Cinismul fara margini al unui securist care si-a reintalnit victima torturata in decembrie 1989. "Imi amintesc cum te-au pus pe masa si te-au tocat pana ai lesinat!"

In momentul in care timisorenii au iesit in strada, pe 15 decembrie 1989, protagonistii "Revolutiei esuate" de la Iasi erau beciurile Securitatii si batuti de ofiterii politiei politice. Unul dintre initiatorii revoltei a povestit cum si-a reintalnit tortionarii peste cativa ani.

Istoricul Madalin Hodor publica marturia extinsa a inginerului Vasile Vicol, unul dintre organizatorii revoltei anti-comuniste esuate la Iasi. Acesta povesteste ca a fost batut crunt timp de mai multe zile. Totul a culminat cu emiterea unui mandat de arestare, pe 18 decembrie, de catre un magistrat militar.

Partea a doua a marturiei lui Vasile Vicol

"Am fost preluat de un militian in uniforma care m-a pus sa ma dezbrac. Hainele si obiectele din buzunare au fost puse intr-un sertar metalic, unde am observat ca existau si obiectele luate cand a inceput ancheta (sireturile, cureaua, snurul de la haina). Mi-a dat un costum - pantalon si jacheta - de detinut; nu erau vargate, erau o combinatie de kaki cu gri, cu nasturi lipsa, care miroseau urat...

Militianul m-a dus intr-o incapere, mi-a spus sa iau loc la o masa, a stat cu mine, iar cineva mi-a adus un castron cu fasole fiarta si o bucata de mamaliga. Militianul m-a condus apoi pe un coridor unde erau usi cu gratii pe ambele parti. A deschis o usa si m-a bagat in celula. In celula era un barbat care era intors cu fata la perete (cu spatele spre usa). Militianul mi-a spus sa stau tot cu spatele, langa celalalt. Apoi ne-a spus sa ne intoarcem cu fata spre el. Mi-a spus ca eu sunt numarul 47. Mi s-a dat un castron, o lingura si o cana, toate din plastic. Am ramas incuiat impreuna cu colegul pe care il chema Nicu. Mi-a spus ca este arestat pentru furt de carne de la Combinatul Tomesti.

In celula erau doua paturi suprapuse, o galeata in care urinam, o cana cu apa. Sus, aproape de tavan, un geam mic. Nicu m-a informat ca desteptarea este la 5 si stingerea la 22, m-a invatat cum se face patul dimineata si cum sa urinez noaptea in galeata fara sa fac zgomot (pe peretele galetii!). In intervalul 5-22 nu aveai voie sa stai pe pat. Toata ziua te plimbai prin celula. Din cand in cand se deschidea vizorul usii si apareau doi ochi care ne urmareau. Nicu m-a mai informat si asupra altor lucruri care trebuiau stiute si respectate: cand se deschidea usa detinutii trebuiau sa stea cu spatele spre usa si sa se intoarca doar cu permisiune. In fiecare dimineata intrau doi militieni in celula sa ne vada si eram intrebati daca avem ceva de raportat.

Eu eram mereu chemat prin birouri sa scriu declaratii. Nicu ma intreba de ce ma scot atat de des din celula, iar eu i-am spus ca s-a intamplat un accident grav la locul unde lucrez si pentru asta m-au arestat. Mi-a observat mainile si mi-a spus ca si pe el l-au torturat. Mi-a spus si ceva de genul spanzurat de mainile legate la spate si tinut asa mult timp (a spus si cum se numeste "figura" dar nu am retinut denumirea).

"Nu-mi mai e frica de dvs"

