Nu CTP i-a facut pe credinciosi vite, ci insusi Patriarhul Daniel

 Sambata, 31 Octombrie 2020, ora 14:27
Nu CTP i-a facut pe credinciosi vite, ci insusi Patriarhul Daniel

Cand a rostit acea fraza menita sa transmita clar, fara echivoc si fara rest, ca Revolutia din 1989 a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru comunistii care, in 1989, au mutat cateva sute de metri locul pelerinajului la Sf Dumitru, insusi seful Bisericii Ortodoxe Romane a comis un (nou) gest de desconsiderare a celor pe care-i pastoreste pe drumul spre Dumnezeu.

Acea fraza, care cuprinde o relativizare cat o lume, ar trebui sa fie in sine un afront pentru orice om cat de cat alfabetizat. As putea sa scriu un mini-tratat de istorie a ororilor comunismului in Romania care, prin fiecare cuvintel, ar contrazice prostia spusa de Patriarhul Daniel. Acea legatura de cauzalitate intre mutarea pelerinajului din octombrie 1989 si evenimentele de nici doua luni mai tarziu pur si simplu nu exista, asa ca e evident ca nu ar avea rost sa o fac.

M-as opri insa la o nuanta vitala pe care, in incercarea de a-si indoctrina "follow-erii" de azi, Patriarhul Daniel o manjeste prin simpla-i ignorare: rezistenta ortodoxa din puscariile politice comuniste. Prigoana credinciosilor romani in anii comunismului a fost o oroare, iar detaliile ei ar trebui sa fie predate la scoala, pentru ca nimeni niciodata sa nu mai aiba cutezanta la a mai gandi macar asa ceva.

Ma cutremur cand imi amintesc ce am citit despre Aiud sau despre Pitesti, ce au patimit acei oameni doar din cauza credintei pe care si-au marturisit-o in ciuda interdictiilor vremii. Dar Patriarhul nu vorbeste despre asta, nu. Paradoxal, v-ati gandi, caci aceasta bucata de istorie ar fi o mare bila alba pentru BOR de astazi.

Si nu, Patriarhul nu gloseaza pe aceasta perioada inaltatoare a patimilor credinciosilor romani sub comunism nu pentru ca nu ar avea instincte sau macar specialisti in PR si comunicare. Nu o face pentru ca acea perioada trebuie uitata pe veci pentru sefii clerului de astazi. Orice referire la ea ar aminti automat si de colaborationismul abject al unei parti importante a preotimii, mai cu seama a reprezentantilor ei la varf. Cu toate nuantele si toate declinarile ei, de la nivel general pana la existente personale. Cum ar fi cea a lui Daniel Ciobotea insusi...

Pot (foarte greu, recunosc!) sa admit ca Patriarhul a uitat corvoada vietii de zi cu zi a civililor in comunism, pot sa admit ca a uitat de frigul si foamea generalizate care au apasat pe romani in special in ultimii zece ani ai regimului, dar nu pot sa cred ca a uitat de Pitesti, de Aiud sau de Canal, fie si pentru ca unii dintre cei mai vizibili detinuti politici ai vremurilor erau oamenii Bisericii.

Aici este marea mizerie care a iesit pe gura de sub mitra. Pentru ca nu e o simpla relativizare, ci este o ditamai minciuna plasata pervers sub centura credinciosului de rand, de la inaltimea pozitiei de Patriarh al BOR.

Este in egala masura important si contextul in care Patriarhul alege sa-si sasaie minciuna catre "supusii" sai.

In plina pandemie, suparat bors pe masurile (era sa scriu "stangaciile") Executivului menite sa combata raspandirea virusului mortal si, in egala masura, constient de trecerea pe care vorbele sale o au in randul credinciosilor ortodocsi, Patriarhul Daniel nu doar ca nu trage la aceeasi caruta cu Guvernul, nu doar ca nu duce mai departe mesajul normal al vremurilor si indemnul la precautie, nicidecum. Desi ajutorul BOR in acest moment ar fi unul nesperat pentru sistemul sanitar romanesc ajuns aproape de colaps, Patriarhul nu ajuta, desi intelege clar cine e si ce putere au cuvintele lui, ci face tocmai invers: sadeste in credinciosi, prin aceasta amenintare voalata cu "revolutia", ideea ca se afla intr-o pozitie divergenta.

Adica, doi pasi logici mai tarziu, hraneste negationismul, caci, daca Guvernul cel rau nu ne lasa la moaste pentru ca e pandemie, iar Patriarhul il ameninta pentru asta, e posibil, ba chiar probabil, ca virusul sa nu fie asa letal, ba e chiar plauzibil sa nu existe deloc, ci sa fie doar o inventie a puternicilor zilei, nu?

Nu, nicidecum. Dar asta nu il impiedica pe Patriarhul Daniel, care a avut cateva firave pozitii corecte la inceputul pandemiei, deci ai zice ca e constient de riscuri, sa faca acum fix ce a facut in cuvantarea sa de la capataiul Sfantului Dumitru.

In conditiile astea, cine ii face pe credinciosi vite? Un jurnalist (important) care scrie, revoltat, o opinie despre un discurs public al unui om important, adica despre un fapt, sau insusi cel care lanseaza inspre cei care-l urmeaza o astfel de rusine de mesaj?

 Autor: Ovidiu Vanghele

 Articol citit de 39106 ori

Citeste si: