REPORTAJ: Fiertura de iarba cu stir, cate-un porumbel vanat si rabdare. O poveste cu 30 de vietnamezi naufragiati pe malul Dunarii

La Harsova, 30 de tineri vietnamezi veniti la munca in Romania si ramasi fara contracte de trei luni mananca fierturi din iarba de pe marginea drumului. Din cand in cand reusesc sa vaneze, cu prastia, cate-un porumbel - delicatesa din mancarea lor pentru acea zi. Alteori, spun harsovenii, mai prind cate-o broasca.

Abandonati si speriati, asteapta un semn, o decizie a cuiva ca sa se poata intoarce in tara lor.

Sint curati, nu cersesc, nu fura, ba chiar mai lucreaza cu ziua pe unde-apuca pentru a avea cu ce cumpara cate ceva de mancare de la micul supermarket din localitate. Aduna banut peste banut pana la neverosimila suma de 1300 de dolari, costul biletului de avion inapoi spre familiile lasate de majoritatea acasa.

Si asteapta.

Inquam Photos pune la dispozitia clientilor agentiei mai multe fotografii in legatura cu acest subiect.

De trei luni de zile, asiaticii naufragiati intr-o cladire vai de ea de pe malul Dunarii, proprietate a Sarme si Cabluri SA Harsova, n-au mai primit niciun ban. Dupa luni de zile de lucrat fara incidente la firma din Harsova, intre conducerea companiei si echipa de 30 de tineri vietnamezi ceva s-a rupt.

Foarte greu de spus ce anume, pentru ca asiaticii nu vorbesc nicio limba straina. Unul singur dintre ei poate, cel mult, sa sugereze niste cuvinte in engleza, a caror deslusire ii da interlocutorului senzatia unei mici victorii. Comunica doar vorbind in telefoanele performante, pe care toti le au, iar softurile vremurilor noastre traduc, in scris sau chiar oral, ce a vrut sa spuna autorul. Cu sincope evidente, fara nuante, ca o inteligenta artificiala mai deloc inteligenta, ca orice soft, dar e ceva, acolo.

I-am intalnit pe vietnamezi joi dimineata, dupa ce, cu doar o zi mai devreme, o doamna din localitate, Iuliana Cergau, le-a spus pe Facebook povestea.

Ne-am intalnit cu doamna Cergau la o benzinarie de la intrarea in oras. Am schimbat cateva vorbe, apoi ne-a dus la ei.

Inquam Photos pune la dispozitia clientilor agentiei mai multe fotografii in legatura cu acest subiect.

I-am gasit intr-o fosta cantina, aflata, romaneste, afara, dar pe teritoriul Sarme si Cabluri SA, o fosta firma de stat romaneasca, in prezent cu capital privat. Produce, implacabil, sarme si cabluri. De toate felurile.

Stateau pe un fel de terasa de la intrarea in cantina, un spatiu apartinand companiei, dar cu acces din strada, printr-o parcare tot proprietate a companiei, dar nedelimitata de drumul public. N-am apucat sa schimbam decat doua vorbe cu ei, caci am fost intrerupti de doi angajati ai unei firme private de paza, care ne-au cerut sa plecam.

I-am luat cu noi pe trei dintre ei si ne-am retras intr-o curte a unui localnic, ruda cu femeia hotarata sa le spuna povestea.

Trei tineri cu nume imposibile, de 31, 33 si 38 de ani, doi dintre ei cu copii acasa, departe, isi spun pe scurt povestea catre trei jurnalisti, la o Fanta la cutie, sub o bolta de vie pe malul Dunarii: de trei luni, de cand cu pandemia, nu mai lucreaza la firma care i-a adus de la celalalt capat al lumii. Nu mai lucreaza, nu mai au bani, dar nici nu pot pleca acasa, din cauza aceluiasi coronavirus, dar si din cauza vremurilor complicate in care traiesc: sint la mijloc intre angajatorul din Romania si o companie de intermediere vietnameza, intr-o tara straina pe care nu o inteleg si a carei limba nu o cunosc, in plina pandemie, cu zboruri anulate, in haos planetar.

