Sperante renascand din rani colective

30 octombrie e data la care trebuie sa comemoram, an de an, ruperea contractului social. Asa cum se intampla in toate evenimentele care schimba lumea, o asemenea data e insemnata in calendar cu sange, suferinta si moarte.

Din chinurile de neimaginat ale celor care au murit atunci, din agonia sfasietoare a celor care au murit pe urma si din pierderea de lume a celor care au supravietuit trebuie sa se nasca o lume noua.

Este cu siguranta prea devreme pentru noi sa intelegem sensul fondator al crimei colective de la Colectiv. Sensul acestei crime si al acestui sacrificiu ne va fi accesibil doar atunci cand vom fi demni de moartea si suferinta din 30 octombrie 2015, adica atunci cand vom face astfel incat asemenea tragedii sa nu se repete.

Pentru moment insa (iar acest moment poate sa dureze inca ani buni), noi, supravietuitorii teferi ai Colectivului, nu am facut nimic pentru ca asemenea orori sa nu se mai intample.

Dimpotriva, delasarea si indiferenta colectiva fac posibil in fiecare zi, fara exceptie, un nou Colectiv. Cui ii vine randul maine, intr-un club, intr-un spital, intr-o masina de ocazie, pe o sosea prost facuta, intr-o rapa din muntii patriei?

Cum vreti sa procedam? Tragem la sorti? Sansele de a muri intr-un nou Colectiv sunt mai mari decat sansele de a castiga la loto. Ce ziceti, ce bilet tragem? Spre moarte sau spre imbogatire?

Puterea nu a lucrat niciodata pentru popor

Contractul social s-a rupt atunci, calcat in picioare fiind de multe ori inainte si dupa aceasta data de cei carora le-am incredintat grija statului roman. Daca ne uitam bine in urma, mai departe sau mai aproape de noi, nici macar nu stim in ce moment reprezentantii nostri au lucrat pentru noi si nu pentru ei insisi.

Tehnic spus, cu rare si palide exceptii, Puterea nu a lucrat niciodata pentru popor, a lucrat pentru ea insasi. Din 1990 incoace, ea a stiut, clipa de clipa, ca nu va fi in stare sa procure ori sa garanteze acestui popor nici siguranta, nici bunastare, nici trai in comun.

Tot ceea ce a putut sa faca, fidela lumii feudale din care venea, a fost sa consolideze supunerea, saracia, dependenta si incapacitatea poporului de a se ridica, de a-si cere drepturile. Daca puterea si-a schimbat unii dintre stapani, in schimb, ea nu si-a schimbat nici supusii, nici modul de a-i supune.

Contractul social ar fi presupus ca partile isi recunosc obligatiile si ca fiecare parte respecta drepturile celorlalte parti. Dar cei cu care noi, poporul, am incheiat contractul, nu si l-au respectat niciodata.

Acesta e motivul ultim pentru care atatea milioane de romani au decis sa iasa din acest joc mincinos: cei pe care ei i-au insarcinat cu grija bunastarii, a respectului si a demnitatii colective, in loc sa se ocupe de ele, le-au calcat in picioare.

Saraciti, batjocoriti, umiliti de ai lor, de unii dintre ei, au protestat in felul acesta disperat: au plecat, au parasit tara. Plecarea lor nu e nici lasitate, nici abandon, e felul lor - cateodata disperat si neputincios - in care au inteles sa se revolte.

Si multi dintre ei ar fi gata sa se intoarca si sa se revolte aici, impreuna cu aceia care au iesit pe strazi sa protesteze, pe un ger naprasnic, in ploaie, sub soarele toropitor sau sub loviturile precis coordonate si dozate ale jandarmilor.

Trebuie sa purtati faclia revoltei!

Dintre toti acestia, cateva zeci de mii, nu asa de multi, au ales sa intre in politica, au inteles ca trebuie sa incerce sa faca politica altfel.

Acestor oameni curajosi, din USR, din PLUS, din Demos, chiar din PNL, as vrea sa le spun doua cuvinte, intr-un moment in care e greu sa pastrezi carma ratiunii pe valurile involburate ale tristetii aducerii aminte.

Ati ales, dragi femei si barbati, tineri si in puterea varstei, sa intrati in politica. Ati facut-o cu toata buna-credinta de care sunteti in stare, cu toata naivitatea si cu tot entuziasmul specifice unui inceput.

Dar trebuie sa stiti ca fiecare pas al vostru va fi judecat cu atata asprime, incat va fi judecat ca un pas pe ranile deschise ale mortilor si ranitilor din Colectiv. Ca nimeni nu va va ierta daca veti incepe si voi, dupa chipul si imaginea monstrilor de la putere, sa lucrati pentru voi insiva.

Dar voi aveti o impatrita misiune aproape imposibila:

Voi trebuie sa dati sens indignarii printre oameni care au ajuns sa tolereze toate formele de intolerabil, voi trebuie sa purtati faclia revoltei in comunitatile resemnate care se conduc dupa dictonul ca se poate si mai rau de asa, de aceea e bine cum e.

Voi trebuie sa recladiti speranta colectiva intr-o tara in care fiecare spera pe cont propriu la un maine mai bun, dar nimeni nu mai spera impreuna cu ceilalti.

Voi trebuie sa fiti modele de incredere intr-o societate in care toate institutiile te considera infractor potential si iti cer in permanenta sa isi dovedesti nevinovatia.

Voi trebuie sa dovediti curaj public, intr-un spatiu public in care cei mai multi considera ca limita maxima a riscului este sa dea like unei postari revoltate.

Indignarea, speranta, increderea si curajul sunt cuvinte mari, veti spune. Si veti avea dreptate. Dar atunci cand ati ales sa intrati in politica, v-ati angajat, cu buna stiinta sau din naivitate, sa-i faceti pe cei din jur sa inteleaga aceste cuvinte in felul lor, pe limba lor, in lumea lor, si nu dupa lumea voastra oengista, militanta corporatista sau privata.

Voi aveti misiunea foarte dura, sub o presiune greu de imaginat, la limita santajului public si in contextul exasperarii si pretentiilor absolute ale publicului, de a da continut sensibil, vizibil, indignarii fata de oroare, sperantei ca se poate sa scoate tara din sant, increderii ca trebuie sa lucram impreuna si curajului ca atitudine molipsitoare.

Voi sunteti primii in care ne punem speranta ca un nou Colectiv nu va mai avea loc. Doar asa moartea si suferinta dragilor nostri prieteni si compatrioti va capata un sens.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...