Cearta partidelor, bucuria PSD. In acest timp, Pro Romania pescuieste in ape tulburi

Marti, 07 Iulie 2020, ora 00:02
Autor: Daniela Ratiu
Cearta partidelor, bucuria PSD. In acest timp, Pro Romania pescuieste in ape tulburi

Luni, dupa-amiaza. Un ecran de jurnal de stiri impartit in cinci, jurnalistul si reprezentatii partidelor. Ce intelegi doar urmarind imaginea in care reprezentanti partidelor PNL, USR si PMP se cearta, iar PSD, in persoana lui Dumitru Buzatu, se uita/asculta cu un zambet ranjit? Intelegi din prima ca zambetul pesedist este de fapt satisfactia animalului de prada/PSD care stie ca ar putea profita electoral de aceasta situatie. Ca intotdeauna.

Aceasta situatie nu este noua. Aceasta situatie ar putea fi denumita generic ratarea la mustata in politica romaneasca. Cel putin pentru partidele mai noi, pentru ca nu pot gestiona rational apropierea de putere. Pe masura ce alegerile electorale se apropie, in fiecare ciclu electoral, partidele uita de orice strategie, urmarind acapararea totala a puterii. Orice alianta devine un bolovan atarnat de gat, orice alianta e incheiata in regim de dominare.

Puterea doar pentru partid. Partidul. E o setare in mintea politicienilor, un rest ramas din ceausism, un depozit din/in irationalul politic. Rezultatul, un exercitiu politic viciat. Restul asta se activeaza in preajma alegerilor. La orice partid, in mintea oricarui politician din orice parte a esicherului politic. Sa acaparezi puterea pentru un singur partid este insa aproape imposibil si nedemocratic. E indeajuns sa ne amintim de Dragnea la carma PSD si dezastrul institutional pe care l-a produs doar pentru ca a incercat sa schimbe arhitectura statului pentru a fi preluat de un singur partid.

Dar care este situatiunea astazi? Avem pe de-o parte partidele care teoretic au acceptat ideea ca nu te poti lupta cu PSD decat facand front comun, iar pe de alta parte, PSD care, potrivit ultimelor sondaje, pierde procente. Nu m-as hazarda sa spun ca PSD va sucomba, va disparea de pe fata pamantului, va fi izbit electoral de toti peretii. Da, dusul rece la europarlamentare si la prezidentiale au vulnerabilizat PSD, insa nu intr-atat incat sa devina istorie, si nu trebuie sa uitam de reteaua de influenta si de putere pe care PSD o are activa in intreaga arhitectura institutionala a statului pana in cel mai de jos nivel. PSD este prezent institutional, iar reteaua transpartinica functioneaza ca unsa.

Mantra ultimilor ani este frontul comun de lupta impotriva PSD. Doar ca frontul tine pana in momentul in care lucrurile devin concrete si partidele fac liste de candidati, isi stabilesc tinte. Desi au inteles teoria, doar facand front comun pot castiga, si si-au ales un candidat comun pentru Primaria Bucuresti, in persoana lui Nicusor Dan, certurile sunt pe candidatii la sectoare. Acest detaliu produce deja fisuri in frontul comun. PNL si USR nu se inteleg la candidatii pentru sectore. PMP aduce acuzatii de sabotaj. USR invoca princiiile.

Ce le spune Buzatu, ca un lup batran ce este in politica romaneasca, partidelor care se cearta pe blana lupului din padure? Le spune asa. USR-ului care face apel la principii, ca dupa ce se "consuma actul electoral", adica dupa ce vrajesti electoratul si ii vinzi iluzii, mai apoi trebuie sa realizezi majoritati, cu cine, nu conteaza, sa fie majoritati, asa se preia puterea, pentru ca asa, cu majoritatile, dupa cum vedem si in Parlament, blochezi ce vrei, legiferezi ce vrei. Deci, spune Buzatu, mai usor cu principiile pe scari. Principiile sunt pana la alegeri.

Cum ziua a fost plina din punct de vedere politic, il avem si pe Robert Negoita fugit din PSD. Unde? Ne va spune cand se vor definitiva negocierile. Cu cine? Cu Pro-Romania sau PNL? Nu poate spune nimic deocamdata, dar tonul si ezitarile il tradeaza. Cel mai sigur va fi PNL. Ce spune PNL, in studio reprezentat prin Daniel Fenechiu, in legatura cu o posibila negociere cu Robert Negoita, cel mai proaspat fugar din PSD, cu tot cu scrisoare de adio, cu tot cu discursul despre principii? PNL o scalda in ceea ce il priveste Negoita, dar PNL a mai primit pesedisti fugari. Faptul ca pesedistilor fugari li se pare firesc sa fuga in PNL, iar PNL nu e oripilat de primiri, e o dovada ca firele de legatura exista, e o istoria USL - PNL si PSD ca un tablou de Sabin Balasa cu ceausesti si figuri istorice.

