Noua normalitate si calculul corect. Un pic suedezi

Despre inceputul de redeschidere programat pentru 15 mai nu stim, de fapt, mare lucru in afara unui set de reguli supuse dezbaterii publice, deci un set de intentii, mai mult. Asta nu inseamna ca nu exista si niste certitudini, cel mai aprig contestate insa.

Nu stim ce forma juridica vor putea imbraca interdictiile ramase dupa 15 mai, pentru ca deja CCR a comunicat ca limitarile nu pot fi impuse decat prin lege organica. Si mai exista un hop pe 13 mai, cand va fi dezbatuta insasi starea de alerta.

Nu stim care va fi gradul de conformare a populatiei. Nu stim pe care date se bazeaza autoritatile. Pe numarul de cazuri noi, care inca nu scade asa cum spuneau ca ar trebui sa se intample pentru a permite redeschiderea, adica in mod constant timp de doua saptamani anterioare?

Sau pe un misterios la noi indice R - rata de infectare, adica numarul de persoane pe care le infecteaza un infectat, care este principal indicator urmarit in restul tarilor? La noi, acest indice R ar fi, potrivit informatiilor mele, la nivelul lui 0,9, adica sub 1 considerat nivelul de la care incepe redeschiderea sigura.

Dar intr-o mare de incertitudini eu cred ca exista si cateva chestiuni certe:

1. Redeschiderea inainte de terminarea epidemiei este inevitabila si cu cat va fi intarziata va fi mai grea.

Inchiderea nu poate fi sustinuta pe termen lung de nicio economie din lume, cu atat mai putin de cea romaneasca. Deja presedintele a pus pe masa cuvantul austeritate.

Nu trebuie sa fii mare economist ca sa intelegi de la nivelul micro al familiei niste mecanisme macro: pe scurt, daca nu produci nu mananci.

Inchizi, asadar, o vreme, in care te pregatesti asiduu sa faci fata redeschiderii. Este singurul rol al inchiderii, pentru ca nu poti astepta inchis sa treaca epidemia. Nu ai cum, nu ai din ce.

Cu cat lungesti pregatirile si inchiderea, cu atat vei intra mai sleit de resurse intr-o redeschidere care, inevitabil, va fi extrem de costisitoare si solicitanta din toate punctele de vedere, pentru ca, tot inevitabil, cum spuneam, se va produce tot in timp de epidemie.

2. Dupa redeschidere, numarul de cazuri si de decese va continua sa creasca. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea asta, pentru ca epidemia nu a disparut niciunde in lume.

Disparitia se va produce in trei moduri, in principiu: fie apare un vaccin; fie imunizare colectiva, in functie de durata imunitatii dobandite; fie mutatia in sens bun a virusului, care sa se imblanzeasca singur pana la dispartie. Pana la oricare dintre ele e cale lunga.

Si, atunci, calculul real nu e o comparatie intre un bine - fara decese si un rau - cu decese, ci intre doua rele: cati oameni mor din cauza sau cu complicatia COVID daca deschizi si cati mor daca nu redeschizi, pentru ca nu mai poti sustine tratamentele altor boli, pentru ca somaj, pentru ca saracie etc.

Sau, daca vreti, cati oameni vor fi salvati prin inchiderea economiei si cati vor muri striviti de prabusirea ei? Acesta e, ma tem, singurul calcul realist.

Iar Guvernul nu trebuie judecat pentru numarul de cazuri post-deschidere, ci pentru felul in care a folosit inchiderea pentru a gestiona redeschiderea, pentru felul in care va gestiona viitoare foarte probabile noi focare, ca in Neamt.

3. Riscurile raman. O auzeam pe primarita in eterna campanie Gabriela Firea spunand ca scolile ar trebui deschise cand nu mai exista niciun risc. Asta este egal cu a spune ca nu le vei mai deschide niciodata.

Si fara COVID activitatea scolara e plina de riscuri de toate felurile: accidente, cutremur, diverse alte boli. Life is a risky business!

Cu unele riscuri, gen cutremure si accidente, ne-am obisnuit sa traim, cu COVID inca nu. Si cu cat ne vom obisnui mai repede cu atat va fi mai bine. In paranteza fie zis, accidentele rutiere provoaca lunar in Romania mai multi morti decat COVID.

4. Scoala exclusiv online nu e o solutie viabila. Atentia, concentrarea, intelegerea scolarului sunt mult diminuate. Mai ales in clasele mai mici, copilul pus sa faca scoala in mediul in care in mod normal se joaca, inconjurat de lucrurile si tentatiile care pentru el inseamna timp liber, e ca si cum l-ai pune sa umble vara in costum de schi. Il derutezi si il sleiesti.

