Douglas Rasmussen: Mana vizibila a eticii si mana invizibila a pietei

Duminica, 05 Iulie 2020, ora 16:40
1088 citiri
Douglas Rasmussen: Mana vizibila a eticii si mana invizibila a pietei
Foto: Marginaliaetc.ro

Un articol de Douglas Rasmussen, Professor of Philosophy (retired) la St. John's University in New York si Senior Scholar la Institute of Economic Studies in Europe, pentru Foundation for Economic Education.

S-a spus adesea ca pietele ar fi conduse parca "de o mana invizibila" care aduce ordine si cooperare intre oameni. Pietele se folosesc deopotriva de stimulente materiale si de interesele indivizilor pentru a produce aceasta armonie. Dar mai exista o cale de a organiza oamenii - ce-i drept, "mai veche" -, si anume de a-i organiza in jurul a ce este "bine" sau "corect". Aceasta pare a fi calea eticii. Etica, spre deosebire de piata, organizeaza oamenii in jurul comenzilor si directivelor.

Se naste o intrebare: ce intemeiere avem sa spunem ca pietele - care se ajusteaza singure si produc ordinea spontana - depind sau se folosesc in vreun fel de etica? Mai mult, ce sens are sa incurajam etica intr-un sistem produs spontan, care se regleaza in permanenta singur? Nu sunt aceste doua principii de organizare mai degraba opuse decat complementare?

Pe scurt, care este, mai precis, legatura dintre mana vizibila a eticii si mana invizibila a pietei?

Ordinea liberala a pietei nu face prea multe trimiteri la normele morale ca o solutie de baza la problema coordonarii oamenilor intr-o societate. In cele mai multe cazuri, stim prea putine despre persoanele cu care interactionam pentru a formula judecati etice despre ei. Acest fel "impersonal" de a ne coordona este, fara indoiala, un lucru bun. Putem astfel interactiona - si beneficia de pe urma aceasta - cu mai multi oameni, pe mai multe cai, decat am fi facut-o daca am fi fost preocupati mereu de viziunea lor asupra binelui si raului ori daca ne-am fi intrebat de fiecare data in ce masura si ei adera la aceleasi principii ca noi. Pe piata insa fiecare isi vede de interesul sau si treburile merg inainte.

Din acest motiv, multi au acuzat ordinea pietei ca este, in cel mai bun caz, amorala, cu toate ca inclina sa o considere imorala. Altii au ramas agatati de ideea ca pietele produc "haos", si spun ca si-ar dori ca la baza cooperarii sociale sa stea ceva de felul unei prescriptii etice. Acest lucru ne-ar asigura, bine-nteles, ca etica si-ar face loc in peisaj, insa ar fi sustinuta de ideea paguboasa ca pietele produc haos. In fine, sa plecam de la presupunerea ca oamenii se pot coordona perfect prin intermediul pietelor, numai pe baza interesului si a consensului. Presupunand asta, de ce mai avem nevoie de etica? Si chiar daca i-am gasi vreo intrebuintare, nu cumva etica ar ocupa un loc lipsit de prea mare importanta in ordinea pietei?

In primul rand, stim ca nu le-am putea permite oamenilor, in niciun tip de ordine sociala, sa faca tot ce le dicteaza interesul. Nu le-am putea permite bunaoara sa isi deschida afacerea Crima S.R.L. Prin urmare, avem nevoie de anumite reguli chiar si intr-un sistem de piata. Acest lucru ne indica clar ca etica joaca un rol in alegerea acelor reguli. Apoi, se pune intrebarea de ce sa nu lasam etica sa stabileasca totul? De ce, cu alte cuvinte, apelam la etica pentru anumite lucruri, si pentru altele nu? Am putea spune ca incetam sa ne mai referim la etica atunci cand piata - care foloseste interesele mai degraba decat poruncile - incepe sa functioneze mai bine decat mana vazuta a eticii. Acest raspuns, din pacate, ne asaza intr-un unghi mort in ceea ce priveste felul cum ar trebui sa procedam in continuare.

Pe de o parte, de exemplu, se situeaza cei mai putin interesati de ce anume functioneaza si mai preocupati ca oamenii sa faca lucrurile corecte. Pe de alta parte, sunt cei interesati de ce anume functioneaza, dar au opinii diferite cand vine vorba despre ce functioneaza mai bine decat ce. In final, pe langa acestia putini care nu cred ca, in definitiv, piata poate functiona, sunt aceia care sustin ca piata este in regula in anumite spatii foarte limitate, dar ca etica ar trebui sa determine felul in care oamenii se organizeaza. Toate aceste obiectii stau in calea unei aparari robuste a acelei libertati pe care piata o ofera. Iar daca am face un pas in directia cealalta si am ceda tot terenul sistemului de piata, ar parea ca incurajam o cultura a interesului in detrimentul uneia a responsabilitatii etice, din moment ce in viata de zi cu zi a pietei se fac prea putine trimiteri la etica.

