Revolutia din 1989. 14 decembrie, prima scanteie - "Revolutia esuata" de la Iasi. Represaliile Securitatii: "Razi, ai? Ai dinti buni? Lasa ca ti-i scoatem noi!"

Luni, 14 Decembrie 2020, ora 18:14 20227 citiri
Foto: Facebook/ 1989 - Revolutia Romana in imagini (generica)

In urma cu 31 de ani, pe 14 decembrie, la ora 16.00, mii de oameni urmau sa se intalneasca in Piata Romana din Iasi pentru a protesta impotriva sistemului comunist. Revolta de la Iasi a fost cel mai minutios pregatita dintre toatele manifestarile similare din tara si a esuat in modul cel mai spectaculos. Doua zile mai tarziu, pe 16 decembrie, revolutia izbucneste la Timisoara, atunci se se striga pentru prima data "Libertate!". Era inceputul sfarsitului pentru cuplul Ceausescu.

In momentul in care timisorenii au iesit in strada, protagonistii "Revolutiei esuate" de la Iasi erau beciurile Securitatii si batuti de ofiterii politiei politice. Istoricul Madalin Hodor publica marturia inginerului Vasile Vicol, unul dintre organizatorii acestei manifestari. Acesta povesteste ca a fost batut crunt timp de mai multe zile. Totul a culminat cu emiterea unui mandat de arestare, emis pe 18 decembrie de un magistrat militar.

"M-a intrebat daca eu sunt Vicol Vasile, i-am raspuns afirmativ, iar el mi-a spus ca sunt arestat si mi-a citit de pe mandat cauza arestarii. M-a pus sa semnez si a plecat zicand: O sa dati voi de dracu'!," rememoreaza, intr-un interviu din 2014, inginerul Vasile Vicol. El a fost eliberat dupa 22 decembrie, dupa fuga cuplului Ceausescu.

Marturia lui Vasile Vicol, la finalul articolului.

Povestea "Revolutiei esuate"

Profesorul Stefan Prutianu, scriitorii Cassian Maria Spiridon si Aurel Stefanache, inginerii Vasile Vicol si Ionel Sacaleanu, juristul Valentin Odobescu si muncitorul Titi Iacob (participant la actiunea grevista din 1987, de la Fabrica Nicolina) au format nucleul unei grupari conspirative cu un plan de actiune extrem de bine elaborat. Ideile acestora au fost raspandite in fabricile din zona industriala a Iasiului. Fiecare dintre ei urma sa anunte despre organizarea mitingului trei persoane de incredere care, fiecare la randul lui, cate alti trei, si tot asa, intr-un sistem "fagure", pana cand informatia ar fi ajuns la mii de oameni.

In dimineata zilei de 14 decembrie, inca de la ora 03.00, patru oameni au impartit prin oras manifeste care indeamna: "Participati la demonstratia din Piata Unirii, din 14 decembrie, ora 16.00!".

La ora 07.30, apoi organizatorii au mers la locurile lor de munca. La ora 08.00, ajuns la birou, Vasile Vicol si-a anuntat toti colegii in legatura cu mitingul de dupa-amiaza.

"Nu mi-am facut probleme. Nu m-am gandit nicio clipa ca e cineva caruia sa-i treaca prin cap sa tradeze". Vicol, neavand exercitiul luptelor in ilegalitate, a cazut in plasa entuziasmului revolutionar si a promovat, in stanga si-n dreapta, viitorul miting. In sectia "turnatoria de fonta" de la CUG Iasi, el anuntase tot atelierul. Unul dintre cei neinspirat racolati a fost nepotul prim-secretarului de partid de la Vaslui, care l-a turnat pe inginer.

La ora 10.00, inginerul Vasile Vicol a fost arestat, in biroul sefului sau, de catre securitate. "Au vrut sa ma ridice in halat. Mi-am luat, totusi, haina, si bine am facut. M-au dus acasa, au facut perchezitie, n-au gasit nimic, dar asta nu a contat. De acolo m-au dus direct in arestul DSS, unde am fost anchetat, torturat, batut la talpi si peste antebrate, timp de trei zile. Am fost eliberat in noaptea de 22 decembrie", povestea, intr-un interviu dat in 2014, inginerul Vasile Vicol.

