Egoismul rece si lipsa de empatie ne omoara

In urma cu patru ani mergeam la un curs de comunicare medic - pacient tinut de Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu de la Daruieste Viata. Aveam sa discutam acolo destul de mult despre empatie, termen de care m-am lovit in cele mai dure cai.

Empatia m-a lovit ca o stanca, brutala, nepasatoare, pentru ca de mic copil am avut o superputere - ma puneam in locul celorlalti si le simteam, visceral, suferintele. Orice om sufera, chiar si cei care-si zugravesc o fericire cvasi-continua. Cred ca asta m-a si impins spre medicina.

Anii au zburat si-am ajuns rezident in spital, misunand pe holuri, prin saloane, prin UPU. Empatia m-a lovit iar, mai bine zis de data asta m-a izbit lipsa ei. Am vazut colegi rezidenti sau specialisti care nu se apropiau deloc de pacienti - ii consultau rece si cam atat, nicio sapatura in trecutul omului, nicio vorba calda, nicio tinere de mana.

Am considerat ca pacientul nu poate fi un simplu cumul de diagnostice, de boli absconse, ci o tolba de povesti, suferinte, labirinturi, toate conglomerate ducand pana la izvoarele multor boli. Mi-a placut sa fiu acolo, sa sap, sa alin, sa le culeg povestile, chiar daca de multe ori am simtit acut durerea. Mi-am zis ca ai mei colegi poate au alta constructie, poate ar vrea sa fie empatici, dar nu e in fire lor. Poate isi iau masuri de aparare, sa nu se incarce prea tare. Am creat circumstante atenuante, umane, de inteles, dar in sistem exista lacune uriase. Bine ar fi sa le estompam cumva.

Empatia se cere si din partea pacientului, dar actul in sine e complex. Poti doar superficial sa te pui in locul medicului, ca total nu poti cuprinde presiunile de pe umerii lui. Dar si acest strat superficial ar fi suficient pentru a avea o medicina mult mai buna, cu intelegere reciproca, cu avantaje bilaterale.

Parasind medicina in care mi-e usor sa vorbesc, empatia ne lipseste in celelalte structuri si-am vazut asta de prea multe ori, fara a fi sedus pe blestemul drum al generalizarii.

Daca am fi empatici, am purta masca acea simpla pe gura si nas, pentru a nu le face rau celorlalti.

Daca am fi empatici, am iesi la vot gandindu-ne la binele celorlalti, depasind chiar sfera fundamentala a empatiei si trecand in compasiune.

Daca am fi empatici, am merge sa donam sange, ca e atat de mare nevoie.

Daca am fi empatici, nu ne-am mai uri atat de mult intre noi.

Daca am fi empatici, am face voluntariat in asociatii si am pune un umar solid pentru progresul lor.

Daca am fi empatici, ne-ar pasa mai mult de viitorul nostru din care, tras in fire aspre, apare prezentul nostru.

Poate ar fi bine sa ni se predea empatia la scoala. Egoismul rece ne omoara. Pe noi si pe cei din jur.

Vasi Radulescu este medic specialist, scriitor, promotor al educatiei pentru sanatate si antreprenor. Are sapte carti care au ajuns la peste 150.000 de cititori. In timpul liber alearga sau este alergat, citeste o carte la doua zile, face plimbari lungi, culege povesti si se bucura de lucrurile marunte.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Virusul care ar putea cauza următoarea pandemie circulă deja printre noi

Următoarea pandemie ar putea fi cauzată de virusul gripal, avertizează oamenii de ştiinţă, scrie The Guardian, citând datele unui studiu care va fi publicat weekendul viitor. Un sondaj...

Iohannis, reacție despre candidații separați la primăria Capitalei: "Important este să nu ducă la lupte electorale în interiorul coaliţiei" VIDEO

Preşedintele Klaus Iohannis se teme cu privire la eventuale tensiuni în coaliția de guvernare PSD-PNL după ce partidele au decis să susțină candidați diferiți la primăria Capitalei în...