Top 300, din puscarie! Cea mai proasta afacere pentru Romania

Colaborator:Dragos Dragoteanu
Joi, 19 Iunie 2014, ora 11:524128 citiri
Top 300, din puscarie! Cea mai proasta afacere pentru Romania

Cum o fi mai bine? Sa ai cateva hoteluri de lux in Romania si sa dormi cu alti puscariasi in aceeasi camera sau sa te bucuri de viata, in libertate? Sa ai palate in zona de lux din Bucuresti si sa mananci laturile din penitenciare sau sa-ti bei linistit cafeaua intr-o locuinta normala?

Fiind implicat de aproape 25 de ani numai in economia reala, am trait nenumarate experiente de business si de viata. In fiecare zi, ca orice antreprenor roman, caut solutii pentru a supravietui si a obtine profit. De cand a aparut criza, reperele oamenilor de afaceri s-au schimbat. In rau. Politicienii nu s-au schimbat deloc. Au fost constant mediocri, zic eu.

Oamenii isi arata adevarata "valoare" in vremuri grele. Lacomia si prostia au transferat multi afaceristi si oameni politici de top direct in parnaie. Asa am aflat ca decizii pentru afaceri importante se iau, mai nou, din... puscarie. Conform declaratiilor procurorului general al DNA, pana acum nu s-a reusit decat recuperarea a 5 (cinci) % din prejudiciul creat de puscariasii bogati, condamnati pentru coruptie sau escrocherii financiare.

Economia reala se regaseste intr-o situatie inedita. Sursa multor afaceri private, un izvor care secatuieste pe zi ce trece, s-a mutat in... puscarie. Va vine sa credeti sau nu, practic, au ramas disponibile pe piata 95% din activele oamenilor bogati care isi ispasesc pedepse dupa gratii.

Asta in timp ce statul pierde pe toata linia. A fost furat de puscariasi, plateste sume incredibile pentru a le dovedi vinovatia si nu recupereaza mai nimic din prejudiciul creat.

In aceste conditii, se poate face un nou Top 300. Autori ar putea fi DNA, SRI si celelalte servicii secrete, care au contribuit la succesele din Justitie. Cine poate sa stie mai bine decat ei unde-si ascund proprietatile baietii "destepti".

Dupa ce i-au bagat la zdup, teoretic, si-au terminat treaba. Practic, toate autoritatile statului nu si-au definitivat operatiunea decat in proportie de 5%! Eficienta procurorilor si judecatorilor ar trebui sa aiba si o parte de profitabilitate.

Condamnarile remarcabile ar trebui sa fie urmate si de informari publice privind raportul cheltuieli-venituri. 30.000 de puscariasi actuali costa statul 100 euro pe luna, adica 36 de milioane de euro pe an.

Adaugati la aceste cheltuieli bugetele alocate oamenilor implicati in prinderea primilor 300 dintre cei mai bogati puscariasi - procurori, politisti, SRI-sti, magistrati etc - si veti constata cu usurinta ca este cea mai proasta afacere pentru statul roman.

Ca sa nu existe dubii, nu pledez sub nicio forma pentru neaplicarea unei justitii corecte. Din contra! Insa mi-aduc aminte de o declaratie uluitoare a unui condamnat cu nume, inainte sa ajunga in puscarie: "Nu vreau sa mai pierd nicio oportunitate!". Acum, nu stiu daca faptul ca mananci gratis pe banii contribuabililor, in parnaie, era una din variantele profitabile. Ce stiu insa este ca individul respectiv detine active reale de zeci de milioane de euro si a fost dovedit ca a furat statul roman cu cateva milioane de euro, bani nerecuperati inca!

Atunci, ca simplu contribuabil, am dreptul sa ma intreb: a iesit bine Romania din afacerea asta?

Procurorii, judecatorii, oamenii din toate serviciile secrete sunt, si e absolut normal sa fie, bine platiti. Majoritatea isi fac datoria si ofera tarii o perspectiva ca stat de drept, cu sistem anticoruptie performant.

Din pacate, in tot acest angrenaj remarcabil exista o veriga foarte slaba care a fost exclusa sau, mai bine spus, nu a fost inclusa. Se numeste ANAF. Aceasta institutie politizata 100% este, dupa parerea mea, o rusine nationala si, culmea, nu este vina ei. Politicienii stiu de ce! Ei, alesii neamului, au fost constienti ca, ramanand ineficienta in verificarea averilor potentialilor infractori urmariti in diverse anchete si primitiva in colectarea taxelor, este ultima salvare pentru evazionisti.

Gandind pragmatic, Romania a castigat enorm la capitolul imagine a Justitiei si la lupta anticoruptie. La antifrauda si randament economic, respectiv cat cheltuie statul si cat recupereaza, suntem catastrofa Europei. Neluarea la timp a unor masuri preventive a dus la nerecuperarea prejudiciilor infractorilor dovediti, dupa ani de procese.

Tari la care ne uitam ca la Dumnezeu, din punct de vedere economic si al democratiei, SUA si Germania, sunt mult mai pragmatice cand e vorba de bani lor. In primul rand, au un sistem foarte eficient de monitorizare a operatiunilor contribuabililor si, in al doilea rand, cand prind un "peste" mare in plasa, negociaza cu el lasarea conditionata, contracost, in libertate.

In Romania, legislatia actuala privind sistemul fiscal a permis escrocilor sa se ascunda in spatele ineficientei ANAF. Odata luati in vizor, in fata dorintei de "supravietuire", nu a mai contat nimic. Nici statul, nici partenerii de afaceri, nici obrazul subtire, nici rambursarea datoriilor catre terti, nici munca de odinioara, nici viitorul distrus, nimic.

Lacomia infractorilor dovediti si premeditarea inactiunii politicienilor au produs nenumarate victime colaterale. Prima este statul roman, a doua, "la pachet", este poporul roman.

Initial, si eu nu am fost socat, citind, de exemplu, ca SUA ar putea sa recupereze 100 miliarde de dolari de la bancile americane care au provocat criza globala, pentru a opri anchetele in curs. Deci se poate, e... democratic si sanatos pentru popor! Cred ca sunt multi puscariasi romani, aflati in aceasta situatie, ar vrea bucurosi sa plateasca statului roman penalitati de zeci de ori mai mari decat valoarea prejudiciilor financiare dovedite, numai sa ramana liberi.

Cum o fi mai bine? Sa manance un detinut bogat din banii contribuabilului la puscarie sau sa-i ia statul cateva milioane de euro inapoi si sa-si plateasca singur masa, in libertate. Ma tem insa ca, la mentalitatea romaneasca, unii dintre cei mai bogati puscariasi ai Romaniei ar vedea o oportunitate sa ramana acolo.

NB: Autorul nu este implicat politic, nu are nicio functie publica si nu s-a dus la vot.