Dupa ora 12.00, inginerii Cassian Maria Spiridon si Petrica Dusa, precum si economistul Stefan Prutianu, au mers la Uzilele "Nicolina", pentru a-i incuraja pe toti cei interesati de miting.

Incepand cu ora 15.00, organizatorii, impreuna cu alti ieseni, s-au indreaptat spre piata. Mitingul, preconizat pentru ora 16.00 a mai avut, insa, loc. Piata era intesata de militieni, securisti in civil si garzi patriotice. Masini de pompieri si de militie erau stationate pe toate laturile pietei. Cetatenii a fost impiedicati sa stationeze in piata. Statiile de tramvai din vecinatate fusesera desfiintate de cateva zile. Dupa ce se plimba in zona mai bine de doua ore, organizatorii si protestatarii au plecat spre casa.

In zilele urmatoare, au fost arestati, rand pe rand, si ceilalti organizatori: Cassian Maria Spiridon, Stefan Prutianu, Titi Iacob, Aurel Stefanachi, Ionel Sacaleanu, Valentin Odobescu. Au fost torturati si umiliti cu totii. Si ei au fost eliberati in 22 decembrie.

Postarea lui Hodor

Iasi, 14-18 decembrie 1989. Fragmente din marturia lui Vasile Vicol, inginer proiectant la Centrul de Cercetare Stiintifica si Inginerie Tehnologica pentru Utilaj Greu si Prese de pe platforma CUG Iasi. "O sa dati voi de dracu'!"

Am intrat in cladirea Securitatii, am fost introdus intr-o incapere. Am fost lasat singur, nu prea mult, timp in care m-am asezat pe scaunul din fata biroului. Acest lucru l-am facut, poate, din reflex, asa cum obisnuiam sa fac in birourile sefilor mei sau cand plecam prin tara in interes de serviciu; sa ma asez pe scaunul din fata sefului care, oricum, imi spunea "Ia loc!".

A intrat maiorul Matei si a tipat la mine: "Ce p... ma-ti, unde te trezesti? Cine ti-a permis sa stai pe scaun? Tu stii unde te afli?" M-am ridicat si i-am raspuns ca ma aflu la Securitate. S-a calmat si m-a intrebat: "Tu stii bancul ala cu taranul care soseste in Iasi si intreaba unde este Securitatea?" Si tot el a raspuns: "Peste tot!" Mi-a spus sa stau pe o banca de langa perete, m-a intrebat ce specialitate am si alte lucruri despre familie.

Printre altele m-a intrebat daca am probleme cu sanatatea, daca am vreo afectiune cardiaca, la care eu am raspuns ca sunt sanatos. M-a intrebat daca cunosc pe cineva de la Securitate si i-am raspuns ca nu. Minteam. Mai tarziu, in timpul anchetei, m-am intalnit pe holuri, cand eram condus la toaleta sau in alte parti, cu doi colegi de liceu, care lucrau ca ofiteri la securitate, care atunci cand ne-am observat unul pe altul, s-au oprit si s-au intors cu spatele.

Matei s-a rastit la mine si m-a intrebat ce zi e azi si ce stiu despre vreun eveniment din 14 decembrie. I-am spus ca nu stiu despre ce este vorba. M-a injurat, a spus ca sunt un mincinos. Mi-a dat hartie si pix si a inceput sa dicteze ce sa scriu: "Subsemnatul, ..., fiul lui... si al ... etc, declar pe propria raspundere ca... in legatura cu..." apoi m-a lasat sa scriu in continuare si mi-a spus sa semnez in josul fiecarei pagini.

M-a pus sa repet scrierea declaratiilor de mai multe ori, ma injura, imi spunea ca sunt un ticalos si aplecat din spate peste umarul meu tipa si trantea de dusumea un scaun. Cand i-am spus razand, poate cam ironic, ca eu atat stiu, s-a uitat la mine si mi-a zis: "Razi ai? Ai dinti buni? Lasa ca ti-i scoatem noi!... Ramai si fara unghii! Ti-a innegrit cineva pana acum testiculele? Te bat eu cu un creion!"

Se intunecase de mult, eu tot scriam declaratii cand, din spate, am auzit o voce: "Aha, tu esti? Vom face o treaba buna impreuna! Nimeni nu va trece peste noi!" M-a pus sa ma ridic, eram fata in fata si a facut un gest cu mana ridicata ca pentru lovire, dar nu m-a lovit. M-a dus in alt birou, mi-a dat hartie si pix si mi-a spus sa scriu.

A citit prima declaratie, m-a injurat si mi-a spus sa ma dezbrac pana la camasa. In timp ce ma dezbracam, mi-a scos snurul din talie de la haina de iarna si mi-a spus sa-mi scot cureaua de la pantaloni si sireturile de la ghete. Mi-a spus sa-mi deschei nasturii de la manecile camasii si sa le trag cat mai sus posibil. Mi-a spus sa intind mainile in fata cu palmele in sus. A inceput sa ma loveasca cat putea de tare cu un baston negru, greu, de cauciuc, in zona palme-cot. Tipa la mine mereu, la fiecare lovitura: "Boraste ma, boraste tot, Dumnezeii ma-tii!" Eu tipam de durere, eram uluit! Cum e posibil asa ceva?! Eram dezamagit ca Securitatea nu era de partea noastra. Imi disparuse zambetul...

Cand am inceput sa scriu o noua declaratie nu-mi venea sa cred ce vedeam: degetele erau umflate, contorsionate, vinete, pline cu cheaguri de sange... Tineam pixul intr-un mod ciudat, mai mult in palma... Cat priveste antebratul, ma miram cum de rezista pielea si nu crapa la lovituri asa puternice intrucat venele erau sparte iar sangele facuse denivelari pe piele!

A intrat Matei si m-a intrebat: "Ce crezi tu, a fost sau n-a fost demonstratie in Piata Unirii?" Eu am tacut. "A fost, dar am reprimat-o!" a adaugat el.

Cel care ma ancheta si ma batea mereu (nu-i stiu numele, dar sa-i zicem Frumosu', caci intr-adevar era un barbat frumos), vazand ca nu obtine de la mine ceea ce-l interesa, a schimbat metoda de bataie. Mi-a aratat un taburet si mi-a spus sa stau pe el in genunchi, cu capul rezemat de un dulap metalic. A inceput sa ma bata cu bastonul la talpi cat putea el de tare: "Boraste ma, boraste tot, Dumnezeii ma-tii! Te-a facut partidul inginer si tu te-ai dat cu capitalistii? Tampitule, daca nu era partidul, ai fi fost si acum cioban!..." Si iar scriam declaratii, se terminau pixurile si imi dadeau altele...Despre talpi, nu stiu cum aratau, ma dureau cand calcam, ma durea parca tot corpul si poate ca aveam si febra...

In intervalul 14-18 decembrie eram mutat tot timpul ziua si noaptea prin diferite birouri, pazit mereu de cineva care nu lua parte la ancheta. Intr-o noapte m-a pazit securistul de la CUG, un inginer care ma cunostea, racolat de Securitate (era acum ofiter dar umbla civil). Nu mi-a adresat nici un cuvant. El era doar cu paza...

Matei era "omul bun" din ancheta. Cand ramaneam cu el, imi cerea sa mai scriu o declaratie, imi punea mana pe umar si imi spunea: " Ma Vasile, suntem cam de aceeasi varsta... Toti mai facem cate o prostie in viata! Ia scrie tu o declaratie buna si maine esti acasa cu Mariana!" Alta data a spus catre un barbat tanar care a intrat in biroul in care scriam: " Du-te ma si ada ceva de mancare, ca si asta e om!..." Mi-a adus tartine cu muschi si salam... Dar, din momentul in care am intrat la Securitate, nu m-am gandit niciodata la mancare... chiar nu-mi era foame...

Eu cand il vedeam pe Matei eram mai bucuros iar cand intra Frumosu', ma faceam mic, mic, de tot... cat un purice...

Dar Matei ajunsese la disperare si odata mi-a spus ca tovarasa Ghitulica (secretar al CC al PCR Iasi) vrea sa incheiem cazul. Matei mi-a citit atunci un articol din codul penal: "Poti primi intre 5 si 15 ani inchisoare. Coopereaza si scapi cu minimum!..." Apoi a luat un scaun, l-a trantit de dusumea in spatele meu. M-a injurat. Mi-a tras o palma de mi-au sarit ochelarii (care s-au spart), dupa care m-a lovit cu ciuda in spate, intre omoplati cu bastonul de cauciuc. Bataia lui Matei era o mangaiere fata de ce incasam de la Frumosu'...

