Reactia puternica a unui preot roman privind vaccinarea anti-Covid: "O sa ma vaccinez fluierand. Viata mea e cladita pe incredere"

Preotul Crin-Triandafil Theodorescu, parohul Bisericii Lusca (Nasaud), a marturisit pe pagina sa de Facebook ca se va "vaccina fluierand" anti-COVID, indata ce va fi disponibil vaccinul.

Parintele mai spune ca "ma voi vaccina si pentru ca m-am saturat. M-am saturat de masti, desi, Dumnezeule mare, ce bine-au prins. Prea ne-am luat dupa gurile mieroase ale celor care ne-au lingusit, ne-au sarutat mainile exemplar doar ca sa arunce o privire pe sub poala inimii noastre, sa caute o fisura prin care sa strecoare venin. Lasa, pentru ei a fost buna masca. Acum doar ochii conteaza, si lumina din ei. Prea multe cuvinte false ca sticla; sa sclipeasca diamantele din ochi, ca mie unuia mi-ajung diamantele alea".

Reamintim ca reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane au transmis, vineri, 18 decembrie, ca "pozitia Patriarhiei Romane a fost si ramane una favorabila vaccinarii, insa Biserica nu se poate pronunta in probleme de ordin strict medical".

"O sa ma vaccinez fluierand, privind pe fereastra si gandindu-ma la primavara (trebuie refacut gardul casei parohiale). Am la ce sa ma gandesc. Si toate-s pe viitor. Sunt atatea continente in inimile oamenilor de descoperit. Atatea de indurat. Si atatea de iubit.

Pana o sa-mi injecteze asistenta nanorobotii aia o sa-mi zboare nitel gandul si la Mama, baricadata in cabana ei din munti ca intr-un asediu medieval. Pe cand ma voi fi vaccinat eu, ea va fi deja imunizata si va merge la Tata la mormant, sa fumeze amandoi o tigara si sa-si sopteasca mari taine, incet, sa nu trezeasca pruncii din somn.

Stiu, o sa am reactii adverse grave. Voi face febra si poate ma vor durea bratele. Dar sunt antrenat. Viata mea e plina de reactiile adverse ale tampeniilor pe care le-am facut. Si mai ales ale cuvintelor proaste pe care le-am rostit. De curand l-am certat pe un coleg preot. Cuvintele mele aveau angularitati ascutite, am trecut cu vocea intr-o gama minora, stiu ca doar asa ma aude.

Il certam si in timp ce cuvintele mele ciopleau ceva la inima lui, eu eram plecat intr-o calatorie de placere pe o insula tropicala. Am ajuns acolo cu anii. Si cand imi cert copilul, inima mea e o insula de creta alba inconjurata de ape limpezi pe care plutesc corabii de razboi pline cu placinte calde, coliva aromata si sugiuc din Marele Bazar.

Imi las gura sa-si joace rolul si pe urma o dezbrac de haine, o spal cu cea mai pura iubire pe care o pot lacrima si-o pun la rugaciune, in genunchi. N-am nici o apasare, jur. Mi-e inima curata ca o pajiste de vara, dimineata pe roua, si cand o sa ma duc la Dumnezeu doar cu inima in spate o sa ma duc, imi las mainile si gura acasa, o sa le uit intr-un mormant, cum uiti o haina veche intr-un sifonier.

Ma voi vaccina pentru ca am incredere. Viata mea e cladita pe incredere. Mi-am dus copilul la scoala, l-am dat in palma unei invatatoare pentru ca am incredere. Am incredere ca preotul care imi da cuminecatura a rostit corect si cu cutremur epicleza. Ca farmacista care-mi pune sub limba o tableta galbena si-amara stie mai multe decat stiu eu.

Am incredere ca inginerul care a construit podul, noul pod din coasta Lustii, si-a facut bine calculele si s-a gandit la mine. Ca cine a preparat cipsurile le-a presarat cu sare, nu cu soricioaica. Si, nu in cele din urma, dar inainte de toate, am incredere in copilul meu. "Bineinteles ca ma vaccinez, tata!"

Stie ce vorbeste, stie mai bine decat mine. Cu asta se ocupa, cu microbiologia, si nu e oare o dovada de smerenie sa inveti de la cel ce stie? Cand vorbesc despre geomorfologie, eu vorbesc si el tace. Cand vorbeste el despre ARN si ADN, tac eu. E destul de simplu. Biologia mea de regn, dezvoltata pana la taxonomie aplicativa, asculta de gurita lui frumoasa, cam cum asculta babele Evanghelia. Ca nici stiinta oamenilor de stiinta nu e altceva decat broderie de lumina cazuta din poala Domnului.

Uneori intreb. Ca-mi place sa-l starnesc, imi place grozav. Aseara l-am intrebat de efectele adverse ale vaccinului. N-am indraznit sa atac subiectul cu modificarea ADN-ului, s-ar fi prins imediat ca e fenta.

