Rata scăzută de vaccinare în România, expresia mai multor caracteristici ale neamului

Marti, 05 Octombrie 2021, ora 15:233761 citiri
Rata scăzută de vaccinare în România, expresia mai multor caracteristici ale neamului

Avem un analfabetism funcțional civic pronunțat, la nivelul colectiv al nației. Românii nu sunt educați, ori măcar informați despre ce înseamnă să fii cetățean, membru al poporului suveran și nici nu au formate deprinderile individuale și colective de a funcționa ca cetățeni responsabili de soarta neamului.

Citeste toate textele scrise de Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com

Analfabetismul acesta funcțional civic pronunțat este un mediu propice pentru ca diferiți agenți să își promoveze agenda lor proprie, în interiorul publicului național românesc.
Am în minte aici în primul rând Biserica Ortodoxă Română, care își promovează poziția de forță în statul secularizat, acumulând averi și privilegii, dar sacrificând pentru asta menirea ei de educator de mase, de națiune ce ar fi putut fi edificată drept Cetatea lui Dumnezeu, dar nu este.
În al doilea rând, în mintea mea, ar fi tagma profitorilor de pe urma statului. Tagmă în care se înghesuie și politicienii, cu familiile, prietenii, clienții, sponsorii și partidele lor, dar și toți cei care trăiesc de pe urma statului, mai ales cei care sunt impostori, imorali și incapabili de muncă reală și onestă. Nimeni din tagma asta nu are vreun interes ca publicul național, în întregul său suveran, să afle, să învețe și să deprindă cetățenismul de tip occidental, de secolul 21.
Suprapusă peste caracteristica națională de analfabetism funcțional civic pronunțat este criza cronică de identitate națională.

Această criză a fost generată în anii 1970 de propaganda pro-ceaușistă, prin introducerea forțată a comunismului aparent național în mentalul colectiv al românilor. A fost apoi agravată de perioada de tranziție prelungită de la comunism și economia planificată centralizat, la democrație și piața liberă, concurențială, când i s-a refuzat poporului șansa de a stabili care să îi fie României locul și rolul între națiunile europene, pentru cel puțin două generații, de atunci încoace. Și este astăzi întreținută această criză prin bulversarea valorilor naționale și personale (care ar fi trebuit să devină repere identitare naționale, dar nu sunt), atât de către responsabilii cu educația și culturalizarea nației, cât și de neprietenii Occidentului, din care România face parte, fără să știe prea bine ce înseamnă asta, din punct de vedere identitar.

Ne lipsește ambiția de a fi mai buni

O altă caracteristică distinctă a neamului este absența completă a ambiției de a fi mai bun, de a se dezvolta, de a deveni parte a lumii viitorului.
În locul aceste ambiții, nația română a dezvoltat o întreagă gamă de atitudini colective prin care își exprimă indolența față de țară și viitorul ei, față de confiscarea statului, ori față de proasta calitate a bunurilor publice produse de guvernații de toate culorile politice (educație, infrastructură, mediu, ordine publică, sănătate și celealte).
Ar mai fi, fără să epuizăm lista, caracteristica națională de a ignora orice situație conflictuală națională și orice criză ce s-ar dezvolta din acea situație, pe considerentul popular că ignorarea asta ar fi o formă de supraviețuire a neamului, cum a rezultat din istoria mai veche sau mai recentă, când neamul a tot fost lovit de nenorociri care au trecut, pe când el a rămas aici, pe plaiul de legendă. În genunchi, în noroi, în mizerie, în de râsul Lumii, dar a rămas! Din asta vine și deprinderea poporului suveran de a ignora instituționalizarea marii corupții, dar și de a ignora proasta guvernare asupra sa, ca și când astea vor trece, iar el va rămâne cu siguranță tot aici, de-a pururi.
Așa că un asemenea public nu are cum să priceapă ce înseamnă atitudinea responsabilă față de sine, în vreme de pandemie.