Contrar celor spuse, noi credem ca aceasta "ignoranta" aparenta cu privire la prescriptiile eticii este nu doar justificata, dar este totodata un castig pentru etica. Intr-o anumita masura, mai putin inseamna mai mult. Cu cat interesul public pentru aderarea la anumite prescriptii si directive etice este mai redus, cu atat respectul pentru etica este mai mare. Nu spunem, pe de alta parte, ca libertatea pe care piata o aduce ii face pe oameni mai morali. Credem ca acest lucru ar fi posibil - si, in general, este - dar si daca nu ar fi, argumentul nostru oricum este diferit. Noi sustinem ca acest mod de a organiza societatea - sa stabilim cateva reguli simple si apoi sa ii lasam pe oameni sa interactioneze unii cu ceilalti pe baza intelegerilor, planurilor si proiectelor lor - este varianta care ii ofera eticii cea mai multa importanta. Prin "cea mai multa importanta" nu ne referim la faptul ca oamenii se vor comporta etic in mod necesar sau ca societatea va functiona mai bine. Vrem numai sa spunem ca, intr-o astfel de societate, etica va avea un rol pivotal in structura sa.

In aceasta privinta, exista cu adevarat numai doua optiuni din care putem alege. Fie societatea este structurata in jurul unor principii etice, astfel ca scopul acelei societati este cel de a trai in acord cu ele, fie gasim cateva principii etice care sa joace un rol central pentru societate, iar pentru restul ii lasam pe oameni sa decida singuri pentru ei insisi. Evident, ordinea pietei sau ordinea liberala este un mod de a organiza societatea conform celei de-a doua variante. Chiar si asa, ramane intrebarea ce principii etice trebuie sa stea la baza ordinii liberale si de ce?

Probabil putem raspunde la aceasta intrebare pe o cale putin diferita. In loc sa presupunem ca ne este cu totul limpede ce inseamna etica si politica, sa ne intrebam mai intai cateva lucruri de baza: ce inseamna etica? Prin etica intelegem acea investigatie cu privire la cum ar trebui sa traim. Mai precis, asta inseamna ce actiuni ar trebui sa intreprindem pentru a trai bine. Daca intelegem etica astfel, primul lucru care ne vine imediat in minte este ca raspunsul la aceasta intrebare difera de la o persoana la alta. Daca acest lucru este adevarat, atunci ordinea pietei asigura - si totodata incurajeaza - o pluralitate a modurilor de viata. Nu acesta este punctul central al argumentului nostru. Insa este ceva important de retinut atunci cand ne gandim la etica si la piata. Daca exista posibilitatea sa fie mai multe moduri de a trai bine, atunci piata ar putea fi cea mai buna cale de a organiza societatea, in acord cu acest adevar.

Desigur, cineva ar putea trai rau chiar si in conditii de libertate si pluralism. Ordinea pietei permite oamenilor sa abuzeze sau sa se foloseasca prost de responsabilitatea pe care o au de a trai bine. Acest fapt, prin urmare, pare sa indice ca ordinea pietei (in mod abstract) nici nu sustine, nici nu impiedica pe cineva sa traiasca bine. Poate merge in ambele directii, in functie de alegerea fiecaruia. Dar nici acest raspuns nu este satisfacator. Daca vrem sa ne intrebam ce este etica, ar trebui sa ne intrebam mai intai ce problema sociala vrem sa rezolvam. Numai asa putem raspunde intrebarii privind etica. Deja cunoastem partial raspunsul. Avem nevoie de cateva reguli cu privire la cum sa traim cand suntem in compania altora.

In lumina a ceea ce tocmai am spus, acele reguli trebuie sa indeplineasca simultan doua conditii. In primul rand, sa se aplice in mod egal tuturor persoanelor care alcatuiesc societatea. Nu se pot aplica doar unora si altora nu, deoarece acele reguli constituie fundamentul etic al intregii societati. In al doilea rand, ele trebuie sa se aplice tuturor si, in acelasi timp, sa recunoasca faptul ca exista mai multe moduri de a trai bine. Mai precis, acest lucru inseamna ca trebuie sa recunoasca pluralismul despre care am pomenit mai sus, in timp ce ii trateaza pe toti la fel. Nu putem cadea iarasi in capcana de a-i forta pe toti oamenii sa duca acelasi mod de viata. Acest lucru ar desconsidera varietatea de care vorbeam ca este necesara pentru pluralismul etic, si pe care piata o incurajeaza din plin. De asemenea, nu putem adopta pozitia care ne spune sa renuntam la regulile generale. Asta ar face neclara modalitatea prin care am sti cum sa interactionam unii cu altii cand nu stim daca ceilalti impartasesc aceleasi principii etice ca noi. Trebuie sa fim, in acelasi timp, generali si specifici cu privire la principiile de baza pe care le adoptam pentru a ne guverna societatea.

