Timisoara, ziua orasului confiscata electoral

Autor: Florian Mihalcea - presedinte Societatea Timisoara
Luni, 03 August 2020, ora 19:00
3567 citiri

Timisoara trebuia sa aiba o zi a ei. O zi de nastere. O zi in care a iesit din negura istoriei. O zi glorioasa, care sa aduca aminte de faptele de vitejie ale timisorenilor. Ale timisorenilor de atunci.

Timisoarenii de acum trebuie doar sa sufle in lumanarile tortului, sa se imbrace in "hainele bune" si sa se opreasca pe o terasa (pastrand distantarea sociala, evident), ca de pe vremea defunctului 23 August (comemorat acum in Europa - stranie ironie - ca ziua europeana a luptei impotriva totalitarismului, fiind de fapt ziua in care s-a semnat tratatul de prietenie si neagresiune Ribbentrop - Molotov), la un mic si doua beri. Si sa se pregateasca de vot.

Suntem in precampanie electorala, iar serbarile populare (pentru toate gusturile - muzica folclorica, clasica, dar si rock si jazz) vin ca o manusa pentru primarul care, impodobit cu cocarda tricolora, primeste onorul de la o garda de osteni in uniforme de epoca.

Nu a fost usor sa se aleaga ziua de nastere, sau de renastere, a Timisoarei.

In 1999, Consiliul local a avut in fata cel putin patru propuneri pertinente, fiecare dintre ele avand, insa, si grupul sau de contestatari. Doua propuneri se refereau la revolutia izbucnita la Timisoara in 1989. 16 decembrie - ziua in care, in urma cu 30 de ani, incepea, in Piata Maria, ceea ce avea sa ramana in istorie ca Revolutia romana. In Proclamatia de la Timisoara, autorii ei cereau chiar ca ziua de 16 decembrie sa devina zi nationala. Motivatia din Proclamatie: "In majoritatea tarilor care si-au legat ziua nationala de o revolutie, ziua aleasa este cea a declansarii revolutionare, fiind astfel glorificat curajul poporului de a se ridica la lupta". S-au opus, atunci, in 1999, cei care considerau ca inceputul revolutiei a fost, de fapt, in 15 decembrie, dar s-a opus si grupul legat de balconul Operei, grup care considera ca ziua de 20 decembrie, ziua in care Timisoara devenea primul oras liber din Romania, este ziua care ne poate cel mai bine reprezenta. Mai mult, revolutionarii din balcon socotesc ca revolutia a inceput in 20 decembrie 1989, cand revolutionarii au primit un program si mai socotesc ca ceea ce se intamplase pana atunci a fost o simpla rezmerita, nesupunere, rascoala "oraseneasca"...

A treia propunere a fost ziua de 18 octombrie (denumita de acelasi consiliu local, pana la urma, "zi de interes local"). In 18 octomnrie 1716, printul Eugeniu de Savoya elibera Timisoara de ocupatia turca, ocupatie care a rezistat vreme de aproape 200 de ani. Eugeniu de Savoya a daruit atunci Timisoarei un nou inceput. A alungat ostasii din garnizoana turca si familiile lor (multi turci fiind, de generatii intregi, timisoreni), a demolat moscheele si o mare parte din oras si l-a recladit si sistematizat dupa canoanele austriece. La aceasta propunere s-a opus "Vatra romaneasca", dar si UDMR-ul care are amintiri traumatizante despre prioada imperiului Habsburgic, considerat si acum de unii istorici maghiari ca ar fi fost "inchisoarea popoarelor" . Cu cat era mai "intunecat" Imperiul Habsburgic, cu atat avea sa fie mai glorios momentul 1848, moment apartinand celor 13 generali revolutionari, executati, un an mai tarziu, la zidul cetatii Aradului. O zi legata de anul 1848 (cum ar fi 15 martie - ziua executiei) nici nu a fost luata in calcul.

Deci, s-a ales 3 august.

Dar revenim la Eugeniu de Savoya. Tot consiliul local a constatat ca Timisoara nu are o statuie reprezentand un personaj istoric, calare. La Bucuresti s-a ridicat statuia lui Carol I, la Cluj cea a lui Matei Corvin, la Craiova cea a lui Mihai Viteazu, in timp ce la Iasi troneaza statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, ridicata in 1883. Istoricii timisoreni, pe post de consultanti, s-au adancit in studiul documentelor colbuite din care sa rezulte care au fost figurile emblematice (calare) ale Banatului. Au fost retinute doua figuri istorice: Eugeniu de Savoya si Carol Robert de Anjou. Despre acesta din urma invatam la scoala ca a fugit in haine de imprumut din stramtoarea de la Posada.