In timp ce scriam declaratii, intre discutiile securistilor am auzit pe unul care a spus: "Toate astea se intampla numai din cauza tampitului!" Stia toata lumea cine era "tampitul".

Cand scriam declaratiile eram supravegheat, dar nu atat cat sa nu pot sustrage cateva foi de hartie si sa le bag in buzunar, impaturite. Cand mergeam la toaleta (la cererea mea), in cabina impatuream foile de hartie in doua-patru-opt si imi confectionam "amortizoare" pe care le bagam intre ciorap si gheata, pe talpa, sperand ca se va diminua efectul loviturilor de baston... Efectul insa a fost zero...

Bataile erau cateva pe zi si nu ma mai speriau ca la inceput. De dormit, dormeam din cand in cand cu capul pe masa (birou). Eram trezit sa scriu declaratii sau condus la cate o "intalnire".

De pe 14 pana pe 18, am stat imbracat, prin diverse locuri, zi si noapte, si am mancat doar odata "pomana lui Matei".

In timpul anchetei se mai intampla un lucru: venea Frumosu' si arata cate o foaie "culeasa" din declaratiile celorlalti arestati. "Uite ce scrie aici! E adevarat ca ai pus pariu pe un tort de ciocolata cu fii-ta ca nu va mai vorbi Ceausescu de Anul Nou?" Sau "Uite ce scrie aici! Ca ai propus sa se traga clopotele de la Mitropolie! Cata forta! Cata vigoare!..."

Aceasta "cata forta, cata vigoare" mi-a umplut fiinta de bucurie, scaparandu-mi ideea ca suntem cineva din moment ce un securist care ma batea, a pronuntat-o!... Inseamna ca le-am dat de furca securistilor! "Misiunea" de a "incurca cat mai mult Securitatea" si de a "provoca cat mai multe stricaciuni regimului" - idei formulate de mine cand racolam aderenti la FPR, a fost indeplinita!

Intr-o zi am fost condus de catre Matei intr-o incapere. Barbatul din spatele biroului pe care il ocupa, s-a recomandat ca fiind comandantul Inspectoratului Judetean de Securitate Iasi, colonelul Ciurlau. Acesta mi-a zis: "Ma Vicole, ce mai conteaza acum daca mai dai c-un par intr-un car cu oale sparte?... Ia spune, cum e cu manifestele?..." "Nu am facut manifeste - i-am raspuns eu. Dar daca dvs. credeti ca le-am facut, atunci zic da, le-am facut. Dar sa nu ma intrebati cum, unde, cu cine din ce?" N-a mai spus nimic si am plecat din birou...

In legatura cu manifestele, eu fusesem informat de Pruteanu ca vor exista si se vor imprastia. Si mi-a dat si un exemplu cum: dimineata, in drum spre serviciu cand cumparam un ziar, "uitam" cateva manifeste printre ziarele expuse. Aceasta idee i-am transmis-o unui om de "incredere" pe care l-am avut in structura mea de informare. Era o "veriga" din "lantul" meu...

Si intr-o noapte am fost condus intr-o incapere in care se afla o masa. Printre cele cateva persoane care m-au condus se aflau Matei si Frumosu'. Pe scaun la masa era Vladeanu Dorin, "veriga" mea. Matei mi-a spus: "Uite! Il ai aici pe Vladeanu care a spus ca tu ai raspandit manifeste. Tu ai spus ca nu-i adevarat. Va lasam singuri sa va lamuriti intre voi..." Si am ramas doar noi doi, fata in fata, fara sa scoatem o vorba. Eu eram sigur ca eram urmariti, ca eram ascultati. Stiam ca Vladeanu mai facuse o gafa: a facut publica actiunea noastra cand, inainte de 14 decembrie, a telefonat intr-o sectie de la CUG si a intrebat pe un sef de atelier ce stie despre 14 decembrie, daca a fost anuntat de cineva despre vreo actiune. Iar acum minte ca eu am raspandit manifeste...