In acest moment, pare ca ne aflam intr-un impas. Ce fel de reguli sau principii pot, in acelasi timp, vorbi tuturor si permite existenta unui pluralism al modurilor de a trai bine si, totodata, nu imping lucrurile in directia unei anumite forme de a trai bine, in detrimentul celorlalte. Ce principiu poate servi un asemenea rol?

Diferite tipuri de principii etice

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa ramanem deschisi la inca o posibilitate. S-ar putea ca nu toate principiile etice sa fie de acelasi fel. Poate ca unele principii etice sunt de un tip, altele de alt tip, iar numai unele dintre acestea sa fie relevante pentru problema noastra. Daca ar fi sa formulam altfel, s-ar putea ca unele principii sa fie mai adecvate pentru a rezolva problema cum sa traim impreuna cu ceilalti oameni, iar altele sa fie mai potrivite pentru a ne spune cum sa traim bine. Dar nici acest lucru nu poate fi adevarat, pentru ca a trai bine presupune a trai impreuna cu ceilalti. Prin urmare, s-ar putea sa avem principii care ne vorbesc despre insasi posibilitatea de a trai bine impreuna cu ceilalti si principii care ne vorbesc despre ce inseamna a trai bine, incluzand aici a trai bine cu ceilalti. Daca suntem deschisi sa acceptam asta, credem ca suntem gata sa oferim o solutie la problema noastra.

Care este, prin urmare, principiul care a) se aplica fiecaruia, b) se aplica in fiecare situatie etica, c) nu impinge societatea catre un mod de viata in detrimentul altui mod de viata si d) este ceva asupra caruia cu totii avem un interes etic de fiecare data cand actionam. Poate exista un principiu de felul acesta?

Credem ca exista: principiul "auto-guvernarii" (self-direction). Mai precis, acest principiu spune ca principiul prim al ordinii sociale trebuie sa fie protejarea posibilitatii de a ne auto-guverna. Prin "auto-guvernare" nu intelegem nimic complicat - doar capacitatea de a lua decizii si de a le pune in practica, in calitatea noastra de agenti care actioneaza. A te auto-guverna nu implica a fi autonom - prin asta intelegem a fi in posesia tuturor informatiilor relevante si in deplinatatea puterii de rationare - si nici sa faci intotdeauna alegerile corecte. Pentru a te auto-guverna trebuie doar sa dispui de posibilitatea de a face alegeri in interiorul oricarui sistem de constrangeri in care te afli. Avem aceasta intelegere simpla a auto-guvernarii deoarece, pe de o parte, trebuie sa avem intotdeauna posibilitatea de a alege ce actiuni vrem sa urmam si, pe de alta parte, responsabilitatea actiunilor noastre, pentru ca acestea sa aiba relevanta etica. Daca nu putem alege ce actiuni vrem sa urmam sau suntem responsabili pentru ele numai daca dispunem de informatie completa sau avem o intelegere a situatiei asemeni lui Dumnezeu, atunci nu exista prea mult loc pentru etica.

Cea mai raspandita si mai evidenta cale pentru a impiedica auto-guvernarea este folosirea violentei fizice. Mai sunt si alte cai, dar violenta fizica este cel mai usor de recunoscut si cel mai greu de prevenit. Pentru ca principiul etic de baza al ordinii sociale este deopotriva general si public, acesta trebuie sa fie atat relativ usor de recunoscut, cat si nu excesiv de subtil sau tehnic. Lista obisnuita de infractiuni, ca furtul, violul, uciderea, talharia, frauda sau alte asemenea respecta foarte bine criteriul acesta. Daca nu permitem unor fapte de soiul acesta sa se petreaca in societate inseamna ca presupozitia auto-guvernarii functioneaza cand oamenii actioneaza.