Istoria pare a nu fi mereu aceeasi. Depinde cine o povesteste. Si din ce unghi. Potentialul cotropitor al Tarii Romanesti poate fi privit, de la Timisoara, ca un iluminat care a dezvoltat orasul din punct de vedere economic si cultural, facand din el capitala a Ungariei (1316 - 1323). Sa ridici o statuie ecvestra la Timisoara regelui Carol Robert de Anjou poate fi jignitor pentru cei din Tara Romaneasca... Timisorenii de atunci nu sunt aceiasi cu timisorenii de acum si nici cu cei din vremea ocupatiei otomane. Dar toate astea fac parte din istoria unui oras. Din complicata istorie a unui oras.

In sedinta Consiliului local din 1999, ziua de 3 august a intrunit cele mai multe voturi. Era ziua in care armata romana intra (in 1919) pentru prima oara in oras si se instala administratia romana. Banatul a fost singura regiune europeana care a fost, in urma Primului Razboi Mondial, impartita in doua, intre Romania si Iugoslavia, la Conferinta de pace de la Paris, din 22 iunie 1919. Opt luni, Banatul s-a aflat sub administratie sarba, dar a fost si independent, pentru o vreme (sub numele de Republica Banat), si chiar sub protectorat francez. Exista, pe vremea aceea o "Comisie teritoriala" a marilor puteri, care a trasat o linie oblica, deventa apoi frontiera.

De fapt, Conferinta de pace de la Paris nu a adus bucurie nici sarbilor, nici romanilor si, evident, nici maghiarilor. Fiecare grup etnic vedea Banatul ca pe un tot unitar, care ar fi trebuit alipit uneia dintre cele trei tari. Germanii, bulgarii si evreii optau pentru Republica Banat, varianta luata si ea in calcul la conferinta de pace. Ziua de 3 august, ca zi a Timisoarei, a avut, deci, si ea, contestatarii ei. Dar nu poate fi toata lumea multumita. Mai ales intr-un oras multietnic, ce incerca sa-si defineasca propria identitate. De o suta de ani, insa, se continua politica de uniformizare a burgurilor din Romania, de netezire a asperitatilor, de estompare a specificului local.

Doar in ultimii ani au inceput sa fie cultivate diferentele, care fac un oras sa fie inconfundabil. Fara tabu-uri, fara cenzura. Sa intelegem de ce suflam in lumanari astazi si nu intr-o alta zi. Sa intelegem ce face din orasul in care locuim (oricare ar fi el) un loc special, a carui istorie, diferita de a celorlalte, merita a fi invatata in clasele primare. Iar simbolurile menite sa glorifice o pagina din istoria controvesata a unui oras sau a unei regiuni nu ar trebui sa provoace sentimente de revolta ale "celorlalti". Statuia celor 13 generali din Arad, statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare de la Iasi (ridicata din initiativa caimacamului Theodor Bals, pentru a inhiba dorinta unor moldoveni de a uni cele doua tari romane), Monumentul Fidelitatii care simboliza atasamentul timisorenilor fata de Imperiul Habsburgic in timpul revolutiei maghiare din 1848, mutat acum intr-un cimitir, sau ipoteticele statui ale lui Eugeniu de Savoya sau chiar Carol Robert de Anjou, sunt doar amintiri in piatra ale unor figuri ramase in istorie cu doua fatete privite mereu din doua diferite perspective istorice.

3 august este ziua Timisoarei. Contestata, sau nu, in aceasta zi timisorenii isi cauta "hainele bune" ( si masca de panza), primarul isi pregateste cocarda tricolora si se duc cu totii in Piata Unirii, asteptand, intr-o regie simbolica, intrarea trupelor romane in oras. Nimic mai nimerit pentru a demara o campanie electorala pentru alegeri locale. Pe bani publici.

Florian Mihalcea este presedinte al Societatii TIMISOARA, initiator al Legii Lustratiei, co fondator al ziarului TIMISOARA (si fost redactor sef), fost corespondent BBC, Reuters', RFI, decorat de Ministerul Culturii din Franta cu Ordinul Artelor si Literelor in grad de cavaler.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Marco Polo, călătorul care a șocat lumea medievală
Marco Polo, călătorul care a șocat lumea medievală
Chiar și la 700 de ani de la moartea lui Marco Polo, numele lui este încă pe buzele tuturor. De ce este controversată moștenirea călătorului italian care a parcurs Drumul Mătăsii către...
Una dintre cele mai frumoase tenismene a umilit-o pe Ostapenko la Miami și a intrat în istorie
Una dintre cele mai frumoase tenismene a umilit-o pe Ostapenko la Miami și a intrat în istorie
Una dintre surprizele zilei la turneul WTA 1000 de la Miami a fost produsă de rusoaica Anna Kalinskaia, numărul 25 mondial. În turul trei, Kalinskaia a eliminat-o pe letona Jelena Ostapenko...
#Timisoara, #campanie electorala, #istorie, #Eugeniu de Savoya , #conflict