Esecul comunicarii oficiale in vremuri de covid. Unde s-a rupt filmul?

Marti, 28 Iulie 2020, ora 11:02
Autor: Daniela Ratiu
Esecul comunicarii oficiale in vremuri de covid. Unde s-a rupt filmul?

Un detaliu care va sare deja in ochi: masca de protectie aruncata pe strada. Peste tot zaresti masti aruncate in plina strada. Masca de protectie medicala alaturi de chistoace de tigara si alte mizerii care se arunca de parca strada ar fi un cos de gunoi.

Detaliul acesta, albastrul medical deja banal al mastii. In vremuri in care linia e subtire intre isterie si distopie, comunicarea oficiala era/este esentiala. Doar ca aceasta comunicare strategica e balmajita, iar omul de rand ramane prada tuturor. Isteria a fost lasata sa se dezvolte in spatiul public. Astazi, nimeni nu mai asculta de nimeni.

Comunicarea oficiala de strategie s-a limitat de la bun inceput la a comunica cifre seci. Imbolnaviti, infectati, morti. O comunicare strategica care se presupune ca lucreaza cu oameni/adresata oamenilor in vremuri exceptionale ar trebuie sa lucreze nu cu cifre, ci cu frica oamenilor, cu comportamentele sociale, psihologice, cu empatia, dar si cu tendinta de a nesocoti reguli care e tot o forma de frica. Sa lucrezi cu frica oamenilor. Cum rezolvi frica oamenilor? Accentuandu-le frica? Pentru ca asta s-a intamplat.

O comunicare strategica care ii face pe oameni sa inteleaga pericolul unei situatii exceptionale nu se poate baza pe cifre si pe frica decat intr-o prima faza. In faza de soc. Din martie pana astazi sunt cinci luni. Veti spune ca romanii nu stiu decat de amenzi si de frica. Posibil ca nu suntem vindecati nici de un sistem comunist care ne-a setat pe frica, nici de un sistem politico-mafiot post-decembrist care ne-a setat pe lipsa de respect pentru stat si institutiile lui, un stat acaparat politic consumand resurse uriase pentru hranirea si perpetuarea castei politico-mafiote. Pe cale de consecinta, dispretul pentru reguli e tot o forma de respingere a statului.

Si totusi chiar si omul simplu intelege cand viata ii este in pericol.

Unde s-a rupt filmul? Filmul e rupt din start si asta pentru ca deja celebrul grup strategic care lucreaza doar cu cifre nu are chipuri publice, nu creeaza dezbateri, nu creeaza emotie, empatie, nu vindeca rani sociale, nu rezolva strategic nicio situatie. Cifrele in schimb au bagat o vreme frica-n oameni, dar astazi denumirea grupului e sinonima cu, spre exemplu, "gara", "statie", "aeroport", chiar "ghiseu". Am putea face un mare panou cu titlul Grupul de Comunicare Strategica si sa decupam un ghiseu. Si totusi cine e mintea "strategica" din spatele GCS? Pare a fi un domn consilier al premierului Orban, si anume un domn Andi Manciu.

Poate acest grup pe hartie suna bine, prognoze, studii, scheme, dar, hei, suntem in Romania nu in Germania si nici macar in Franta. Aici, pe pamant romanesc trebuie sa lucrezi cu speficicul locului.

Nu poti lasa strategia de comunicare pe seama medicilor. Ei isi fac treaba lor, au comunicat si o fac daca este necesar, doar ca spatiul public e desensibilizat si mesajele nu mai trec de sticla. E un vacarm al informatiei pe care nu il mai asculta nimeni. Imaginile din weekend-ul trecut de pe Litoral, cu hore si pline de lume pe plaja, rulate in bucla pe jurnalele teve, au relevat aceasta desensibilizare. Nu mai prinde niciun mesaj.

Culpabilizarea agresiva si spectacolul cifrelor au dus la acest desensibilizare, la aceasta lipsa de strategie publica ca forma de aparare/de strategie de sanatate publica in vremuri exceptionale. Astazi, singura strategie, fie a grupului, fie a unor comunicatori oficiali, este strategia de aratat cu degetul, strategia isterica de a urla din toti rarunchii pe toate posturile cat de lipsiti de responsabilitate sunt romanii. Dar cum s-a ajuns aici?

Romania e atat de deprofesionalizata si politizata incat s-a distrus orice notiune de competenta, de etica, de morala. Situatia exceptionala a pandemiei s-a asezat tocmai pe acest teren "fertil", mocirlos, al deprofesionalizarii si politizarii institutiilor statului. Ca este asa o dovedeste balbaiala guvernamentala care insoteste astazi starea de alerta. Cel mai proaspat exemplu ar fi declaratiile contradictorii ale lui Vela, ministrul de Interne, si ale lui Raed Arafat. Sunt paturi de terapie intensiva, ba nu sunt paturi de TI. Nu e atat de grav, ba e foarte grav.

Costurile la nivel social al agresiunii informatice si a lipsei de coerenta sunt deja mari. Oamenii nu mai vor cifre, nu mai vor sa asculte de nimeni.

De la extrema respectarii conditiilor starii de urgenta la debandada care este astazi drumul a fost drept si sigur. Omul e o fiinta tematoare. Foamea si frica sunt cele mai puternice instincte. Va amintiti cum planeta intreaga facea provizii de sfarsit de lume. Lucrurile s-au mai relaxat, dar frica e tot aici. Frica e intotdeauna. Tocmai de aceea intr-o situatie exceptionala precum pandemia strategia de comunicare e esentiala pentru ca trebuie sa se adreseze celor mai sensibile resorturi ale fiintei umane. Si ce avem?

Culpabilizarea agresiva pentru a ascunde de fapt lipsa de profesionalism a comunicarii "strategice", problemele unui sistem medical care, sa nu ne iluzionam, nu au fost rezolvate cu ajutorul achizitiilor publice fara licitatie. Dimpotriva. Problemele sunt tot acolo. S-au mai alaturat altele pe care le aduce pandemia. Concluzia este ca nu exista o strategie oficiala de pastrare a sanatatii mentale a spatiului public. In spatiul public se deverseaza de toate - cifre si frica, si spaima, si groaza, pana s-a tocit aparent frica.

Filmul s-a rupt din start pentru ca nu au fost profesionistii care sa se gandeasca ca, daca vor urla de dimineata pana seara ca vom muri cu totii de covid, la un moment dat va fi ca in filmele alea cu personaje care nu mai suporta presiunea psihologica a incertitudinii si se arunca pur si simplu in gol. In cazul nostru, romanii s-au dus la mare.

 Articol citit de 8928 ori

    Citeste si:
    Comentarii