Revolutia Romana vazuta de la Chisinau

Miercuri, 18 Decembrie 2019, ora 15:25
4388 citiri
Revolutia Romana vazuta de la Chisinau
Foto: Arhiva Ziare.com

Dupa 30 de ani de la Revolutia din decembrie suntem intr-o realitate diferita de cea pe care ne-am imaginat ca se va instaura dupa o jumatate de secol de totalitarism rosu.

Cand incerci sa vorbesti despre istoria traita de tine, nu de altii, din vremuri mai indepartate, indosariate si catalogate, te izbesti de o dilema. Emotia amintirii, redarii cat mai fidele a ceea ce ai trait in puritatea ei originara - mai ales daca e vreun eveniment important, fondator pentru un popor, cum a fost Revolutia din Decembrie 1989 - are de infruntat constiinta urmarilor sale nu tocmai fericite.

Insa traim in prezent, cu necunoscutul in fata, si tot noi, oamenii, alegem ca istoria sa curga intr-un sens si nu in altul.

Am trait Revolutia Romana din Decembrie 1989 ca tanar redactor literar la Editura Hyperion din Chisinau. Ma intorceam din pauza de pranz cu un grup de colegi, cand la intrarea in blocul nostru de 13 etaje ne-a intampinat Gheorghe Chirita de la sectia Traduceri ca sa ne dea vestea cea mare: "Ceausescu a fugit! Romania e libera!".

Ne-am imbratisat atunci de-a valma, radeam, nu ne venea sa credem. Stiam despre baia de sange de la Timisoara din emisiunile Europei Libere si asteptam in tensiune deznodamantul: ce va fi cu Romania?... La editura cineva adusese un aparat de radio puternic, o Spidola sovietica, mare cat o noptiera, asa ca ne-am inghesuit atunci vreo 20 de insi intr-un birou stramt sa ascultam vocea Romaniei democratice.

Vorbeau intelectualii, disidentii - Mircea Dinescu, dar si Ion Caramitru si altii -, vorbeau reprezentantii noii puteri pe care nu-i cunosteam: Ion Iliescu, Dumitru Mazilu. Era un entuziasm general. Apoi, zile la rand am urmarit la Televiziunea Romana revolutia in direct, in transmisie continua.

Basarabia devenise deodata o lumina pentru romanii din tara

Toate visele si aspiratiile celor patru decenii de instrainare a noastra, a basarabenilor, de Romania pareau sa se sfarseasca. Eram inca in Uniunea Sovietica, dar de cativa ani perestroika lui Gorbaciov ne hranea orgoliul de oameni care se puteau exprima liber, nestingherit.

Citeam articole din presa moscovita - "Literaturnaya Gazeta", "Ogoniok", "Novii Mir" -, romane pana de curand interzise: "Copiii din Arbat" de Ribakov, "Doctor Jivago" de Pasternak, "O zi din Viata lui Ivan Denisovici" de Soljenitin, "Esafodul" de Cinghiz Aitmatov ... Trecusem prin mari miscari de strada si manifestatii publice impotriva guvernului RSSM-ist si a Uniunii Sovietice.

Si in tot acest rastimp nu ne parasea jena ca Basarabia devenise deodata o lumina pentru romanii din tara. Iesenii priveau televiziunea de la Chisinau, cu pronuntia ei palatalizata, si credeau ca suntem o oaza de libertate si democratie. Citeau ziarele moldovenesti cu alfabet chirilic, scrise agramat, si ne invidiau pentru curajul nostru.

Iar noi eram exasperati ca in timp ce revolta cuprinsese alte tari din lagarul comunist - RDG-ul, Polonia, Ungaria, Romania parea surda si muta. Se pregatea sa-l realeaga pe Ceausescu la al 14-lea congres. Europa de Est isi revendica libertatea, iar Romania "geniului Carpatilor" isi apara suveranitatea, independenta, saracia, frigul si teroarea.

Cu trei luni inainte de rasturnarea lui Ceausescu, pe 31 august 1989, in Basarabia limba romana fusese proclamata limba de stat si s-a decis revenirea la grafia latina.

Aparuse primul ziar cu litere romanesti, "Glasul", tiparit in Letonia. Un jurnalist adusese exemplarele acelui ziar la editura: a fost o mare senzatie. Pe prima pagina era portretul lui Eminescu si poezia "Doina", care nu figura in nicio editie a operelor poetului national, aparuta in RSS Moldoveneasca. Lectura si raspandirea "Doinei" te putea costa exmatricularea de la universitate. Ca si lectura cartilor editate in Romania. Ele se gaseau la librariile "Drujba" (ale tarilor socialiste) de la Moscova, Kiev, Cernauti, Odessa sau... Krasnoiarsk, in Siberia, nu si la Chisinau.

