplineasca conditiile materiale si garantiile morale necesare cresterii si ingrijirii unui copil.

De asemenea, trebuie sa fie de acord sa preia autoritatea parinteasca.

De fapt, aceasta reprezinta inclusiv o modalitate de a se asigura ca mentin copiii ramasi in tara intr-un cadru de siguranta cat mai crescut. Pe intreg parcursul perioadei in care sunt plecati, este foarte important ca parintii sa mentina comunicarea cu copiii minori si, implicit, sprijinul emotional oferit acestora, astfel incat acestia sa nu se simta abandonati, pedepsiti prin plecarea parintilor, neimportanti pentru acestia, dispensabili.

Afla mai multe despre cum sa-ti feresti copilul de sentimentul de abandon.

Plecarea parintilor de acasa are, desigur, impact asupra copilului, urmand o perioada importanta de adaptare din partea ambilor.

Mentinerea increderii copilului ca afectiunea pe care parintele i-o poarta ramane aceeasi e foarte importanta, increderea ca relatia, chiar daca acum traita la o distanta fizica, nu este traita si la distanta emotionala.

Dificultatile legate de aspectele care tin de atasament apar in cazul victimelor traficului de persoane, de aceea, continuitatea comunicarii si ajustarea ei la noile realitati intr-un mod benefic si pozitiv pentru copii sunt foarte importante.

Se intampla ca victimele sa faca parte din familii bune, cu stare materiala peste medie, studii?

Chiar si in cazul familiilor care detin mai multe resurse, o stare materiala buna, fara a fi marcate de saracie, pot exista vulnerabilitati. Starea materiala buna nu reprezinta garantia ca o persoana nu este in risc de trafic, desi este adevarat ca, desigur, cu cat exista mai putine vulnerabilitati, cu atat riscul este mai mic.

Din nou, atasamentul, relatiile din familie, modul in care familia se adapteaza si raspunde la provocarile adolescentei, de exemplu, poarta un rol foarte important si in acest caz.

Din perspectiva nivelului de educatie al victimelor, analiza statistica oferita de Agentia Nationala impotriva Traficului de Persoane pentru anul 2015 arata, dupa cum urmeaza: nivelul de educatie in randul victimelor e acelasi cu cel inregistrat in anii anteriori.

Cele mai multe victime au finalizate studiile gimnaziale la momentul intrarii in trafic. In anul 2015, 129 de victime aveau 1-4 clase, 393 de victime aveau 5-8 clase, 186 de victime aveau 9-12 clase, 36 de victime scoala profesionala, 9 victime studii superioare si 68 de victime nu aveau studii.

O femeie care se afla in aceasta situatie (de a fi victima a traficului sexual), concret, ce are de facut, care sunt pasii?

Sa ceara ajutor. In Romania, de exemplu, exista linia verde a Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane, la care orice persoana se poate adresa pentru a obtine informatii si sfaturi in vederea evitarii unei situatii de trafic.

Numerele de telefon sunt 0800 800 678 (apel national gratuit) sau 021 313 3100 (apelabil si din strainatate).

Cum e viata acestor femei, odata ce au fost eliberate? Dispar aceste traume vreodata?

Vietile lor sunt diferite si inainte, si dupa situatia de trafic. Aceste traume nu dispar propriu-zis, insa ele pot fi ameliorate considerabil prin psihoterapie, victima invatand sa traiasca cu ele.

De aceea, e foarte important ca, dupa iesirea din situatia de trafic, sa beneficieze de programe de asistenta specializata, care pot implica servicii de natura legala, medicala, dar si asistenta psihologica, consiliere sau psihoterapie.

Victimele ajung sa aiba o viata normala, familie?

Nu putem generaliza, pentru ca situatiile si dorintele personale pentru viitor pot sa fie foarte diferite de la o persoana la alta. Ele pot ajunge sa traiasca viata pe care si-o doresc pentru ele.