In prima noapte in celula am fost trezit dintr-un somn foarte greu, am fost scos din celula dupa ce m-am imbracat, si insotit de principalele cunostinte - Matei, Frumosu', Ionescu si altii - am traversat curtea cladirii. In timp ce mergeam prin curte, s-a apropiat Frumosu', a ridicat mana sa ma loveasca si s-a oprit (gest pe care il facea mereu cand urma o bataie). Eu fiind obisnuit cu atatea batai, m-am uitat la el si i-am spus: "Nu-mi mai e frica de dvs." Mi-a pus o mana pe umar zicandu-mi: "Lasa, ai sa vezi tu, o sa iasa treaba buna!..." Ajunsi la destinatie - probabil intr-o sala de sedinte sau altundeva (mai erau si alte persoane) - colonelul Ionescu s-a uitat la mine si mi-a spus: "Vicole, ai ...t-o!" - a folosit un termen de jargon de puscarie pe care nu l-am inteles, dar era ceva de genul "ti s-a infundat". Colonelul Ciurlau m-a intrebat: "In ce alte orase din tara trebuiau sa fie manifestatii?" Eu am inceput: "Timisoara, Bucuresti, Brasov, Arad" si alte orase principale. Eu nu stiam ce se intampla la Timisoara dar l-am pus cap de lista ca oras doar pentru ca mai fusesem pe acolo in interes de serviciu, imi placea cum arata orasul si poate pentru faptul ca acolo mai gaseai cate ceva la comerciantii sarbi de pe strada: pasta de barbierit, creioane mecanice cu mina etc... Pentru mine Timisoara reprezenta vestul!

Intr-o zi am fost scos din celula si dus intr-un birou unde ma astepta un domn. M-a invitat sa iau loc si mi-a pus pe masa un teanc de fotografii. Mi-a cerut sa le privesc si sa le aleg pe cele in care recunosc persoane. Am mai cunoscut pe ici pe colo cate o persoana - de exemplu un domn profesor de la Politehnica. Fotografiile erau facute (dupa decor) in Piata Unirii. M-am oprit doar la una singura in care era fiul meu care lucra la Facultatea de Informatica, ca asistent. I-am spus domnului respectiv ca este baiatul meu si ca nu are nici un amestec cu evenimentele din Piata Unirii.

Aproape zilnic eram mutat in alta celula. Deschidea militianul vizorul si spunea: "47, ia-ti toate lucrurile - cana, castronul si lingura - si vino spre usa." Noii colocatari erau cercetati pentru diverse delicte: furt calificat, delapidare etc (asa spuneau ei).

Intr-o zi m-au dus intr-un studio foto, mi-au pus un numar pe piept si mi-au facut fotografii, fata si profil. Era joi, 21 decembrie. Din acel moment nu mi-au mai cerut sa scriu declaratii... si nici nu m-au mai batut!... noul meu coleg de celula (si ultimul) era un baiat foarte istet, foarte comunicativ, vorbea mai tot timpul si stia multe din tainele unei detentii. Mi-a spus ca vineri, 22 decembrie, e o zi mai speciala, este zi de vizita pentru cei arestati si o sa-l viziteze sotia. Tot el imi "traducea" orice zgomot care se auzea de afara prin geamul de aerisire, dar prin care nu se putea privi. Astfel ma anunta cand pleca si cand venea masina cu mancare de la inchisoarea din Iasi, imi spunea cat e ora pentru ca se auzea sirena de la Penicilina etc. In dimineata zilei de 22 decembrie a primit pachet cu alimente. In timp ce mancam cu el slanina cu paine, a tras cu urechea si a spus ca afara se aud prea multe zgomote, ca ceva se intampla; vin si pleaca multe masini, se aud multe voci... S-a catarat pe patul de sus si statea atent cu urechea spre geamul de la aerisire. Mi-a spus: "Ai auzit ce-a spus unul? Tovarase colonel, nu-i mai putem opri nici cu tancurile!" M-a cuprins o bucurie fara margini! S-a intamplat ceea ce mi-am dorit atat de mult! Voi fi liber!

"Sunt liber, da?"

Dupa un timp, poate vreo ora, s-a deschis usa celulei si militianul mi-a spus: "47, vino spre usa!" Eu m-am dus sa-mi iau lingura, castronul si cana, dar el m-a oprit: "Nu, lasa-le, nu-i nevoie!". Am plecat insotit de militian la locul unde ma dezbracasem in urma cu cateva zile. Mi-a scos hainele din sertar mi-a spus sa le imbrac repede si m-a condus afara. Pe scari l-am intrebat: "Sunt liber, da?" El mi-a zambit si mi-a raspuns afirmativ. In trecere prin curte am vazut militari echipati ca de razboi... aveau casti de otel, iar unul statea langa gard, pe burta, in spatele unei mitraliere.