Toata copilaria si adolescenta mea am visat la Romania - tara parintilor mei, nascuti inainte de 1940, dar interzisa mie, nascut cetatean sovietic. Chiar daca era in proximitatea noastra, Romania era o pata alba pe harta, un fel de Atlantida disparuta in adancurile Oceanului, despre care se mai povestea doar in cartile vechi.

Nu gaseai in ziarele editate la Chisinau nicio informatie, oricat de mica, despre Romania. Citeai despre orice alta tara din "lagarul socialist", aflai vesti despre Mongolia, China, Coreea de Nord, Laos, Vietnam.

Imperialistii si capitalistii americani macar erau blamati, dar existau. Romania nu exista. "Gaseai" Romania doar in trecutul burghezo-mosieresc. Cuvantul roman era asociat sintagmei "fascistii romani", trupele "germano-romane zdrobite in urma operatiunii Iasi-Chisinau de glorioasa armata rosie"...

A fost a doua ocupatie sovietica dupa prima, cea de la 28 iunie 1940. In acest climat de minciuna si manipulare feroce au crescut generatii de basarabeni dupa razboi.

Revolutia Romana a insemnat o eliberare si pentru noi, basarabenii, o mare sansa care se materializa in timpul vietii noastre, desi nu crezuseram ca va fi posibil. O eliberare care anunta visul reunirii cu Tara.

Nu s-a intamplat

Iluziile mi-au fost umbrite prea repede, la o zi-doua dupa rasturnarea lui Ceausescu. Am inteles ca succesorii dictatorului erau, de fapt, garnitura a doua a PCR, care mai credea intr-un "socialism neintinat".

O secventa socanta, pe care am prins-o in transmisie directa la televizor, mi-a influentat in mare masura perceptia asupra evenimentelor din decembrie '89: un tanar revolutionar ii reprosase lui Ion Iliescu ca a mers la ambasada sovietica. De ce a facut-o? Si raspunsul lui Iliescu, iritat si surprins de acest tupeu (sper ca tanarul a ramas in viata): "Cum de ce, am fost sa ne prezentam, sa le spunem cine suntem si ce vrem!"

Aceasta amprenta intunecata o port si azi pe suflet cand ma gandesc la Revolutia Romana, confiscata si manipulata in mod criminal.

De vreme ce idealurile Revolutiei din Decembrie au fost compromise, obiectivul Unirii a avut o soarta la fel de trista. Daca sintagma "Romania Mare" s-a asociat, pentru multi romani, dupa decembrie 89, nu cu numele tarii noastre reintregite, ci cu foaia imunda a lui CV Tudor, oficina fostei Securitati, s-a vazut unde am ajuns cu demnitatea si memoria noastra istorica!

Un vis national - cel de a trai intr-o tara libera, unita, democratica si europeana - a fost manjit, mutilat, deturnat.

Dupa 30 de ani de la Revolutia din Decembrie, suntem intr-o realitate diferita de cea pe care ne-am imaginat ca se va instaura dupa o jumatate de secol de totalitarism rosu. Totusi, rememorarea acelor evenimente are forta sa ne curete privirea de zgura dezamagirilor, instituie o norma, un criteriu fata de care ne putem masura adecvarea.

"Vom muri si vom fi liberi!" - au scandat tinerii din Bucuresti in teribila noapte de 21 spre 22 decembrie 1989. Noi suntem vii si inca putem sa facem ca sacrificiul lor sa nu fi fost in zadar.

Vitalie Ciobanu

Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Proiect pentru plafonarea adaosului comercial la 20 la sută pentru produsele românești. „La produsele din import să pună orice adaos doresc ei”
Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Florin Barbu a anunţat vineri, 29 martie, că împreună cu echipa de la instituţia pe care o conduce, pregăteşte un proiect legislativ care va...
Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Candidatul PSD - PNL la Capitală promite „liniște” în București. „Trebuie să ajungi să te simţi bine, să fie un oraş cochet”
Medicul Cătălin Cîrstoiu, candidatul alianţei PSD-PNL la Primăria Capitalei, a declarat vineri, 29 martie, despre viziunea sa cu privire la Bucureşti, că trebuie să ajungi să te simţi...
#revolutia romana 1989 Chisinau , #Revolutie