Mi-a zis, "Uite, tata, suntem speologi, mergem prin galeriile pesterii. Ce ai prefera sa te loveasca, o pietricica sau stanca aia mare, de zece tone, din zona vestibulara? Asa e si cu vaccinul. E o bucatica minuscula dintr-un rau mare. Alege!"

Aleg pietricica si sa ascult de copilul meu.

Si rad, ca imi explica asa cum ii explicam eu, cand era prunc, de Inviere. Exact asa imi explica.

Pe urma ii zic ca poate ar fi bine sa astept sa vad ce se intampla cu cei care se vaccineaza primii. Poate le creste inca un brat, albastru-fosforescent. Poate dau in balbaiala, sau devin poeti peste noapte, scriind lungi epistole de dragoste intr-o limba inexistenta. Am mai vazut exemple. Deunazi am vazut la televizor un domn care vorbea despre roboti in creier si teleghidaje extraterestre. Eu nu stiu ce vaccin a luat domnul dar sigur a gresit flaconul. Si rade el acum.

"Tu nu ai ochi de vazut asa ceva, tata, cu reactiile adverse. Acolo e stiinta. Sunt altii, profesionisti, care au facut asta deja, in numele tau. Ai incredere."

Si am. Ca daca-i iei omului credinta, i-ai luat si mintile. Si nici iubirea nu-si face culcus in pieptul fara credinta.

Ma voi vaccina si pentru ca m-am saturat. M-am saturat de masti, desi, Dumnezeule mare, ce bine-au prins. Prea ne-am luat dupa gurile mieroase ale celor care ne-au lingusit, ne-au sarutat mainile exemplar doar ca sa arunce o privire pe sub poala inimii noastre, sa caute o fisura prin care sa strecoare venin. Lasa, pentru ei a fost buna masca. Acum doar ochii conteaza, si lumina din ei. Prea multe cuvinte false ca sticla; sa sclipeasca diamantele din ochi, ca mie unuia mi-ajung diamantele alea!

Ma voi vaccina si din motiv de visareala, am spus asta? Nu pot trai fara visuri, nu pot. Ia-i unui calugar linistea si psaltirea, ia-i unui profesor studentii de sub priviri, unui preot ia-i gurita de copil de la capatul linguritei cu cuminecatura si le-ai vestejit sufletul. Vreau viata inapoi, intreaga, repede, frumoasa.

Vreau copiii la potir, imi vreau babele suspinand in banci, contrandu-se-n cantari, vreau sa ma scufund in multimea de liceeni care inunda strazile Nasaudului la amiaza, hohotind si aruncandu-si glume, si mai presus de toate o vreau pe Mama in bratele mele. Si daca pentru asta trebuie sa-mi fac un amarat de sfert de sfert de virus, imi fac trei vaccinuri. Unul in limba, ca poate se mai intelepteste, si unul drept in inima, ca si acolo bat vanturi siberiene uneori. Mihai zice ca n-ajuta, ca acolo sa indes mila lui Dumnezeu. Si radem.

Si Doamne Dumnezeule, dupa ce va trece uratul asta de pe pamant, imi fac ruccsacul si-mi curat bocancii. Imi impachetez primusul de pestera si cana de tabla, si drept spre sud ma duc, ca pasarile cand vine iarna, drept spre sud ma duc. O sa traversez dintr-o suflare Arhipelagosul, topaind din insula in insula, copil cu picioarele in baltile de ploaie. Pe urma o sa debarc in portul Alexandriei Egiptului, si pana in oaza aia cu calugari doar patru mandarine si-un flacon de apa plata ar mai fi, doar atat.

Ca orice poti sa-mi iei, orice, doar vantul care-mi poarta inima nu mi-l poate lua nimeni. Vantul ala caldut care mangaie tampla, care miroase a prescura scoasa din cuptor si-a mare zdrobita de tarm, Duhul Adevarului, care pretutindenea e si-n mine se preumbla cu talpile goale, vantul ala... Ma vaccinez".

REPORTAJ Cum arata centrul de la Cantacuzino unde vor fi depozitate vaccinurile anti-COVID

Fotbalistul care dă în judecată Pfizer şi BioNTech: ”Durerea este intensă”

Accidentat des, François-Xavier Fumu Tamuzo a decis să îşi încheie cariera de fotbalist la jumătatea lunii aprilie, la doar 29 de ani. Atacantul echipei Laval, format la Auxerre, a decis să...

Milioane de britanici suferă de Covid de lungă durată. Mulți spun că activitatea zilnică le este afectată

Două milioane de persoane din Anglia şi Scoţia continuă să sufere din cauza simptomelor generate de COVID-19 de lungă durată, iar activităţile zilnice desfăşurate de 381.000 dintre ele...