Din marturiile unui ofiter de Securitate: Liderii PCR ii considerau pe scriitori cei mai periculosi disidenti

"De ce erau mai periculosi scriitorii decat alti disidenti, pentru conducerea superioara de partid?", a rasunat, in sala "Constantin Hamangiu" din Palatul de Justitie, intrebarea judecatorului Mihaela Nita.

Barbatul din fata sa a stat putin pe ganduri si a incercat sa ofere un raspuns franc: "In orice alta tara, cu regim autoritar/dictatorial, categoria cea mai vocala, activa, din punct de vedere al contestarii regimurilor respective era cea a oamenilor de cultura, din doua considerente: pentru ca aveau o notorietate interna si o audienta si sustinere in strainatate".

Martorul care ofera aceste explicatii in fata Curtii de Apel Bucuresti este probabil unul dintre cei mai in tema sa vorbeasca despre disidenta facuta de scriitorii romani in perioada comunista.

Vasile Malureanu era in 1985 maior in Directia I de Informatii Interne din cadrul temutului Departament al Securitatii Statului. Misiunea sa viza activitatea informativa in cadrul Ministerului Culturii si in cadrul intreprinderii de comert exterior cu bunuri culturale Artexim.

Malureanu mai avea o functie administrativa importanta, cea de coordonator al activitatii colectivelor de ofiteri cu responsabilitati in arta si cultura. Practic, el avea o viziune pe intreaga tara, din punct de vedere informativ, in domeniul artei si culturii.

Procesul uciderii unui disident

Ofiterul de Securitate este audiat acum in dosarul mortii inginerului Gheorghe Ursu. In sala de judecata este prezent si fiul disidentului, Andrei Ursu.

Pledoaria lui Malureanu este ascultata cu interes si de maiorul in rezerva Marin Pirvulescu si de colonelul in rezerva Vasile Hodis, fosti ofiteri ai Departamentului Securitatii Statului, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

Alti doi inculpati din dosar, fostii ministri de Interne George Homostean si Tudor Postelnicu, acuzati de complicitate la infractiuni contra umanitatii, au decedat dupa trimiterea in judecata.

Cum a aflat de inginer

Malureanu trebuie sa explice instantei ce se intampla cu disidentii care erau incomozi pentru Securitate si ce stia in 1985 despre Gheorghe Ursu.

Inginerul nu era una dintre persoanele urmarite de Malureanu, deoarece nu facea parte dintr-o uniune a scriitorilor, ci lucra la Institutul de proiectari in constructii (ISLGC).

"Arat ca dupa decesul lui Ursu Gheorghe am aflat ca acesta facea parte din anturajul poetei Nina Cassian, care facea obiectul de investigare al colectivului din cadrul acelei directii, insa nu reprezenta decat o legatura a persoanei investigate", a explicat Malureanu cum s-a intalnit cu cazul Gheorghe Ursu.

Om de legatura cu Europa Libera?

Dupa iesirea la pensie din SRI, in 2004, fostul ofiter de Securitate a infiintat, in 2009, impreuna cu alti colegi, revista "Vitralii. Lumini si umbre", unde a publicat mai multe articole privind oamenii de cultura.

Malureanu este in prezent general SRI in rezerva. Intr-unul din articole ar fi dat de inteles ca Ursu ar fi fost omul de legatura dintre oamenii de cultura din Romania si ziaristii de la "Europa Libera".

Malureanu a spus ca textul invocat nu-i apartine ad litteram, iar in documentarea sa, Ursu nu a reprezentat un subiect de analiza. Detalii despre el a descoperit in jurnalul Monicai Lovinescu.

"Arat ca, in cele doua volume ale acestui jurnal care vizeaza perioada 1981-1988, se gaseste o mentiune cu privire la Ursu Gheorghe, vizand o scrisoare trimisa de acesta, prin intermediul unui imigrant de la Paris, sotilor Ierunca (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca- n.red), care viza situatia preotului Calciu-Dumitreasa Gheorghe si unele aspecte din mediul literar, detalii despre o conferinta nationala a scriitorilor", arata fostul ofiter de Securitate.

Jurnalul Monicai Lovinescu

Malureanu arata ca relatia dintre Lovinescu si Ursu ar fi una sporadica. Consemnari despre acesta mai apar dupa moartea inginerului. "Din aceste consemnari rezulta ca Monica Lovinescu face o presupunere personala intre decesul lui Ursu Gheorghe si ancheta", si-a adus aminte Malureanu.

Ofiterul a explicat judecatorului Mihaela Nita care era politica Securitatii in unele cazuri:

"Dupa anul 1967 s-a acordat o pondere mai mare activitatii de prevenire a infractiunilor ce vizau securitatea statului, de aici s-a ajuns si la ideea ca uneori persoane care nu erau trimise in judecata pentru infractiuni impotriva securitatii statului erau trimise in judecata pentru infractiuni de drept comun. Insa, in situatia in care nu se facea sesizarea organelor de cercetare penala pentru infractiuni contra securitatii statului, cum a fost si cazul Ursu Gheorghe, se luau alte masuri de prevenire".

Malureanu a spus ca, daca ofiterii de Securitate constatau savarsirea de infractiuni de drept comun, in munca informativa, sesizau Militia.

"In perioada 1969-1989 au fost 71 de cazuri in care s-a dispus condamnarea persoanelor trimise in judecata pentru infractiuni grave contra Securitatii statului, exemplu tradare - cazul Raceanu, complot - Dumitru Iuga, difuzare de inscrisuri considerate dusmanoase - Radu Filipescu", a tinut sa precizeze Malureanu.

