Sa nu scapam de MCV!

Premierul Dacian Ciolos considera ca "recunoasterea progreselor din raportul MCV ar putea fi subliniata mai clar prin introducerea unei perspective de finalizare a acestei monitorizari de catre Comisia Europeana", iar ministrul Justitiei, Raluca Pruna, spune ca "exista premise destul de clare ca intr-un orizont de timp apropiat (raportul - n.red.) sa nu mai fie necesar".

Fara a-i critica, pentru ca inteleg ratiunea politica a acestor pozitii (ca demnitar al statului roman nu poti spune altceva), eu cred ca, dimpotriva, ridicrea monitorizarii pe Justitie este ultimul lucru de care are nevoie Romania, iar dovada o gasim in chiar ultimul raport MCV.

Ce urmareste, de fapt, aceasta monitorizare?

Pe de-o parte, reformarea sistemului judiciar, un domeniu in care stam foarte bine, progresele sunt constante, adica suntem pe teren sigur si noul raport nu face decat sa confirme acest lucru.

Spre disperarea multora probabil, nu exista nicio referire la vreun abuz comis de procurori, la vreun exces de catuse, la vreo incalcare a procedurii, la "victima" Rarinca.

Cu alte cuvinte nici vorba de guantanamizare. Dimpotriva, spune raportul, "combaterea coruptiei la nivel inalt e in continuare impresionanta".

Dar monitorizarea are in vedere si palierul raportarii politicului la Justitie. Si, din acest punct de vedere, este din nou jale. Raportul remarca atacurile politice la sefii DNA si ai ICCJ venite din zona politica, mai ales dupa punerea sub acuzare a premierului, remarca numeroasele situatii in care Parlamentul a refuzat sa dea curs unei treimi din solicitarilor DNA, mai ales de incuviintare a retinerii si arestarii, dar si a urmaririi penale.

Problema invocata nu este atat refuzul in sine, cat faptul ca "raspunsul Parlamentului este lipsit de criterii obiective pe baza carora sa se furnizeze o justificare clara si consecventa in fiecare caz, in special pentru refuzuri". Deci inteleg ca avem un abuzul de drept complet neargumentat pe care il comite Parlamentul impotriva Justitiei.

"O sursa persistenta de instabilitate au reprezentat-o procedurile parlamentare recurente privind codurile", adica, mai pe romaneste, asalturile succesive asupra codurilor penale intr-o incercare disperata de a opri ofensiva DNA impotriva coruptiei la nivel inalt.

Sunt taxate si atacurile asupra Justitiei din mass media. Eu le asimilez insa atacurilor politice, avand in vedere ca ele vin in general din zona presei controlate politic, la vedere sau nu, de diferite persoane care au probleme in justitie.

Toate acestea nu sunt accidente. Sunt deja boli cronice, constante ale raportelor de pana acum. Ele arata o mentalitate extrem de periculoasa: politicul ramane majoritar anti-Justitie si este oricand gata sa atace.

Toate episoadele "martea neagra" prin care am trecut au fost oprite nu prin presiune interna, a opiniei publice, ci prin presiune externa, in cadrul careia MCV a avut mereu un rol important.

Daca aceasta sperietoare dispare, nu vad nicio sansa ca politicul nostru sa nu inceapa macelul impotriva legislatiei si institutiilor anticoruptie.

Da, Justitia a inregistrat certe progrese. Daca acum niste ani am fi vorbit despre trimiterea in judecata a unui premier in functie, despre arestarea unui ministru ca despre scenarii SF, ele au devenit realitati ale societatii romanesti. Dar vi se pare ca ele sunt cu adevarat ireversibile?

Eu nu cred. Si ma tem de nenorocirile care s-ar putea intampla daca CE ar decide ridicarea monitorizarii. Dimpotriva, eu sunt adepta ideii ca monitorizarea ar trebui sa devina un mecanism valabil la nivelul intregii UE (MCV light propus in 2010 de ministrul Justitiei din Olanda, sustinut de ministrul Predoiu, preluat apoi de comisarul Reding, dar nereglementat in urma unor polemici), pentru ca istoria, mai ales cea recenta, a tot aratat cazuri de derapaje mai mici sau mai mari.

Si parca e un facut ca acest raport sa pice exact in mijlocul unui scandal care porneste de la legatura nepotrivita dintre Justitie si politic, dintre un ministru acuzat ca a comis un abuz in favoarea procurorului general care ar fi beneficiat de efectele presupusei infractiuni.

Un procuror general care nu da semne ca se gandeste la demisie si in fata caruia ministrul, tot factor politic, ezita, in opinia mea, nepermis de mult, cu risc de a leza imaginea Parchetului General, implicit a sistemului judiciar.

Daca dosarul coloanelor ramanea la Parchetul General si nu era aproape smuls de DNA? Oare cum se manifesta legatura dintre dl Nitu si dl Oprea? Cum ar fi influentat politicul Justitia?

Este si aceasta o ilustrare a problemelor pentru care nu putem fi lasati inca de capul nostru. Ridicarea monitorizarii mi se va parea de dorit numai cand problemele politicului, conexiunea acestuia cu Justitia vor deveni strict accidentale si pana acolo cred ca mai e multa cale de batut. O cale atent supravegheata ca sa nu o pierdem cumva.

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...