A explicat cu mult mai bine decat o pot face eu expertul in educatie Oana Moraru: "S-a cam epuizat experimentul social pe copii - asta cu invatatul la distanta. Aceia dintre noi care am facut scoala online de 8 saptamani incoace vedem acum copii din ce in ce mai obositi, nervosi si neatenti. Nu mai merge. Nu mai e randament. Gradinita si clasele primare atat au avut putere. 2 luni.

Claselor gimnaziale le lipsesc enorm interactiunea, tranzactia sociala, invatarea din oglindirea in ochii celorlalti. Ei mai pot trage o saptamana-doua. Liceenii spun ca le e mai greu decat le era la scoala. Fiecare prof de pe Zoom da teme de cate 2 ore. I-au 'infrant' de tot pe elevi dupa ce ministerul a dat-o cu obligatia". Este ceea ce imi spun cam toate cadrele didactice cu care am vorbit.

Daca pana in toamna nu schimbam asta, vom avea generatii sacrificate cu costuri inimaginabile pentru societate.

5. Modelul suedez este noua normalitate. Si nu o spun eu, ci a spus-o un expert, dr. Mike Ryan. Adica asa trebuie sa arate pe viitor societatile pentru a supravietui: distantare, dar nu izolare, recomandare si conformare voluntara, consecinte asumate.

Cine se stie vulnerabil sau are in grija persoane vulnerabile poate sa continue cumva izolarea sau trebuie sa le izoleze pe cele vulnerabile. Este o alegere asumata sa respecti sau nu. Este o alegere asumata ce pret platesti.

Da, nu suntem suedezi, dar in loc sa tot cocolosim mioritic diferenta, ar fi bine sa incepem sa fim. Nu vreau sa sune cinic, dar selectia naturala se face si in functie de IQ inca de cand am iesit din pesteri. Nu vom fi nici mai civilizati, nici mai destepti, nici mai puternici decat ne propunem sa fim, la nivel individual si ca societate. Cine tinteste jos, jos va ramane.

Dar vor muri oameni, veti spune. Da, vor mai muri oameni si de cancer, si de infract, si de AVC, si de COVID. E o boala noua, cu mortalitatea ei, pe care trebuie sa invatam sa o diminuam fara victime colaterale.

Suedia, fara inchidere, din 3.175 de morti (datele de vineri), a pierdut doar 150 de oameni sub 60 de ani, si 2.020 peste 80 de ani pentru ca nu a reusit sa protejeze cum trebuie azilele de batrani, ceea ce se intampla si in UK, de exemplu.

Deci lectia aici nu mi se pare ca tine de ineficienta inchiderii, ci de necesitatea de a gasi solutii pentru varstele mari, mai ales in cazuri institutionalizate. Deci solutii punctuale.

Sigur ca viata nu va reveni brusc la ce a fost anul trecut pe vremea asta. Mai e mult pana acolo. Dar ideea este de a gasi un echilibru intre sistemul inchis, care ucide prin epuizarea resurselor, si cel deschis de convietuire rationala si asumata cu COVID.

Este un moment bun sa iesim din statutul de eterni asistati de tatucul stat, care fac numai ce ii obliga tatucul stat, si sa avem grija de noi in functie de niste recomandari, care la randul lor trebuie sa fie corect, constant si coerent comunicate. Spalatul pe maini si in general igiena personala, purtarea mastii, distantarea, evitarea aglomeratiilor nu trebuie impuse prin amenda. Si daca tu le respecti nu prea vad cum te poate imbolnavi cel care nu le respecta.

Trebuie sa invatam sa traim cu un nou risc, sa-l asimilam, asa cum am facut si cu altele. Acesta este, de fapt, modelul suedez si noua lui normalitate.

Cât de mult își dorește Ciolacu victoria Gabrielei Firea la Capitală: ”La nivel vizibil, vor fi declarate susțineri”

Odată cu retragerea medicului Cătălin Cîrstoiu și renunțarea la candidatura comună PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, se găsea în situația...

Liderul PSD îi răspunde lui Clotilde Armand: ”Să-și ia un avocat bun”

Premierul Marcel Ciolacu a reacţionat joi, 25 aprilie, la declaraţiile primarului Sectorului 1, Clotilde Armand, transmiţându-i acesteia să îşi ia un avocat bun pentru că ”a încălcat...