Prin faptul ca protejam posibilitatea oamenilor de a se auto-guverna, ar trebui sa fie clar ca nu incercam sa ii facem mai buni sau sa ii ajutam sa isi creasca eficienta in sarcina de a se auto-guverna. Ceea ce incercam sa facem prin faptul ca protejam posibilitatea oamenilor de a se auto-guverna este sa dam eticii o sansa. Daca este adevarat ca principiul auto-guvernarii trebuie sa se afle la baza fiecarei actiuni pentru ca aceasta sa aiba relevanta etica, concluzia surprinzatoare la care ajungem este aceea ca sistemul pietei, pentru faptul ca ofera libertatii un rol pivotal, acorda eticii cele mai multe sanse!

Inca nu avem o societate complet etica care sa protejeze posibilitatea auto-guvernarii. De acest lucru depinde felul in care oamenii aleg sa isi exercite libertatea - intr-o maniera etica sau nu. Sa retinem ca daca cineva nu isi exercita libertatea de a se auto-guverna, asta nu ma impiedica pe mine sa imi exercit libertatea mea de a ma auto-guverna. Noi protejam posibilitatea oamenilor de a se auto-guverna, si nu o forma anume de auto-guvernare. Sa retinem, de asemenea, ca in cazul in care incercam sa facem ceva mai mult decat sa protejam posibilitatea oamenilor de a se auto-guverna, riscam sa impingem lucrurile in favoarea unei anume forme de auto-guvernare si in detrimentul alteia. Fie imbratisam complet libertatea ca un principiu al ordinii sociale, fie nu o facem deloc. Dar daca nu o facem, suntem pusi in situatia de a trebui sa abandonam acel principiu central si necesar, care face ca actiunile noastre sa aiba insemnatate etica. Cu alte cuvinte, pentru a proteja principiile etice, trebuie mai intai sa protejam posibilitatea auto-guvernarii - acel principiu fundamental al tuturor actiunilor sociale. Daca inversam prioritatile, s-ar putea sa distrugem fundamentele etice.

Sa facem actiunile etice posibile

Se pare ca piata este indiferenta sau ambivalenta cu privire la etica. Asta din cauza ca piata - si numai ea - recunoaste ca exista o diferenta intre principiile etice care fac actiunile etice posibile in societate si principiile etice care ne indruma in legatura cu modul de a trai bine sau de a ne indeplini obligatiile fata de noi insine si de altii. Acesta este un alt fel de a spune ca ordinea pietei, din ratiuni justificate, nu vrea sa fie inteleasa ca o filozofie etica. Nu este o filozofie a modului de viata etic. Mai curand, este un raspuns la intrebarea care este rolul eticii in organizarea societatii. Raspunsul este simplu: rolul eticii este acela de a organiza societatea astfel incat posibilitatea oamenilor de a actiona etic sa fie protejata. Orice incercare de a face mai mult decat atat ajunge sa compromita scopul eticii. Ce am spus acum este diferit de o filozofie de viata. Dar este in acord cu adevarul potrivit caruia numai oamenii responsabili de actiunile lor pot trai bine.

Sa mai spunem o data, in concluzie, ca numai ordinea liberala a pietei recunoaste rolul central pe care auto-guvernarea il are asupra moralitatii si, prin urmare, necesitatea de a proteja principiul auto-guvernarii. Recunoasterea acestui fapt se manifesta printr-o suspiciune naturala fata de orice efort de a inlocui auto-guvernarea cu o traiectorie morala predeterminata, oricat de interesant sau convingator ar putea sa para un program etic de felul acesta. Normele care protejeaza auto-guvernarea pot fi schimbate numai in numele auto-guvernarii, altfel auto-guvernarea trebuie sa fie lasata sa se exercite singura. Intelepciunea ascunsa a liberalismului clasic si puterea sa si succesul practic de care s-a bucurat stau in intelegerea de catre acesta a faptului ca, cu cat etica se retrage mai mult din sfera obiectivelor politice, cu atat sansele ei de a inflori in societate cresc. Desi exista multe dovezi graitoare care sustin faptul ca ordinea liberala ii face pe oameni mai bogati, ceea ce este mai greu sesizabil este faptul ca ordinea liberala face posibil ceva mai profund si mai adanc. Ea permite oamenilor sa fie oameni - altfel spus, ordinea liberala permite oamenilor sa isi exercite facultatea ratiunii, judecatii si empatiei, si sa aleaga pentru ei insisi scopurile pe care vor sa le urmeze. Ordinea pietei nu este, asa cum se spune, o institutie care dezumanizeaza, ci este cea mai umana si etica institutie dintre toate.

Articol original: Visible and Invisible Hands. Traducerea a fost realizata pentru Marginalia de Robert G. Ciobanu, Mercatus Center Frederic Bastiat Fellow si student la Universitatea din Bucuresti.

Articol publicat si pe marginaliaetc.ro

Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Etica, #etica economia piata , #eveniment