Intelegem cu greu ca asteapta ceva de la o companie din Vietnam care le-a intermediat contractele, ca nu vor sa mai vorbeasca nici morti cu patronul firmei romanesti pentru care au lucrat pana prin aprilie si ca unul dintre ei tocmai ce a avut o discutie, prima pana acum, cu primarul localitatii, chiar in acea dimineata, dupa ce postarea de facebook din urma cu o zi ridicase putin praful gros - caruia unii i-ar spune, indulgent, liniste - asezat de ani buni pe viata comunitatii din Harsova.

Pe unul dintre ei l-am luat in masina chiar cand se intorcea "acasa", la cantina darapanata de la intrarea in fabrica. Avea in mana o plasa in care adunase iarba. Pranzul.

Ii intrebam despre cum vaneaza porumbei ca sa-i manance.

Unul lasa, rusinat, capul in jos. "I'm very sad!", ii distingem cu greu oftatul.

Altul, caruia ii cerem sa ne povesteasca in ce fel prin pasarile pentru a le gati apoi, se foloseste de telefon pentru a ne transmite ceva care ne-a rupt inima: "Ne simtim sfarmati, avem moralul la pamant."

Vietnamezii drogati, betivi si lenesi

Vrem sa aflam si cealalta parte a povestii. Patronul Sarme si Cabluri SA Harsova, care stia de la paznicii lui ca au venit deja jurnalistii, ne primeste surprinzator de senin. Mergem direct in biroul lui, unde mai apar si "doamna Alina", jurista, si o doamna de la personal.

Patronul, un tanar cetatean israelian pe nume Doron Zilberberg, secondat de cele doua doamne, ni-i zugraveste pe vietnamezi ca pe niste animale. Ne spune cum, pana la un moment dat, a inchiriat pentru ei niste apartamente in oras, insa vecinii s-au plans de ei - de mirosuri, mai exact - si a fost nevoit sa-i aduca in fosta cantina. Unde, pentru utilitatile pe care se lauda ca nu li le-a taiat, plateste, spune el, 30.000 de lei lunar.

Admite ca au muncit pentru el fara probleme, insa pretinde ca, de la un moment dat incolo, speriati de pandemie, au decis sa incheie unilateral relatia de munca, dandu-si demisiile.

Facem ochii mari, dar ni se aduce o hartie scrisa stangaci, de mana, in engleza, cu litere de tipar. Este una dintre demisiile lor. Singura pe care am vazut-o. Semnatarul, unul dintre vietnamezi, incerca sa comunice prin acea hartie ca vrea sa plece acasa.

Pe scurt, vor sa munceasca. Nu mai vor sa munceasca, mai exact, se repliaza el.

Nu isi poate explica de ce au vrut sa inchida contractul cu fabrica lui. Frica intemeiata de pandemie iese din discutie: "Am adus masti, am adus dezinfectanti, i-am pus sa lucreze mai rasfirati, am facut tot ce-am putut noi, n-am avut niciun caz de imbolnavire la noi in fabrica".

E normal, in conditiile in care nu vor sa mai munceasca, sa nu mai primeasca bani. Dar, atentie, nu sint nicidecum saraci, caci stau toata ziua la terasa My Place - mandria orasului, intelegem - si sorb la cafele, ne spune, veninoasa, doamna jurist Alina, si ne baga sub nas o postare a unuia dintre ei de pe Facebook in care, la o masa, apare el, impreuna cu alti cativa colegi, cu cate-o cafea sau o bere in fata.