Eu am inceput convorbirea si l-am intrebat: "De unde ai scos tu ca eu am raspandit manifeste?" Iar el mi-a raspuns: "Pai, tu mi-ai spus ca le pui pe la chioscurile de ziare!..." Eu: "Am spus doar ca ar fi o posibilitate, dar nu am facut nimic!" Si tot asa el spunea da, eu spuneam nu, si la un moment dat i-am spus: "Uite, pentru minciunile tale ce mi-au facut!" si-i arat palmele si bratele dezgolite pline de vanatai... El, cred, a tresarit si a ingaimat: "Vasile, sa stii ca eu cu astia n-am... " si nu a mai terminat ca s-a deschis usa si a intrat toata echipa, in frunte cu Matei, care a zis: "Ajunge Vladene, adevarul nu poate fi decat unul!" Pe Vladeanu nu l-am mai vazut de-atunci. Am auzit ca si el ar fi "incasat-o"...

Intr-o noapte, scriam declaratii, fiind pazit de un barbat tanar, probabil proaspat absolvent al scolii de ofiteri. A intrat in vorba cu mine si imi spunea cate ceva privitor la evenimentele politice din acea vreme, printre care faptul ca la bulgari a aparut o organizatie periculoasa autointitulata "verzii". Si ca n-ar fi bine sa apara si la noi asa ceva. A observat cum aratau palmele mele, m-a intrebat daca am fost torturat. I-am raspuns ca da. M-a intrebat daca ma consider o victima si i-am raspuns ca nu. M-a masurat cu privirea si a apreciat calitatea hainei (o scurta) si a ghetelor si a zis: "Pai, eu nu am asa ceva. Ce va lipseste dvs., inginer proiectant, sa va apucati de prostii?"

Tot scriam declaratii cand a venit Matei insotit de un barbat care s-a recomandat ca fiind colonelul Ionescu, seful Directiei Penale din Romania. Mi-a spus ca sunt un bandit si cand a plecat a intors capul si a zis: "Duceti-l pe terasa cladirii si aruncati-l, sau mai bine legati-i un pietroi de gat si dati-l in Bahlui!"

In biroul sefului, colonelul Ciurlau, am fost interogat de un tovaras imbracat impecabil, care m-a intrebat despre FRP, cati membri are, daca avem carnete, de cand platim cotizatie, daca eu sunt seful. I-am raspuns ca nu stiu, ca eu nu sunt sef, iar el mi-a replicat ca s-ar putea sa am parte si de alte metode de anchetare. Pe acest domn parca il cunosteam de undeva. Era prin preajma lui Ceausescu atunci cand il vedeam la televizor. Am aflat mai tarziu ca ar fi fost generalul Olteanu.

Un altfel de bataie care mi s-a aplicat a fost uitata de mine un timp. Tin minte ca mi s-a cerut sa stau intins pe o masa cu fata in jos. Aceasta bataie mi-a adus-o in minte tocmai maiorul Matei, dupa mai multi ani - voi relata mai tarziu.

A intrat un individ, a venit in fata mea, s-a uitat pe o foaie si m-a intrebat: "Cine e Vasile Vicol? Cine e Grigore Vicol? Cine e Neculai Vicol? Toti din satul Ciurbesti?" Eu am raspuns: "Vasile Vicol e unchiul meu, Grigore si Neculai sunt verii mei." Iar el: " Sunteti o familie de criminali, un cuib de viespi!"

Cei amintiti de securistul respectiv, erau scosi din arhivele securitatii. Au fost detinuti politici condamnati in 1959 de catre Tribunalul Militar Iasi: munca silnica intre 15-18 ani. Au fost condamnati atunci mai multi tarani din satul Ciurbesti, comuna Cornesti (acum comuna Miroslava) printre care: Sufaru Ioan (mort in inchisoare la Galati), Hartobanu Vasile si Sarbu Neculai. Au fost invinuiti de uneltire impotriva regimului socialist. De fapt era o intimidare pentru ca a doua zi dupa ridicarea lor toata lumea sa se inscrie in colectiv. Au fost eliberati dupa 1965...

Pe data de 18 decembrie m-a luat Matei si m-a condus undeva, intr-un hol, unde existau niste usi cu gratii. Acolo astepta un barbat. Matei l-a recomandat ca este procurorul militar colonel Crasmaru. M-a intrebat daca eu sunt Vicol Vasile, i-am raspuns afirmativ, iar el mi-a spus ca sunt arestat si mi-a citit de pe mandat cauza arestarii.

M-a pus sa semnez si a plecat zicand: "O sa dati voi de dracu'!"

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News