Cine a dat ordinul ca disidentul sa fie ucis?

Potrivit acuzarii, incercand sa evite un caz de persecutie politica, Securitatea i-ar fi inscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun, de detinere de valuta, pentru posesia a 17 dolari.

Pentru acest lucru, inginerul a fost arestat pe 21 septembrie 1985 si inchis intr-o celula cu doi detinuti care aveau ordin sa-l sicaneze. Presiunile acestora culminau cu batai dure. Inginerul a murit pe 17 noiembrie 1985, in arestul Militiei Bucuresti.

Militienii implicati in ancheta si colegii de celula ai lui Gheorghe Ursu au fost condamnati de-a lungul vremii pentru uciderea disidentului.

Niciun ofiter din cadrul Departamentului de Securitate al Statului nu a raspuns penal pana in prezent pentru uciderea disidentului. Asta este intrebarea la care judecatorul Mihaela Nita trebuie sa raspunda la finalul acestui proces cu o miza istorica: daca ofiterii de Securitate au fost implicati in lichidarea lui Gheorghe Ursu.

Obiectivul prioritar al Securitatii

"Era in atributiile Securitatii si neutralizarea incercarilor de a se crea o disidenta politica in Romania, in special in randul creatorilor de literatura si arta?", a fost intrebarea avocatilor rudelor lui Gheorghe Ursu.

"In cadrul Departamentului in care lucram exista acest obiectiv prioritar, ca de altfel la nivelul intregului departament al Securitatii Statului. In programul de actiune stabilit la nivelul statelor NATO, pentru subminarea regimului Ceausescu, dupa inceputul anilor 1980 a devenit ca o prioritate implicarea statelor NATO in sustinerea opozitiei interne impotriva regimului. Dupa anii 1980 s-a implicat intregul corp diplomatic al statelor NATO", arata ofiterul.

Potrivit acestuia, in contextul Razboiului Rece, "Europa Libera coordonata de CIA a fost principalul instrument de propaganda, contra - propaganda, dezinformare impotriva regimului de la Bucuresti. Securitatea avea prin lege, si reglementarile legale, misiunea de a preveni transmiterea pe canale neautorizate a unor mesaje de natura a fi folosite in acest scop".

In apararea inculpatilor

Malureanu a avut cuvinte de apreciere pentru ofiterii de Securitate, inclusiv pentru cei doi inculpati din acest dosar:

"In perioada 1967-1989, ofiterii de Securitate si-au desfasurat activitatea potrivit Constitutiei si legilor in vigoare ale statului. Apreciez ca in aceasta cauza nu ne regasim in prezenta infractiunii de care sunt acuzati inculpatii Hodis si Parvulescu".

Malureanu a dezvaluit instantei si care erau metodele de lucru in cazul disidentilor, fiind vorba de atentionari, avertizari, destramare de anturaj sau neutralizari.

"Neutralizarea - definita de Anexa la Ordinul nr. 190 - presupunea un complex de masuri pentru a determina persoanele implicate sa renunte la savarsirea unor activitati sau pentru diminuarea efectelor acestora daca fusesera savarsite. Se vorbea despre grupuri care desfasurau o anumita activitate impotriva Securitatii statului, de exemplu, grupul de la Paris, Europa Libera", a rememorat martorul.

Masurile functionau atat de bine incat in perioada 1968-1989, cu exceptia lui Paul Goma, care a fost arestat 30 de zile, niciun membru al uniunii de creatie nu a facut obiectul unei cercetari penale si trimiterii in judecata pentru infractiuni contra securitatii statului, a tinut sa precizeze acesta.

Arestarea lui Bacanu

Cazul ziaristului Petre Mihai Bacanu, cel care in 1988 se pregatea sa scoata un ziar clandestin impotriva dictaturii comuniste, este catalogat de Malureanu ca fiind unul de drept comun.

"La perchezitia oficiala facuta, fiind de fapt un flagrant delict, a fost arestat si cu ocazia perchezitiei la domiciliu si la alte locuri au fost gasite mai multe piese si componente auto, care conform informatiilor detinute erau folosite pentru tranzactii comerciale neautorizate. Ca si in cazul Ursu, s-au semnalat organele de militie cu aceasta infractiune de drept comun si a fost condamnat", a mai aratat Malureanu.

Cassian a ramas in SUA de frica Securitatii

Malureanu a dat detalii si despre poeta Nina Cassian, pe care Ursu o amintea in jurnalul sau. Acesta era monitorizata de Securitate "pentru a se cunoaste starea de spirit a grupului in special de evrei, etnie din care facea parte".

"Nina Cassian era monitorizata datorita unor nemultumiri personale; dupa venirea la conducerea tarii a lui Ceausescu, impreuna cu alte persoane, in special evrei sau fosti lideri din anii 1950, nemultumiti ca si-au pierdut privilegiile, comentau uneori injurios la adresa regimului din Romania".

"Dupa arestarea lui Ursu Gheorghe, Nina Cassian, care era plecata in America temporar, nu a mai revenit in tara de teama unor posibile consecinte din cauza celor consemnate in jurnalul lui Ursu Gheorghe", a mai explicat ofiterul.

Audierea lui Vasile Malureanu a avut loc pe 2 mai 2018 la Curtea de Apel Bucuresti si a durat doua ore. La acelasi termen, au mai fost audiati, in dosarul uciderii lui Gheorghe Ursu, si alti doi martori, un fost subofiter de Militie si o persoana care a fost incarcerata in Arestul Cercetarilor Penale in 1985.

Procesul continua cu noi audieri pe 30 mai.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...