De ce mananca iarba adunata de pe marginea drumului si vaneaza porumbei noaptea, cu frontalele, prin oras, dupa cum ne-a povestit o alta harsoveanca, apropiata de-a Iulianei Cergau, care i-a vazut, spune ea, cu ochii ei? "Pai dumneavoastra stiti, cunoasteti cultura lor?", insinueaza inabil doamna jurist.

Trei schimburi de replici mai tarziu aflam ca, de fapt, nici macar nu mananca buruienile pe care le aduna, ci le fumeaza. "Isi fac asaaaa, niste pipe, si fumeaza, d-aia le aduna, sa stiti", ne lamureste conspirativ doamna jurist de la Sarme si Cabluri SA, rapid secondata de patronul ei, care detalieaza, in stilul "Liviu Dragnea - Cei Patru Asasini de la Athenee Palace", ca a gasit el insusi un fel de instalatie cu care vietnamezii fumau dracu-stie-ce chiar in fabrica lui!

Unde mai pui ca, desi zic ca n-au ce manca, au bani de bautura. Pet-uri intregi de bere se consuma la fosta cantina unde stau in cele mai bune conditii, din mila lui, nenorocitii de vietnamezi, adauga doamna jurist.

"Ce sa fac, sa ma duc sa le gatesc eu?", isi incheie pledoaria patronul, nu inainte de a ne spune ca fabrica lui are absolut toate actele in ordine in ceea ce-i priveste pe vietnamezi.

In urma acestei discutii despre multele vicii ale asiaticilor-mai-romani-ca-romanii raman, insa, cateva intrebari.

Daca si-au dat demisiile de acum trei luni, de ce li s-au dat pasapoartele inapoi abia in urma cu cateva ore, dupa ce micutul oras de la Dunare a aflat de pe Facebook despre drama acestor oameni? Ne lamureste doamna de la personal: fabrica le-a pastrat documentele pentru ca a cautat intruna, alaturi de intermediarul vietnamez care i-a adus la munca in Romania, o solutie pentru repatrierea lor. Nu a gasit-o inca, iar cineva de la politia orasului Harsova i-a sfatuit pe cei de la fabrica sa le dea totusi actele inapoi, din moment ce nu mai au contract cu ei.

De ce nu au vorbit cu Primaria, cu Consiliul Judetean, cu autoritatile care le pot asigura asiaticilor protectia sociala necesara in contextul incheierii, nu conteaza cum, a contractelor? "Nu am stiut ca putem face asta. Doamna Alina, doamna jurist, va rog sa faceti toate demersurile!", raspunde, imperial, din scaunul sau, patronul Doron Zilberberg.

"Cum se face ca nu mai vor sa munceasca, desi noi am gasit cativa dintre ei, vreo cinci, muncind la negru la anveloparea unui bloc ANL din localitate, pe bani teoretic mai putini decat primeau la fabrica lui, iar altii, intelegem de la harsoveni, muncesc cu ziua pe la unul si altul pentru a supravietui?", in intrebam, in final, pe patronul Doron, respectandu-i dorinta initiala de a vorbi "numai despre fapte".

Aici Doron a fandat agil: "Eu sint dispus sa trec peste absolut orice si sa-i primesc inapoi la munca, am nevoie de oameni, m-au lasat in mijlocul unor comenzi pe care nu le-am putut onora in timp, dar ii primesc si maine inapoi daca vor sa munceasca din nou".

Ne folosim de acest raspuns si-l rugam sa ne insoteasca pana la cantina de langa poarta fabricii, sa le propuna el insusi asta. Luam cu noi demisia scrisa de mana de unul dintre ei si, insotiti de cele doua doamne, mergem la vietnamezi.

Jean de la Craiova si Daniela Gyorfi

"Am bagat 65.000 de euro in acest spatiu, iar acum este praf, au facut-o praf!", exclama patronul Doron Zilberberg.

Imediat se aude ecoul sau, doamna Alina, jurista: "au bai peste tot si isi fac nevoile de sus, de pe terasa!".