Aceasta uselizare functioneaza foarte bine in politica locala, in teritoriu, aceste legaturi sunt puternice. PNL este dedulcit la putere si nu poate taia canalele cu PSD pentru ca acest real-politik e manualul de acces la robinetul puterii. Cum acest amantlac cu PSD i-a folosit, PNL ar prefera mai degraba sa cultive aceasta relatie de tip win-win situation, decat sa rupa cu trecutul si sa faca front comun cu adevarat cu USR.

Si in acest pesaj, apare cu maciuca si PMP care trage de urechi PNL si USR. Eugen Tomac acuza faptul ca USR este partidul care nu doreste candidati comuni la sectoare. USR nu s-a lasat mai prejos si acuza faptul ca consilierii PMP sunt cei care au asigurat majoritatea in Consiliul Local pentru Gabriela Firea, primarul Bucurestiului, si ca, de fapt, se mimeaza unitatea impotriva PSD. PMP aduce acuzatii de sabotaj. USR, prin vocea lui Ionut Mosteanu, crede ca va face "majoritati fara PSD, iar PSD va sta pe bara". Ar fi posibil doar daca in aceasta povestea electorala PNL ar merge pana la capat. Ceea ce nu s-ar putea spune ca ar dori PNL cu adevarat. Declarativ, da, dar in subteranele politicii, legaturile exista si functioneaza. Buzatu reproseaza USR ca partidul ar fi vinovat de "incapacitate de a intelege viata politica", si este o urma de adevar in asta. USR pierde mult timp cu sofisticareli organizational-interne. Este o naivitate politica sa crezi ca poti aplica reguli de organizare corporatista unei entitati politice, ca poti consuma energia intern si nu extern. USR a primit un dus rece anul trecut de la prezidentiale cand a pierdut procente multe intre europarlamentare si prezidentiale, dar nu pare sa fi internalizat pe deplin povestea esecului.

In timp ce avea loc cearta partidelor pe blana lupului din padure, Marcel Ciolacu, presedintele interimar al PSD, se adresa, de la tribuna Parlamentului, liberalilor si premierului care tocmai vorbise, cum ca "Guvernati, nu furati!". Si apoi a folosit o expresia care va face cariera "marele stomac liberal" care s-a indestulat cu contracte fara licitatii, la limita legii. Dar aceasta expresie se poate aplica si PSD. Mai-marele stomac pesedist care a inghitit timp de 30 de ani mult mai mult decat a putut manca PNL. Cata durere trebuie sa fi simtit si sa simta PSD ca aceasta situatie pandemica a pus pe tava liberalilor contracte cu statul fara licitatii.

Pe de o parte avem, transpartidismul, o mare corporatie politica in care sunt PNL, PSD, UDMR si pescuitorul in ape tulburi, Ponta-Pro-Romania, cel care vrea sa ne faca sa credem ca el nu e cu ei, si pe de alta parte USR, PLUS, partidul-corporatie. Se ridica intrebarea de ce totusi se cearta PSD cu PNL? Pentru ca fiecare doreste sa fie vioara intai si nimic mai mult, dar despre despartire nu poate fi vorba. Sunt de fapt complicitati atat de vechi incat ar fi ca si cum ai lua pielea de pe ei daca ar fi sa elimini povestile comune.

In acest peisaj pre-electoral, Ponta si a lui Pro-Romania pescuiesc in ape tulburi. Complicata relatie a lui Ponta cu PSD. Uite negocierile, nu mai sunt negocierile. In direct, in plin spectacol al certurilor, Ponta trimite un sms jurnalistului din studio, si anume "nu au existat niciun fel de negoicieri intre PSD si Pro-Romania". Acest joc al lui Ponta mereu intre tabere opuse, e de fapt jocul atat de propriu a lui Ponta la mai multe capete. Ca ar fi posibila o candidatura a lui Ponta la Primaria Bucuresti, iata, sperietoare pentru PSD si actualul primar, Gabriela Firea, dar, de fapt, Ponta ar visa mai mult, si anume scaunul de la Cotroceni. Pe seara, Ponta a vrut sa ne dea impresia ca da din casa si a spus ca PNL si PSD sunt in love. Dar cine nu stie asta?!

Jurnalul politic al unei zile politice, incheiat pe seara cu declaratiile lui Ponta si ale lui Robert Negoita, fugarul, e un jurnal politic ca o cearta de budoar. Vitrolul e pastrat pentru campanie. Acum suntem la faza poalele-n cap. Alegatorul este inexistent in acest peisaj. Disonanti cognitvi, politicienii, precum Robert Negoita sau Ponta, spun ca nu este o chestiune de persoane, ci de principii, dar faptele politice, guvernarea ultimilor 30 de ani sunt dovada acestei disonante, una spun si alta fac. Ca avem politicienii vechi pe care ii stim, stim cate parale fac, insa ca alegatori, ca cetateni interesati de spatiul public, de scena politica, de tendinte, esti dezamagit de faptul ca partidele noi precum USR, PLUS, au un parcurs scrasnit, defazat, si nu reusesc cu adevarat sa sufle in ceafa partidelor imbatranite in rele. Ne-ar mai lipsi Ponta la Cotroceni.

 Articol citit de 9642 ori

    Citeste si:
    Comentarii