Am iesit in strada si, cu sireturile si cureaua in buzunar, am inceput sa alerg dinspre Sararie spre Copou. Masinile care treceau claxonau, toata lumea era grabita, pe langa gardul gradinii Copou treceau echipe formate dintr-un militian si doi membri di n garzile patriotice...Eram foarte bucuros. M-am oprit in dreptul unei doamne si am intrebat-o ce se intampla. Ea m-a ocolit si nu mi-a raspuns. S-a uitat doar la mine...Am alergat pana la Universitate. Aici tocmai sosea un tramvai din deal, iar un tanar a aruncat sub rotile tramvaiului un tablou - un tablou inramat in sticla a lui Ceausescu!... M-am inghesuit in tramvai si am mers doar o statie (pana la Fundatie). Dinspre Bd. Independentei venea o coloana de manifestanti cu steaguri tricolore gaurite, asa cu mi-am imaginat eu!... O femeie flutura un steag strigand: "Asasinii, au ucis copiii!" Am intrat in coloana de pe Lapusneanu, apoi m-am desprins si, prin Piata Unirii, am intrat pe Stefan cel Mare.

Toata lumea se indrepta spre Prefectura (Casa Patrata). Cand am ajuns in C.Negri, am intrat intr-o cabina telefonica. Voiam sa-i linistesc pe cei de-acasa: sunt liber! Din cabina telefonica priveam spre Casa Patrata - de la etaj zburau pe geam "operele"! Toata lumea scanda! Unul traversa cu un covor rulat in spate, altul cara un televizor... Erau furate din Casa Patrata!... In dreptul Casei Cartii am vazut o masina care mergea incet printre oameni. In masina erau un sofer si un calugar. Le-am facut semn, au oprit si le-am spus ca vreau sa merg la Mitropolie. In masina i-am spus calugarului ca vreau sa cer permisiunea sa trag clopotele. Eu aveam in minte ceea ce-mi propusesem in 14 decembrie. La biserica catolica (dintre Mitropolie si Trei Ierarhi) se trageau clopotele. Calugarul m-a condus la o persoana, a aratat spre mine si a spus: "un membru din garda de revolutionari solicita sa se traga clopotele." Au inceput sa sune clopotele... Eu eram, fericit: "misiune" indeplinita!

Balconul de la Prefectura era plin cu diverse persoane, printre care si ofiteri din armata. Unul tipa la microfon ca apa este otravita, altul - ca ne omoara teroristii, altul - ca armata e cu noi. In multimea din fata balconului, in strada, erau multi oameni veniti din Zona Industriala, direct de la intreprinderi. Cineva cunoscut, care stia ca am fost arestat, m-a imbratisat si mi-a spus sa ma duc la balcon sa iau cuvantul... Nu m-am dus. Am plecat acasa. Am ajuns bucuros, batut si obosit... In afara de palme - brate si talpi, era invinetit tot spatele!...

Am sarbatorit Craciunul si Anul Nou. Am castigat pariul cu fiica mea!... Ceausescu nu a mai vorbit poporului!... Dar pariul - tot eu l-am platit. Apoi m-am simtit din ce in ce mai rau... Am fost internat in spital cu hepatita. Sotia mi-a comunicat ca a fost si ea anchetata, adusa la Securitate. A fost ridicata si ea pe 14 decembrie. Trei zile si doua nopti a fost pusa sa dea declaratii... Mutata si ea prin birouri, m-a vazut cum aratam batut... In timp ce statea intr-o camera si dadea declaratii s-a deschis usa si a fost "uitata" un timp deschisa. Probabil ca a fost o inscenare pentru ca, vazandu-ma, sa o impresioneze si sa coopereze... In timpul anchetei i-au spus ca Vicol este un visator care va sta multi ani in puscarie.

Au fost anchetati socrii, fratii mei de la tara, cumnatii... Anchetarea lor s-a rezumat la cate o declaratie in care li se cerea sa spuna ce stiu despre mine, cand m-au vazut ultima data, ce am vorbit cu ei, daca au observat ceva deosebit la mine.