Cantina, o cladire tipic comunista, muncitoreasca, inca solida, cu un etaj, implora salvarea cu fiecare crapatura din tencuiala si fiecare pata de igrasie de pe fatada.

"Aici i-am adus sa cante pe Jean de la Craiova si pe Daniela Gyorfi!", se mandreste el, aratand spre cantina darapanata, lipita de un alt corp de cladire, si mai praf, care serveste acum drept depozit pentru gunoiul vietnamezilor. Gunoi pe care nimeni nu-l ridica, spre disperarea celor care locuiesc peste drum, care, intuind ca sintem jurnalisti, ne implora sa fortam pe cineva sa duca mizeria de-acolo, pentru ca e deja un focar de infectie.

Aveam sa intram, in scurt timp, la invitatia vietnamezilor si cu permisiunea proprietarului, sa vedem si noi minunea de cantina. "Dar fara sa filmati!", ne-a taiat-o scurt cerberul-jurist "doamna Alina".

Evident ca am filmat.

Depasim insa momentul "investitiei de 65.000 de euro" si incercam sa aflam ce e cu demisiile si care-a fost problema, de la ce s-au luat vietnamezii cu israelianul. Bariera lingvistica este insa de netrecut. Cu tot cu bruma de inteligenta artificiala a telefoanelor asiaticilor, nu distingem nuantele.

Ramane cert, pe de-o parte, ca demisia olografa a unuia dintre ei este reala, nimeni nu a cotestat-o, insa "partile" vorbesc despre motive diferite ale rupturii.

Patronul Doron, pe de-o parte, se leaga de intentia declarata de unii dintre ei de a primi un concediu de doua luni, lucru pe care insusi unul dintre ei pare sa incerce, cu ajutorul telefonului, sa ni-l transmita.

Insa omul mai incearca sa ne spuna ceva. Ceva despre o taiere de venituri, o miscorare a salariului, situatie aparuta - deducem, mai degraba, decat intelegem - in plina pandemie.

Pentru ca "50%" se scrie, totusi, la fel in orice limba, chiar si in vietnameza.

Doron neaga neconvingator aceasta ipoteza a micsorarii salariilor, iar noi - jurnalisti, nu autoritati ale statului - ne dam batuti.

Sa lamureasca problema Ministerul (ministrul?) Muncii, Inspectoratul Teritorial de Munca, Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Serviciul de Protectie si Asistenta Sociala a Primariei Harsova, poate chiar ANAF sau insusi Parchetul, daca la mijloc ar fi ceva penal, eventual cu ajutorul unui translator de vietnameza, eventual pus la dispozitie de ambasada statului asiatic la Bucuresti.

Cu toate astea, multiple evidente confirma ca problemele au aparut de la bani.

Primaria care nu stia nimic

Viceprimarul Harsovei, Dumitra Stan, spune ca a aflat despre situatia disperata a vietnamezilor abia dupa ce postarea bucuclasa a Iulianei Cergau a incins micutul oras de la Dunare.

Cunoaste bine compania, a lucrat ani de zile la Sarme si Cabluri, inca de pe vremea cand tatal lui Doron se ocupa de firma.

I se pare si ei ciudat ca vietnamezii n-ar avea ce manca, pentru ca-i vede la My Place la cate-o cafea, iar ea, viceprimar, nu merge acolo, ca e scump.

Nu stie ca vietnamezii sa fi facut prapad prin blocurile in care ar fi avut inchiriate apartamente, nu stie ca oamenii nu mai lucreaza acolo, nu stie, deci, mai nimic. Cu toate ca de la cantina unde stau vietnamezii si pana la Primarie nu faci mai mult de cinci minute pe jos.

O intrebam daca asiaticii se califica la venitul minim garantat. Nu stie pe de rost, dar da un telefon la cineva din subordine si apare speranta pentru ei: ar putea primi "vmg".

