În acest an ar putea lua sfârşit o perioadă ingrată a civilizaţiei occidentale, prin înlocuirea lumii construite pe baza hegemoniei liberal-progresiste cu una suveranistă, a afirmat joi, 25...
Albinute progresiste si stupuri etatiste
Joi, 19 Noiembrie 2020, ora 00:00
3891 citiri
Comunitatea e intotdeauna religioasa, chiar si atunci cand membrii ei sunt atei, pentru ca motivatia finala a comuniunii membrilor ei e in ceva imaterial, de natura valorilor sufletesti. Valorile abstracte (si finalmente transcendente - de unde atributul religios) sunt cele care atrag oamenii in jurul lor si pastreaza coerenta grupului. Comunitatea are de aceea un mecanism de conducere generat natural si oarecum distribuit - opinia membrilor cantareste foarte mult.
Colectivitatea, pe de alta parte, e gregara si concreta pentru ca e rezultatul destinului orb care a adus, implacabil, niste oameni in jurul unor obiective, mijloace si resurse. "Colectivul de oameni ai muncii din intreprindere" e facut din oameni a caror singura caracteristica comuna e faptul ca lucreaza acolo 8 ore pe zi. Colectivul e aproape o multime matematica, sensul ei sta in mintea exterioara care ordoneaza, nu in impulsul interior al membrilor. De aceea colectivitatea are o conducere centralizata, care impune "de sus", pentru ca doar de acolo logica ei generala e inteligibila. De la nivelul simplului membru al colectivului nu se vede nici o logica, doar regula.
Comunismul a jucat pervers pe confuzia intre ele chiar de la inceput (poate si pentru ca orice miscare de masa incepe ca o comunitate): desi numele face referire la comunitarism si comuniune, el e in esenta o miscare colectivista care urca brutal logica "colectivului" la nivelul clasei sociale, incercand apoi s-o infuzeze cu valori comunitare care vin nu din logica naturala a adunarii ci din constrangerea impusa de centru. Cu alte cuvinte, comunismul e colectivism de masa care se chinuie din rasputeri sa para comunitarism si nu-i iese pentru ca valoarea impusa e falsa oricat de bine o ambaleaza in discurs.
Fragilitatea finala a statelor comuniste sta exact in efectul distructiv pe care colectivismul fortat l-a avut asupra spiritului comunitar natural: oamenii nu se mai simteau solidari cu nimeni si erau, in esenta lor, profund insingurati. (probabil de asta si simteau nevoia scriitorii de discursuri politice comuniste sa revina obsesiv la "unitatea in jurul"). Comunitatea e un mecanism de anti-fragilitate si odata cu nimicirea spiritului comunitar (adica al impulsului asocierii in jurul valorilor transcendente) si inlocuirea lui ca liant cu constrangerea ideologica, intreaga societate devine de fapt extrem de fragila si incapabila sa faca fata presiunii exterioare.
E o intreaga discutie aici despre progresism ca noua formula a colectivismului, globalizarea ca metoda de dizolvare a comunitatilor (care nu pot fi decat locale) si campania sustinuta a statului (impreuna cu nepoatele lui, corporatiile) de a prelua rolul fundamental al comunitatilor prin deresponsabilizare individuala. Probabil intr-un text separat.
Ce vreau sa observ dimineata asta e urmatoarea consecinta: dat fiind ca principiul fondator al comunitatii e transcendent, asadar in sufletul si mintea fiecarui individ al comunitatii dar nu in obiectivele si resursele comunitatii si, din acelasi motiv, conducerea comunitatii vizeaza atitudini si nu obligatii individuale, individul e complet responsabil de viata lui. Comunitatea in jurul valorilor e un mod de a trai impreuna care responsabilizeaza individul si-l face cu adevarat independent si puternic. (Trebuie adaugat ca eroarea Bisericii, cea mai puternica comunitate existenta vreodata, este de a confunda la randul ei comunitarismul cu colectivismul si a impune propriilor credinciosi reguli de viata pe care ei sunt incapabili sa le asume plecand de la valorile interioare. Biserica s-a prabusit si continua sa se prabuseasca sub propriul colectivism).
Colectivismul, pe de alta parte, fondat fiind pe obiective si resurse, e prin definitia lui constrangator la nivel individual, generator de ultraspecializare, planificare si, finalmente, un adevarat acid coroziv al responsabilitatii individuale. Colectivul devine responsabil de individ, din moment ce tot el l-a fragilizat incadrandu-l fortat intr-un rol prea bine definit. Colectivismul e cel mai mare generator de deresponsabilizare individuala.
Cu totii suntem fermecati de colectivismul insectelor si ne-am dori o societate capabila sa functioneze "ca un stup de albine". Problema e ca modul colectivist de functionare nu se impaca prea bine cu existenta sufletului si ratiunii. E de fapt un mecanism primitiv care ucide in om tot ce are el mai uman.
Consecinta practica a acestei observatii e ca daca vrem responsabilitate individuala, daca vrem sa luptam impotriva Statului abstract care ne vizeaza albinute fanatic dedicate scopului indicat, atunci solutia e in reconstructia comunitatilor. Adica o regrupare in jurul valorilor si principiilor transcendente, mai mult sau mai putin evident religioase. Ele sunt inevitabil mici si locale dar efectul pe care-l au asupra vietilor individuale poate fi spectaculos. Nu vom ajunge din nou la o societate a responsabilitatii individuale prin decret. Ci doar prin singurul catalist cunoscut al ei: comunitatea.
Florin Cojocariu este om de marketing si publicitate, devenit fermier si mai recent, bucatar. Mai mult sau mai putin implicat in politica in ultimii 10 ani, in speranta ca un partid de dreapta va reusi sa conteze. Are o lunga experienta antreprenoriala despre care spune ca l-a ajutat sa se lamureasca mai bine ce anume e Statul.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....
Comentarii
Adaugă primul comentariu
Parteneri Ziare.Com
Top stiri din Actualitate