Epilog (si raspuns la unele dintre intrebarile voastre de ieri)

In primavara anului 1992 aveam o treaba la tribunal. Cand urcam scarile, in fata mea, domnul procuror militar Constantin Crasmaru cobora... Nu era imbracat civil, cum il vazusem in decembrie '89, era intr-un costum-uniforma de magistrat militar. Ne-am privit unul pe altul si ne-am vazut fiecare de drum... Mi-am spus: "Oare ma mai cunoaste?" La urma urmei, nu s-a purtat urat cand mi-a adus la cunostinta ca sunt arestat... a spus doar ca o sa dau de dracu' si a plecat. Doar nu era sa ma felicite pentru "propaganda impotriva oranduirii socialiste" (cum suna infractiunea scrisa pe mandatul de arestare)...

Intr-o zi din vara anului 1993, dupa ce primisem niste bani de la ghiseul CEC din Podu Ros - pe-atunci nu erau carduri - ma indreptam spre iesire cand a aparut in fata mea un domn cu ochelari, m-a tamponat usor si, zambind, m-a intrebat: "Ce mai face domnul inginer?" M-am uitat la el, parca il cunosteam de undeva, dar nu mi-a venit in minte nici un nume... M-am uitat la el si intreb amabil: "Dar tu cine esti, ca de cand nu ne-am vazut, am si uitat cum te cheama?..." El mi-a raspuns: "Matei!" "Matei si mai cum?" il intreb. "Matei si atat!" Am ramas uluit! L-am recunoscut pe maiorul Constantin Matei, cel care a condus ancheta in 1989... Eu nu am scos nici o vorba. El m-a tras spre un loc nu foarte aglomerat si mi-a spus: "Domnule inginer, cand imi amintesc de atunci...in decembrie '89... ce treaba urata!... Dar ce puteam face? Toata lumea ne presa, toti erau cu ochii pe noi, din toate partile!... Asa erau vremurile... Imi amintesc cum te-au pus pe masa si te-au tocat pana ai lesinat!..." Eu nu am spus nimic, iar el a continuat: "Magarul ala de Adi Cristi se ia mereu de mine in presa, dar nu-i nimic adevarat ce scrie despre mine!"

M-am indreptat spre iesire fara sa scot nici un cuvant... Aflam acum de ce am avut in decembrie spatele negru-vanat! Lesinasem in timpul bataii si aceasta amintire s-a sters din memorie..."

Asa s-au sters multe din memoria noastra. Si pe noi nici macar nu au fost nevoiti sa ne bata.

Nota:

Maiorul Matei Constantin, din Serviciul Cercetari Penale al Securitatii Iasi a fost trecut in rezerva in ianuarie 1990 cu gradul de locotenent-colonel. A decedat in anul 2004.

Colonelul Ciurlau Constantin, seful Securitatii Iasi, a fost trecut in rezerva in ianuarie 1990.

In urma verificarilor CNSAS a fost publicat in MO nr. 633/27.07.2006 ca "agent al politiei politice". A participat, intre multe altele, la instrumentrea dosarelor de urmarire ale lui Dorin Tudoran, Alexandru Zub etc. Nu am date referitoare la un eventual deces.

Procurorul militar Crasmaru a fost promovat la Tribunalul Militar Iasi. In anul 2006 se regaseste pe o lista publicata initial de ziarul Ziua cu magistrati care au urmat cursuri de perfectionare la Scoala de la Gradistea apartinand Securitatii. Nu am gasit alte date despre cariera sa ulterioara.

Nici un procuror care a instrumentat "Dosarul Revolutiei" nu i-a intrebat niciodata nimic.

SPM nu considera nici astazi ca evenimentele de la Iasi din 14-22 decembrie merita o ancheta.

Prima parte a marturiei lui Vasile Vicol poate fi citita aici.

Inalta Curte respinge definitiv trei actiuni disciplinare deschise de Inspectia Judiciara impotriva a sase procurori celebri

Adevarata miza a primei runde de consultari de la Cotroceni. "Presedintelui ii convine aceasta situatie"

Deputatul PNL Mircea Roșca a scăpat definitiv de dosarul de trafic de influență prin prescrierea faptelor

Un complet de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus definitiv, luni, 22 aprilie, încetarea procesului penal împotriva deputatului PNL de Prahova Mircea Roşca,...

Parchetul General este obligat să reia dosarul clasat în care Emilia Șercan l-a acuzat pe Lucian Bode de favorizare a infractorului

Jurnalista Emilia Şercan a anunţat luni, 22 aprilie, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a admis în parte o plângere şi a dispus ca Parchetul General să redeschisă dosarul în care...