E aproape trei dupa-amiaza acum, dar maine va fi analizata serios problema.

Pana acum, tot ce a facut Primaria a fost sa trimita o hartie catre Ambasada Vietnamului la Bucuresti, pentru a semnala problema.

"Domnul primar a trimis in dimineata asta o scrisoare, sa vedem ce facem pana la urma. De lasat asa n-o sa-i lasam, de asta puteti fi sigur", ne raspunde doamna Stan.

Contactata de Ziare.com, ministrul Muncii, Violeta Alexandru, a aflat de la noi de problema vietnamezilor de la Harsova.

Ne-a spus ca va verifica personal daca angajatorul si Inspectoratul General de Imigrari (IGI) si-au respectat obligatiile in raport cu lucratorii vietnamezi, caci, aveam sa aflam noi de la ea, atunci cand contractul de munca al unui muncitor strain in Romania se intrerupe, angajatorul este obligat sa notifice IGI in legatura cu situatia lui.

"Voi cerceta daca patronii au facut acest lucru, in caz contrar, vor fi trasi la raspundere. In contextul in care agentia din Vietnam care i-a adus nu are obligatia sa le caute un alt loc de munca, eu am sugerat sa facem un protocol IGI-AJOFM, pentru ca AJOFM sa solicite oferte de munca pentru ei. AJOFM le pune la dispozitie oferte de munca, dar daca persoanele nu le accepta, atunci lucrurile se complica. Agentiile de plasare ar trebui sa le gasesca zbor inapoi spre casa, ar trebuie sa existe o clauza in contract care sa le asigure repatriere in cazul in care colaborarea dintre angajat si angajator inceteaza inainte de termen, dar de regula nu exista aceasta clauza. Acest protocol dintre Ministerul Muncii si Inspectoratul General de Imigrari este initiat, dar lucrurile sunt statistice, inca nu am vazut suficienta implicare din partea IGI", a precizat Violeta Alexandru.

Epilog

La My Place, trei suflete, infometate bine si insetate dupa o zi in arsita Dobrogei, mancam suficient si bem chiar si o cafea cu 77 de lei.

Mai vin aici, e-adevarat, si vietnamezii, aflam de la chelnerita. Beau cate-o cafea de cinci lei si se duc in treaba lor.

De dus, s-ar duce inapoi acasa. Daca e vreun mesaj pe care sintem siguri ca l-am inteles de la ei, acesta este.

Inquam Photos pune la dispozitia clientilor agentiei mai multe fotografii in legatura cu acest subiect.

Pentru asta, vietnamezii nu stau. Mai lucreaza la anveloparea unui bloc, mai fac treaba prin curtile oamenilor, aduna ban pe ban si spera. Dincolo de banii teribil de multi pentru avionul spre casa, pandemia e o bariera in plus.

Si, atunci cand nu muncesc, vietnamezii - prinsi in panza de paianjen a acronimelor imposibil de retinut, in burta carora se ascund mii si mii de bugetari romani, si, aparent, abandonati de cei de-acasa - asteapta.

"Waiting, waiting...", cum spune oftand Toi, singurul dintre ei care mai rupe un pic de engleza.

Cazurile de imbolnavire cu Covid-19 in Romania se inmultesc inspaimantator, dar nu stim daca la ei a ajuns informatia asta. Poate e mai bine sa nu stie.

Tarziu in noapte, unul dintre vietnamezi trimite, optimist, un mesaj.

In mai putin de-o saptamana, toti s-ar putea sa zboare inapoi spre casa.

A colaborat Teodora Munteanu

Vot interzis la locale pentru unii alegători cu domiciliul în străinătate. Decizia aparține Biroului Electoral Central

Alegătorii cu domiciliul în străinătate, care şi-au stabilit reşedinţa în ţară, începând cu data de 11 aprilie 2024, nu vor putea vota la alegerile pentru autorităţile administraţiei...

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...